M?rturisire a Ortodoxiei

Falsificarea Sfintei Scripturi facuta de papa Ioan Paul al II-lea

2007-05-19T23:41:58+00:00

Falsificarea Sfintei Scripturi f?cut? de papa Ioan Paul al II-lea.

A omis acele versete care �i acuzau pe iudei de r?stignirea M�ntuitorului Hristos.

M?rturisitor Ortodox

? �n afara Ortodoxiei celei adev?rate, �ntunericul cre?te cu repeziciune ?

Un analist avizat ?i sincer, apar?in�nd Bisericii Ortodoxe, poate observa un fapt pe c�t de evident, pe at�t de caracteristic pentru ideologia ?i politica pe care o desf??oar? papa de la Vatican ?i biserica Romei. Anume c?, mai ales dup? Conciliul Vatican II, teologia romano-catolic? se prezint? din ce �n ce mai activ �n mediile ecumenice ca p?str?toarea, �mbog??itoarea Tradi?iei Ortodoxe R?s?ritene, cu singura deosebire c? romano-catolicii s-au manifestat �n alt spa?iu geografic ?i cultural; �n plus, cu c�teva excep?ii care �?i vor g?si c�t de cur�nd o rezolvare facil?, esen?a teologiei lor ?i scopul final al demersului lor teologic ar fi similar cu al Bisericii Ortodoxe. Aceast? teorie a a?a numitelor "biserici-surori" este bazat? pe recunoa?terea de c?tre teologii ecumeni?ti a succesiunii apostolice, a tainelor ?i a existen?ei harului m�ntuitor ?i sfin?itor �n biserica Romei, dac? nu �n plin?tatea lui, m?car �ntr-o m?sur? mai mic? dec�t �n Biserica Ortodox?. Aceasta este opinia pe care curentul ecumenist �ncearc? s-o impun?, �n ciuda nenum?ratelor dovezi din �ntreaga tradi?ie a Bisericii Ortodoxe dar ?i a faptelor concrete promovate de politica de domina?ie universal? a Vaticanului. Realitatea este cu totul alta dec�t �ncearc? s? o acrediteze teologii ecumeni?ti; ace?tia nu �?i g?sesc nici o sus?inere �n Tradi?ia Bisericii Ortodoxe ?i nici �n Sf�nta Scriptur?. Sfin?ii P?rin?i ai Ortodoxiei nu au vorbit niciodat? nici de "teoria ramifica?iilor"(anume c? diversele confesiuni cre?tine ar fi ramuri ale unui trunchi comun care este Biserica lui Hristos) ?i nici nu au pomenit de recunoa?terea succesiunii apostolice la romano-catolici. Succesiunea apostolic? presupune �nainte de toate succesiunea �n adev?r ?i nu doar o succesiune formal?, istoric?, a unei �nl?n?uiri de episcopi care au ocupat scaunul Romei. Recunoa?terea succesiunii apostolice este o eroare dogmatic? ?i canonic? grosolan? dac? ea se face f?r? ca o anume grupare eterodox? s? revin? la Ortodoxie.

Iat? opinia reputatului canonist rom�n, P?rintele profesor Liviu Stan �ntr-un articol al s?u consacrat tocmai succesiunii apostolice:

"Este greu s? se g?seasc? �n scrierile Sfin?ilor P?rin?i ceva care s? infirme (?) paralelismul �ntre succesiunea apostolic? sacramental? ?i aceea �n credin?? a episcopatului sau mai bine zis a preo?iei �n totalitatea ei. De altfel, atitudinea vechii Biserici �n chestiunea �ntreruperii succesiunii apostolice sacramentale prin c?derea din credin??, adic? prin ruperea succesiunii �n credin??, este exprimat? ?i �n hot?r�rile canonice ale Bisericii ?i anume �n canoanele 46, 47, 68 apostolice; 7.II Ec; 95 Trulan, etc. care prev?d rebotezarea ereticilor ?i hirotonirea din nou a clericilor acestora de orice grad - episcopi, prezbiteri sau diaconi".

"De altfel, cum s-ar putea imagina o succesiune sacramental? f?r? una de credin??? A admite a?a ceva, nu �nseamn? oare a ne �nchipui sau a ne face iluzia c? M�ntuitorul ar �ng?dui ca prin puterea harului sfin?itor, prin puterea preo?iei s? se �nt?reasc? ?i s? se r?sp�ndeasc? r?t?cirile, ereziile? Ar fi �ns? cu neputin?? s? se conceap? c? harul preo?iei ar avea ?i destina?ia de a servi ?i minciuna sau r?t?cirea, nu numai adev?rul, ?i c? M�ntuitorul ar �ng?dui s? fie pus acest har �n slujba celor care n?ruiesc, iar nu zidesc Biserica? Este evident c? harul preo?iei nu poate fi folosit �mpotriva credin?ei sau �n slujba necredin?ei. De aceea harul preo?iei nu poate s? existe la eretici, c?ci prezen?a harului la ace?tia, ar �nsemna binecuv�ntarea p?catului, sfin?irea sau consacrarea lui. Ca urmare, �n nici un chip succesiunea sacramental? nu poate exista f?r? succesiunea �n credin??".

Cu puterea argumenta?iei bazate pe cuv�ntul Sfin?ilor P?rin?i ai Ortodoxiei ?i pe deciziile Sinoadelor ecumenice ?i Sinoadelor locale, Preot Prof. Liviu Stan arat? f?r? putin?? de t?gad? c?: "Biserica Ortodox? nu este �ndrept??it? s? admit? validitatea tainelor unei alte Biserici sau grup?ri religioase cre?tine, ?i deci nici existen?a succesiunii apostolice �n vreuna din acestea, dec�t dac?, fie respectivele, fie oarecari membri ai lor, ar cere s? fie primi?i �n Ortodoxie." ("Succesiunea apostolic?", Preot Prof. Liviu Stan, revista "Studii Teologice" nr.5-6/1955).

Acestea fiind spuse, vom constata, examin�nd cu aten?ie declara?iile ?i manifest?rile papei, episcopilor ?i preo?ilor romano-catolicilor, c? ace?ti eretici promoveaz? nu numai inova?ii periculoase �n a?a-zisa lor "Liturghie" dar ?i adopt? ini?iative demne de a genera un r�s general.

�n spatele declara?iilor lor prietene?ti se reg?sesc acelea?i ambi?ii politice lume?ti ca ?i �n trecut. De aceea, �n ciuda declara?iilor lor de iubire fa?? de Tradi?ia Ortodox? (ca �n bulele papale "Tertio Milenio Adveniente" ?i "Orientale Lumen"), trecerea la dreapta credin?? a acelora care se declar? cu t?rie prietenii Ortodoxiei �n mai toate �nt�lnirile ecumenice, nu se produce.

Mul?i din studen?ii teologi rom�ni studiaz? la Universit??i apusene romano-catolice sau protestante. Strategia romano-catolicilor este veche ?i binecunoscut? din istorie. Spre exemplu, dac? ne aplec?m asupra istoriei uniatismului rom�nesc, dar ?i asupra acestui fenomen al unia?iei din alte ??ri. Teologii romano-catolici nu vor fi niciodat? de acord dac? un student ortodox ce �nva?? �ntr-o universitate apusean? le-ar cere, spre exemplu, s? treac? la romano-catolicism. Ei �ns? sper? ca acel student, odat? �ntors �n ?ara sa, mult mai lax ?i mai tolerant �n ceea ce prive?te acrivia dogmelor ?i canoanelor ortodoxe, s? accepte la momentul potrivit actul unia?iei cu Roma ca pe ceva u?or de �nf?ptuit ?i ca pe o normalitate.

A?a s-a �nt�mplat ?i �n veacul XVII, cu primul episcop rom�n unit, Atanasie Anghel ( 1698 ? 1701 ) ; acesta a urmat seminarul teologic calvin din Ciugud-Alba ?i a izbutit s? c�?tige prin importante sume de bani bun?voin?a guvernatorului Transilvaniei ?i a altor dreg?tori, iar �n septembrie 1697 a plecat �n ?ara Rom�neasc?, pentru ca s? primeasc?, potrivit vechiului obicei, darul arhieriei. Se pare c? la Bucure?ti se cuno?teau inten?iile catolicilor de a atrage pe rom�ni ?i c? noul candidat - t�n?r ?i f?r? mult? �nv???tur? -nu prezenta prea mult? �ncredere. De aceea a fost ?inut la Bucure?ti vreo patru luni, pentru a i se completa �nv???tura ?i a fi �nt?rit �n Ortodoxie. Desigur c? influen?a dogmatic? eterodox? primit? anterior, relativismul s?u dogmatic ?i sl?biciunea sa personal? au avut ultimul cuv�nt �n deciziile sale.

Dup? semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a u?ura existen?a credincio?ilor noii Biserici unite ?i de a avea reprezentare politic?, s-au pr?bu?it. �n plus, �n documentul de unire semnat de preo?ii ortodoc?i la 7 octombrie 1698 se stipula c? rom�nii apar?in�nd Bisericii Unite cu Roma �?i vor p?stra neatinse s?rb?torile, calendarul ?i Sf�nta Liturghie. Rom�nii trebuiau doar s? fac? ascultare de pap?. Noua Biseric? Unit? cu Roma a ob?inut unele drepturi prin edictele date de �mp?ratul Leopold �n februarie 1699 ?i martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii ob?inute pe h�rtie nu s-a transpus �n practic?. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai t�rziu tensiuni sociale ?i mult? v?rsare de s�nge pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de c?tre ierarhie ?i cler pentru avantaje materiale ?i drepturi sociale, prim�nd fa?? de p?strarea credin?ei, a condus la apostasie, cum de at�tea ori s-a �nt�mplat �n istorie. Slujbele biserice?ti ale uni?ilor au devenit pas cu pas din ce �n ce mai asem?n?toare cu cele ale romano-catolicilor. S-a ar?tat astfel �nc? o dat? c? puritatea credin?ei ?i ap?rarea ei sunt mult mai importante dec�t ob?inerea unor avantaje lume?ti, fiind ele chiar ?i drepturi sociale ?i politice. �n Transilvania, uniatismul a adus numai ur?, s�nge ?i dezbinare �ntre cei care au r?mas fideli credin?ei str?mo?e?ti ?i cei care au aderat la biserica unit?. Mai mult, chiar ierarhii uni?i n-au fost �ntotdeauna asculta?i de c?tre Roma; s? ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit �n mizerie ?i dispre? �n Italia, cer?ind drepturile sociale mult-promise pentru noua biseric? unit?.

�n 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile �n Ardeal - fiind trimis �n misiune de �mp?r?teasa Maria Tereza - peste 140 m?n?stiri ?i biserici ortodoxe care refuzau s? renun?e la Ortodoxie.

Iat? c�teva doar din metodele "cre?tine" folosite de catolici pentru a-?i extinde domina?ia geografic? pe orizontal?. Ca s? nu mai vorbim de nenum?rate alte exemple asem?n?toare g?site �n istoria altor na?ii: cruciadele s�ngeroase care au culminat cu c?derea Constantinopolului sub crucia?i �n 1204 ?i sl?birea iremediabil? a puterii militare a Bizan?ului confruntat cu amenin?area turceasc? - in aceast? cruciad?, a IV-a, armatele apusene au profanat ?i distrus biserici ?i catedrale, au jefuit ?i �nstr?inat odoare ?i multe sfinte moa?te din loca?urile sfinte ale Constantinopolului. Alt fapt s-a petrecut �n istoria Georgiei Evului Mediu: �n secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Regina a scris chiar ?i papei din Roma cer�nd un minim ajutor militar. ?i care a fost r?spunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.

Apare �ns? imediat ?i �ntrebarea fireasc?: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii ?i fra?ii Ortodoxiei, c�nd ei ?i acum �ncurajeaz? ?i-?i �nt?resc prozelitismul �n ??rile ortodoxe ale Europei r?s?ritene? S? ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru rom�ni, cu scopul declarat "s? constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare". Se g?sesc de asemenea �n Roma ?i alte institute f?cute pentru a sus?ine o intens? propagand? catolic? �n r�ndul popoarelor din Orient: "Institutum Pontificium Orientale" (din 1917), "Institutul Biblic Pontifical" (pentru promovarea uniatismului prin studii ?i publica?ii). Din 1921 func?ioneaz? la Roma un institut special pentru ru?i, numit "Russicum", ?i �n 1937 la Roma s-a desf??urat primul "Congres Interna?ional pentru Orientul Cre?tin" .

Atitudini scandaloase ale ierarhilor ?i teologilor romano-catolici

Atitudinile ierarhilor ?i teologilor romano-catolici devin din ce �n ce mai scandaloase. Astfel, �ntr-un articol ap?rut �n "The Washington Post", vineri, 25 Octombrie, 1996, pag. A1-A14, Academia ?tiin?ific? Pontifical? d?dea publicit??ii un document oficial privind tema principal? a acelei �nt�lniri: originile ?i evolu?ia vie?ii pe p?m�nt! Men?ion?m c? raportul anual al acestei Academii reune?te savan?i renumi?i din �ntreaga lume, catolici sau nu, mul?i dintre ei laurea?i ai Premiilor Nobel. ?i iat? declara?ia apar?in�nd papei Ioan Paul al II-lea, declara?ie publicat? �n num?rul mai sus amintit din "The Washington Post" :

"Ast?zi, mai mult dec�t acum 50 de ani, cuno?tin?ele ?tiin?ei moderne ne fac s? concluzion?m c? teoria evolu?ionist? este mai mult dec�t o ipotez?? Rezultatele cercet?rilor ?tiin?ifice, nu ra?ionate sau induse, ci �ntreprinse separat de savan?i, constituie ele �nsele un argument major �n favoarea acestei teorii ". David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru ?tiin?? ?i Valori Umane din cadrul Conferin?ei Episcopilor Catolici, a spus cu aceast? ocazie: "Acesta este un pas important: Biserica ?i-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea c? e?ti liber s? accep?i evolu?ia sau orice form? de crea?ionism. Ast?zi Biserica declar? c? vom accepta evolu?ia care, �n orice caz, exist?, de facto. Cine se mai �ndoie?te ast?zi �n Biserica Romano-Catolic? asupra evolu?iei? Eu cred c? nimeni. "

Iat? a?adar cum declara?iile papei ?i ale oficialilor catolici neag? �ntreg referatul scripturistic al Genezei. Ca ?i pentru toate ereziile promovate de romano-catolici, aceasta ne face s? ne �ntreb?m cum este posibil s? consider?m biserica romano-catolic? drept biseric? "sor?" ?i s? ne numim cu m�ndrie "fra?i �n credin??" cu partizanii lui Darwin? ?i ceea ce este cu mult mai scandalos, este c? declara?ia papei reprezint? un r?spuns la faimoasa "Humani Generis" - scrisoarea enciclic? dat? de papa Pius XII �n 1950. �n acea enciclic?, papa Pius concluziona c? teoria evolu?ionist? reprezint? o serioas? ipotez?. Iat? a?adar cum gradul de apostasie al romano-catolicilor cre?te genera?ie cu genera?ie.

Dar prima falsificare a Sfintei Scripturi f?cut? de papa Ioan Paul al II-lea, a fost atunci c�nd a omis acele versete care �i acuzau pe iudei de r?stignirea M�ntuitorului Hristos. Mul?i �?i amintesc poate de discu?iile st�rnite �n jurul cazului lui Marcel June; acesta fiind profesor de teologie �n Fran?a, a fost adus �n fa?a justi?iei de c?tre o organiza?ie anti-def?imare evreiasc? asociat? cu cardinalul catolic Etchegaray. Motivul invocat a fost instigarea la ur? de ras?, �ntruc�t profesorul a protestat contra falsific?rii Bibliei, prin scoaterea acelor pasaje acuzative �n mod direct pentru evrei. O "personalitate de marc?" a conciliului Vatican II a fost Jules Isaac. Acesta a lucrat timp de 20 de ani la purificarea bisericii romano-catolice de orice "antisemitism". Pe 13 Iunie 1960, Jules Isaac a fost primit �n audien?? de papa Ioan VI; dup? aceast? �ntrevedere cardinalul Augustin Bea a fost �ns?rcinat s? studieze mai bine cum s-ar putea st�rpi orice urm? de antisemitism �n biserica romano-catolic?. Ca rezultat, pe 20 noiembrie 1964, s-a adoptat o schem? de reconciliere a religiei cre?tine cu iudaismul (3-Leon de Poncins, "Judaism and Vatican"). Pentru conceperea acestei scheme, cardinalul Augustin Bea (pe numele s?u adev?rat, Beheim) s-a �nt�lnit la Roma cu rabinul Abraham J. Herschel, de la Seminarul Evreiesc din New York; �n acela?i timp, Dr. Nahum Goldmann, ?eful Conferin?ei Interna?ionale a Organiza?iilor Evreie?ti, �mpreun? cu al?i reprezentan?i ai lojei masonice iudaice B'nai B'rith s-au �nt�lnit la Roma cu papa. Jules Isaac i-a cerut papei s? se renun?e la acele versete despre patimile M�ntuitorului ?i despre r?stignire, el spun�nd: "cei patru evangheli?ti au fost ni?te scornitori ?i calomniatori ai poporului evreu, f?r? s? aib? vreun motiv real. Nici p?rin?ii bisericii nu sunt mai buni; ei sunt def?im?tori plini de otrav?, vinova?i de genocid" (�n "Jesus et Israel, Genese de l'Antisemitisme").

Papa Paul VI, scria la 2 aprilie 1969, dup? Conciliul Vatican II c? de acum se va propov?dui �n lume un cre?tinism cosmetizat: "Atractiv, pl?cut, pozitiv, acceptabil ?i amiabil; prieten al vie?ii, al omului ?i chiar al lucrurilor lume?ti? un cre?tinism indulgent, deschis, liber, desc?tu?at de rigiditatea Evului Mediu ?i eliberat de interpret?ri pesimiste privind oamenii ?i obiceiurile lor" (�n "Catholic Family News"). Contribu?ia lui Augustin Bea la recunoa?terea - adoptat? de Conciliul Vatican II - a faptului c? evreii nu sunt vinova?i de r?stignirea lui Iisus Hristos, a fost �nalt apreciat? de revista evreiasc? "The Jewish Sentinel" (Chicago, 26 noiembrie 1964). Revista "Look", �n num?rul s?u din ianuarie 1966, ap?rut dup? Conciliul II Vatican, d?dea o �nalt? apreciere cardinalului Augustin Bea ?i de asemenea lui Jules Isaac, drept ini?iatori ai acelor decizii luate de Conciliul II Vatican asupra absolvirii evreilor de orice vin? privind r?stignirea M�ntuitorului Iisus Hristos. Dup? numai 8 ani, Reuniunea Episcopatului Francez, adopta la 16 aprilie 1973, �n a?a numitele "Directive Spirituale", urm?toarele patru principii recomandate de biserica romano-catolic?:

1. �n ciuda refuzului lor de a-L accepta pe M�ntuitorul Iisus Hristos ca pe Mesia, mozaicismul este ast?zi o binecuv�ntare pentru �ntreaga lume.

2. Iudeii au ast?zi "o misiune universal? �n lumea �ntreag?".

3. ?i Biserica cre?tin? trebuie s? urmeze "acela?i plan universal al m�ntuirii".

4. Aten?ia comun?, at�t iudeilor, c�t ?i cre?tinilor, este �ndreptat? c?tre o aceea?i er? mesianic?.

Mai mult dec�t aceast? aventur? teologic? a Episcopatului Catolic Francez, este urm?toarea declara?ie a cardinalului Etchegaray despre rela?iile dintre Biserica cre?tin? ?i iudei: "aceste rela?ii privesc Biserica nu numai �n aspectele ei exterioare, ci ?i �n aspectele ei interne, cum ar fi �ns??i defini?ia Bisericii". Acela?i cardinal vede rela?iile dintre mozaicism ?i Biserica cre?tin? ca "o asidu? competi?ie �ntre cei care �nc? �l a?teapt? pe viitorul Mesia ?i cei care a?teapt? a doua venire a Lui" .

Dup? aceste scandaloase considera?ii ale ierarhiei romano-catolice, ne �ntreb?m dac? ace?tia mai pot fi oare numi?i cre?tini; �ntreaga imnografie ortodox? ?i �n special c�nt?rile Postului Mare se refer? la pierderea caracterului m�ntuitor al Legii celei Vechi, odat? cu �ntruparea, r?stignirea, moartea ?i �nvierea lui Hristos Iisus, Dumnezeul cel adev?rat. Numai respectarea Legii Vechiului Testament, f?r? acceptarea lui Iisus Hristos ca pe Fiul Tat?lui Ceresc ?i Dumnezeu adev?rat, nu poate duce la m�ntuire.

Vechiul Testament are desigur importan?a lui cov�r?itoare, proorocind despre certitudinea venirii lui Mesia. Profe?ii Vechiului Testament vorbesc despre M�ntuitorul ?i despre �mp?r??ia Lui, despre Maica Domnului, despre Noul Templu -Biserica lui Hristos- mai str?lucitor ?i mai plin de slav? dec�t templul iudeilor din Ierusalim. Mesia Hristos a venit deja pentru noi cre?tinii ortodoc?i, pe c�nd iudeii �nc? �l mai a?teapt?; orbirea ?i �nv�rto?area inimilor lor r?m�n ?i ast?zi acelea?i ca pe vremea M�ntuitorului. Legalismul, formalismul, r?st?lm?cirea p�n? la extrem a Legii, persist? ?i azi ca atunci c�nd M�ntuitorul �i �nvinuia pe c?rturari ?i pe farisei c? �n?eleg semnele schimb?rii timpului, privind la cer, c�nd e soare sau e nor, dar nu �n?eleg semnele plinirii vremii. �nsu?i M�ntuitorul Hristos a spus c? El nu a venit s? strice Legea, ci s? o plineasc?. Cu aceea?i semnifica?ie este ?i urm?torul fragment dintr-un imn ortodox, ce confirm? credin?a Bisericii Ortodoxe c? p?str�nd numai vechile porunci ale Vechiului Testament ?i totodat? neg�nd dumnezeirea persoanei M�ntuitorului, a?a cum fac iudeii, reprezint? o ve?nic? os�nd? pentru iudei: "O, adun?tur? viclean? ?i desfr�nat? (adic? sinagog?)?de ce ?ii Leg?m�ntul dac? nu e?ti mo?tenitoarea lui? De ce te lauzi cu Tat?l, dac? nu ai primit pe Fiul? "(stihira III pentru Vecernia Marii Luni)

De c�nd a �nceput studiile sale teologice, papa Ioan Paul al II-lea a fost influen?at de duhul filosofilor necre?tini moderni?ti: Husserl, Kierkegaard, Scheler, Rudolf Steiner ?i de asemenea de teoriilor eronate ale lui Hans Urs von Balthasar. Iat? un exemplu din declara?iile caracteristice ale papei Ioan Paul al II-lea: "Este nevoie s? separ?m cre?tinismul de forma lui european?. Popoarele cu o cultur? str?veche au dificult??i �n a accepta cre?tinismul, �ntruc�t aceast? religie le este prezentat? �n formulele ei europene?�n?elegem c? se impune o africanizare, o indianizare, o niponizare a slujbelor noastre cre?tine". Teologul ortodox, va vedea, f?r? �ndoial?, �n aceast? declara?ie a papei, gre?eala tipic? a catolicilor privind concep?ia despre m�ntuire, despre Tradi?ie ?i despre adev?rul m�ntuitor, anume: c? toate acestea sunt numai o chestiune de mo?tenire cultural?.

Actuala conversie p?g�n? a romano-catolicismului nu a �nceput �ns? cu Conciliul Vatican II. A fost un proces �ndelungat, �nceput �n acel moment c�nd s-au introdus primele erori dogmatice �n teologia apusean?. Romano-catolicii au �ncetat de a mai fi Biseric? �n momentul �n care s-au separat de Biserica Ortodox?, Una Sf�nt?, Soborniceasc? ?i Apostolic?.

?i ce �n?eleg romano-catolicii practic prin aceast? "adaptare cultural?" a vie?ii Bisericii?

�n mai 1985, vizit�nd Belgia, papa Ioan Paul al II-lea, a declarat c? at�t musulmanii c�t ?i cre?tinii sunt supu?ii aceluia?i Dumnezeu, utiliz�nd fiecare "c?r?ile noastre sfinte corespunz?toare" . Astfel, papa pare s? fi uitat c? �n una din aceste "c?r?i sfinte"- �n Coran, sunt scrise urm?toarele blasfemii: "Sunt 11 lucruri spurcate - urina, excrementele, sperma, oasele, s�ngele, c�inele, porcul, b?rbatul ?i femeia ne-musulmani ?i treimea." (Articolul1) ?i �nc?: "Cine crede �n treime, este spurcat precum urina ?i fecalele." (Articolul2) .

�n august 1985, vizit�nd Marocul, acela?i pap? a afirmat despre credin?a noastr? c? este comun? at�t cre?tinilor c�t ?i musulmanilor. Aceste eforturi de a "adapta" religia cre?tin? la obiceiurile ?i tradi?iile culturale este foarte fructuoas? �n Europa, mai mult dec�t �n Asia. Pe 20 iunie 1980, o moschee s-a deschis la Lille, �ntr-o fost? capel? dominican?. �n 1981 o moschee s-a deschis �n vechea biseric? din Mureaux. Pe 7 decembrie 1982, o alt? moschee s-a deschis la Sarcelles. �n decembrie 1984, o alt? moschee s-a deschis la Roma?

Religiile p?g�ne asiatice par s? beneficieze de aceea?i bun?voin?? papal?. Putem men?iona urm?toarele fapte: complimentele adresate reprezentan?ilor budi?ti ?i ?intoi?ti care au fost primi?i de pap? la Tokio �n 1981. Laudele aduse libert??ii religioase ?i acelor religii care ador? natura (vizita papei la Bankok, c�nd papa s-a plecat �n fa?a ?efului spiritual budist). �n India, papa ?i-a scos pantofii pentru a a?eza o ghirland? de flori la morm�ntul lui Mahatma Gandhi. Cu aceast? ocazie, papa a declarat: "omul este acea r?d?cin? pe care Biserica trebuie s? o cultive, pentru a-?i r?m�ne fidel? ei �n?i?i?" ?i mai mult: "Hindu?ii, budi?tii ?i cre?tinii se reunesc pentru a proclama adev?rul despre om ?i �n special privind ap?rarea drepturilor omului; pentru a elimina s?r?cia, foametea, ignoran?a, persecu?iile". Putem cu u?urin?? s? ne �ntreb?m ce adev?ruri comune despre om pot proclama �mpreun? cre?tinii ?i p?g�nii, �n momentul �n care ei nu cinstesc aceea?i divinitate.

�n Europa, ac?iunile papei au un efect magistral. �n 1985 la Vincennes, s-a inaugurat un Templu Tibetan, unde au fost "consacra?i" 10 francezi drept "lama" ?i �ntr-un timp scurt au fost consacra?i al?i 14 francezi drept "lama" tibetani. �n Fran?a s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. �n iulie 1987, un ziar local descrie modul de via?? a unui lama tibetan ?i men?ioneaz? c? mul?i lama au sosit �n Fran?a de la Darjeeling, India. Unul dintre ei ?i-a deschis �n Fran?a �n 1987, �n localitatea Plaigne, "Templul celor 1000 de Buda". Acesta este cel mai mare templu tibetan din Fran?a ?i unele dintre statui au peste 7 metri �n �n?l?ime. Ace?ti c?lug?ri tibetani tr?iesc aparent din dona?ii, �ns? cum au reu?it ei atunci s? ridice un asemenea templu? Pe banii cui?

Este bine?tiut c? din trupul stricat al unei credin?e eretice, odr?slesc noi erezii. Prin urmare vor fi u?or de �n?eles urm?toarele fapte uimitoare ?i scandaloase, nu mai pu?in condamnabile dec�t faptele istorice despre opulen?a, erorile ?i atitudinea departe de smerenia cre?tin? a ierarhiei romano-catolice.

La numai c�teva ore dup? �nchiderea lucr?rilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele biserice?ti �n biserica romano-catolic?: "totul se va schimba: cuvintele, gesturile, culorile, ve?mintele, imnografia, arhitectura. Problema reform?rii Liturghiei este enorm? ?i e dificil de prev?zut cum se va sf�r?i". Anii urm?tori au adus confirmarea acestei decizii. �n mai 1980 �n Zair, papa a consacrat 8 episcopi, la o ceremonie de 1 milion de participan?i. Preo?ii se leg?nau �n timp ce mul?imea c�nta "gloria"; dup? aceea, au c�ntat �n Swahili, Lingala ?i Kikongo, acompania?i de chitare, acordeoane ?i tam-tam. Apoi, la un serviciu divin oficiat de pap? la Nairobi, ofertoriumul a fost, de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus co?ule?e cu fructe, o oaie care beh?ia, obiecte de artizanat local. Papa �nsu?i ?i-a a?ezat pe cap faimoasa podoab? "Masai", de 40 centimetri �n?l?ime, ornat? cu pene, iar pe umeri o mantie "Masai" ro?ie. �n februarie 1982, ultima liturghie a papei �n Africa, a constat din c�ntece ?i dansuri tradi?ionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci c�nd �?i ucideau sclavii �n ritualurile lor p?g�ne. Dou? luni mai t�rziu, Reuniunea Na?ional? Liturgic? a Episcopilor din Volta Superioar?, a prescris ritualul liturgic, const�nd dintr-un amalgam de a?a-numite elemente cre?tine din dansuri tradi?ionale, b?t?i ritmice din palme, strig?te de femei, b?taia ritmic? a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. �n Postul Mare, �n Vinerea Mare, un grup de dansatori, b?rba?i ?i femei, trebuie s? salute Crucea.

�n mai 1984, papa a celebrat liturghia �n Papua - Noua Guinee. Cu aceast? ocazie, 250 de dansatori, pe jum?tate dezbr?ca?i ?i purt�nd ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de b?t?i de tobe.

�n septembrie, 1984, papa a hirotonit 8 diaconi �n Canada. �n timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arz�nd plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au d?ruit papei o pan? �nmuiat? �n s�nge proasp?t. �n 1985, �n timpul c?l?toriei sale �n Togo, papa a declarat: "Pentru prima dat? m-am rugat �mpreun? cu cei care cred �n animism" . De fapt, �n 1985 �n Togo, papa a participat la un ritual p?g�n propriu-zis, ce nu a mai fost ascuns sub masca unei liturghii cre?tine. Astfel, papa �nso?it de vr?jitori, s-au deplasat �ntr-o p?dure. Jurnalul l'Osservatore Romano descrie cum papa a acceptat s? invoce puterea magic? a apei ?i a mor?ilor. Papa a executat toate mi?c?rile ?i gesturile rituale, folosind f?in? ?i ap? ?i �mpr??tiindu-le pe p?m�nt �n mai multe direc?ii. Dup? aceea, el �nsu?i s-a plecat la p?m�nt.

E important s? amintim c? ideea unific?rii tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere �nc? de la Chicago (1893) ?i Paris (1900). Masoneria a propus s? se fac? un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova "o religie universal?, acceptat? de popoare de toate culturile ?i tradi?iile", a?a cum Loja Marelui Orient a declarat �nc? de la mijlocul secolului al XIX-lea. La 27 octombrie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. Papa a primit �n bazilica Sf�ntului Francisc, �n Assisi, pe reprezentan?ii marilor religii ale lumii pentru a se ruga �mpreun?. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde Dalai Lama a instalat o statuie a lui Buda. Episcopii catolici au v?zut statuia ?i nu au spus nimic? Un an mai t�rziu evenimentul s-a repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere, �n Roma, spre satisfac?ia masonilor, care ?i-au publicat victoria �n ziarul "Hiram" scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: "Catolici, Ortodoc?i, protestan?i, evrei, musulmani, hindu?i, budi?ti, liber-cuget?tori, pentru noi nu sunt dec�t porecle; francmasoneria este numele �ntregii familii" .

Rela?iile catolicilor cu francmasoneria au f?cut multe valuri ?i sunt binecunoscute �n Occident. Astfel, Mary Ball Martinez a scris �n cartea "Subminarea Bisericii Catolice", c? �n acest secol mul?i papi au fost masoni. Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seam? de reviste faimoase ("The Wonderer" sau "The National Review"). Mary Ball afirm? c? papa Ioan al XXIII-lea era ini?iat �n francmasonerie ?i c? a participat la �ntrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940. Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat c? papa Ioan al XXIII-lea ?i de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II ini?iativa de a anula interdic?ia credincio?ilor catolici de a putea fi ?i masoni), a fost �n aceea?i loj? cu Carlos Vasquez, dup? cum declar? chiar acesta din urm?. �n "CDL Report" din mai 1995, g?sim urm?toarea men?iune: "Pe 9 str?zi ale Vaticanului sunt 4 loje masonice. Unii din cei mai �nal?i reprezentan?i ai staffu-lui Vaticanului sunt membri ai masoneriei ?i apar?in Ritului Sco?ian".

Romano-catolicii nu au refuzat niciodat? s? fac? compromisuri cu puterea politic? lumeasc? pentru a-?i men?ine ?i extinde suprema?ia

Toate faptele prezentate mai sus pot fi explicate cu u?urin?? dac? lu?m �n considerare mai �nainte de toate c? romano-catolicii nu au refuzat niciodat? s? fac? compromisuri cu puterea politic? lumeasc? pentru a-?i men?ine ?i extinde suprema?ia. Confesiunea romano-catolic?, bazat? pe un sistem doctrinar complet str?in de �nv???tura apostolic? a Bisericii Ortodoxe, a luptat s? supravie?uiasc? prin filosofia sa umanist? ?i antropocentric?. Astfel, nici harul ?i nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi �mp?rt??ite credincio?ilor prin tainele acestei confesiuni. O teologie deconectat? de orice leg?tur? cu Dumnezeu Cel sl?vit �n Sf�nta Treime (prin refuzul lor de a accepta energiile necreate), explic? rolul major acordat omului (papei) pentru a sus?ine ?i justifica credin?a lor falimentar? ?i nem�ntuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul ?i celelalte metode folosite pentru a-?i c�?tiga c�t mai mul?i credincio?i, ne fac ast?zi s? privim cu mult? circumspec?ie la declara?iile de iubire ?i respect pe care ace?tia le fac cu insisten?? fa?? de cre?tinismul Ortodox din Rom�nia.

La realizarea acestui material, s-au folosit urm?toarele resurse (Bibliografie):

? "Istoria Bisericeasc? Universal?", Volumul II, Editura IBMBOR, Bucure?ti, 1993.

? "Rug?ciune ?i Lumin? Mistic?", Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa, Editura Dacia, Cluj, 1998.

? "Distrugerea Bisericii Romano-catolice", �n Revista "Francmasoneria", paginile 49-51, nr. 1, 1999.

? "Ortodoxie ?i Ecumenism", Arhim. Serafim Alexiev, Arhim. Jazadjiev, 1997.

? "Cine atac? Biserica Romano-catolic??" articol Internet, "Romanian Historical Studies".

? Revista "Studii Teologice", nr. 5-6, 1955.

Te po?i conecta pe un Hub de �ndrumare ?i misiune cre?tin ortodox?, de combatere a ecumenismului, a sectelor create de oameni ?i a ereziilor ===>>> dublu click pe acest link: dchub://ortodox.sytes.net:4012

Prin tacere, il tradam pe Dumnezeu

2007-05-18T20:25:29+00:00

PRIN T?CERE �L TR?D?M PE DUMNEZEU

CEA MAI TRIST? ETAP? DIN ISTORIA LUMII : ANIMALIZAREA

? �n afara Ortodoxiei celei adev?rate, �ntunericul cre?te cu repeziciune ?

M?rturisitor Ortodox

Ca simplu cre?tin ortodox rom�n m? �ntreb de ce rom�nii prefer? t?cerea c�nd e vorba s?-?i afle identitatea, religia, istoria, chiar limba str?mo?easc?. Urm?rind istoria poporului rom�n de-a lungul veacurilor, constat?m c? rom�nii au r?mas dup? inim? tot rom�ni �n majoritate, de?i au suportat sute de ani jugul popoarelor migratoare sau a unor superputeri vremelnice.

Ast?zi, din p?cate, se constat? c? �n urma presiunii exercitate de ?imperiul mass-media?, rom�nii �ncep a nu mai fi rom�ni. Dac? dup? al doilea r?zboi mondial s-a efectuat experimentarea for?at? a comunismului de c?tre organiza?iile iudeo-masonice asupra c�torva popoare, experiment care nu a dus la nivelarea con?tiin?ei acestora cum se dorea de altfel, ast?zi se deruleaz? cel mai feroce, mai viclean ?i mai subtil experiment de reeducare a oamenilor, de sp?lare a creierelor, de zombare a popoarelor, de transformare a acestora �n mase de dobitoace dirijate prin sugestie ?i dezinformare, utiliz�ndu-se marele instrument mass media.

?i ne �ntreb?m cum arat? un zombi uman, desigur, o persoan? care-?i ignor? total istoria neamului s?u, folclorul, tradi?iile, credin?a ortodox? str?mo?easc?, un om care ?tr?ie?te clipa? adic? are ca scop al vie?ii sale s?-?i satisfac? toate poftele culinare, sexuale, toate hobby-urile cu grij? sugerate de puterile oculte prin mass-media; adic? un om-animal care tr?ie?te ?i g�nde?te animalic la nivel strict material, f?r? idealuri superioare, f?r? principii cre?tin-ortodoxe, ne?tiind sau ignor�nd total ideea, convingerea c? scopul vie?ii fiec?rui om pe p?m�nt este m�ntuirea prin �ndumnezeirea omului. �ndumnezeirea omului se face prin conlucrarea tainic? �ntre om, care dore?te ?i se str?duie?te s? tr?iasc? Evanghelia M�ntuitorului nostru Iisus Hristos �n fiecare zi, ?i Dumnezeu, care-i d? putere omului de a �mplini practic poruncile evanghelice.

Ast?zi din nefericire, asist?m la cea mai trist? etap? din istoria lumii ? animalizarea; e adev?rat, �n condi?ii umane demne de admira?ie, dar scopul este traiul material foarte bun ?i nicidecum �nnobilarea sufletului uman printr-o via?? spiritual? �ntru Hristos.

?i poate m? ve?i contrazice c? nu e a?a, dar s? privim un pic la popoarele din Occidentul super-civilizat:

Oare nu aici se practic? ?i se sus?in �n public drepturile a?a-ziselor minorit??i sexuale, care de fapt sunt boli psihice grave ?i �n acela?i timp p?cate groaznice �naintea Bunului Dumnezeu ?

Oare nu �n Occident s-a conceput comunismul (Germania, Marea Britanie) dar s-a aplicat �n Europa de Est ?

Oare nu �n Occident s-au distrus tradi?iile, folclorul ?i occidentalii de ast?zi nu-?i mai cunosc r?d?cinile, str?mo?ii, ?i nici nu-i mai intereseaz? ?

Oare nu �n Occident s-au produs drogurile ?i SIDA care mai apoi au fost exportate �n toat? lumea ?

Oare nu din Occident s-a �nceput distrugerea credin?ei �n Hristos prin apari?ia catolicismului eretic ?i din acesta a tuturor cultelor sectante protestante ?i neoprotestante?

Oare nu din Occident s-au organizat distrug?toarele cruciade care au demolat m?n?stirile ?i bisericile ortodoxe din Serbia, Grecia, Muntele Athos ?i tot imperiul bizantin, silind credincio?ii ortodoc?i s? se �nchine �n?elatului pap? eretic?

Oare nu �n Occident ?i ast?zi se planific? reorganizarea popoarelor, �ndobitocirea ?i manipularea acestora, adic? a noastr?, a tuturor ?

Oare nu din Occident ni s-a impus demolarea industriei ?i agriculturii deoarece Occidentul ofer? o supraproduc?ie la toate nivelele ?i are nevoie de pia?? de desfacere, for?? de munc? ?i materii prime ieftine pentru a-?i men?ine luxosul nivel de trai?

Oare nu Occidentul a dezvoltat NATO, aceast? superputere militar? prin care terorizeaz? toat? planeta, impun�nd propria demo(no)cra?ie (adic? propriul interes) ?i nicidecum nu urm?re?te bun?starea celorlalte popoare?

Oare nu Occidentul sub pretextul drepturilor minorit??ilor desfiin?eaz? ??ri (Iugoslavia, Cehoslovacia) ?i pe altele le demoleaz? (Serbia, Afganistan, Irak)?

Oare nu �n Occident s-au produs doctrinele New Age ?i Noua Ordine Mondial? de c?tre iudeo-masonii sioni?ti, doctrine prin care se urm?re?te transformarea planetei �ntr-un imens lag?r �n aparen?? cu fa?? uman?, dar �n care libertatea de expresie, libertatea de manifestare, c�t ?i libertatea religioas? vor fi de-a dreptul interzise ?i chiar sanc?ionate penal utiliz�ndu-se �n acest scop toate organiza?iile interna?ionale civile ?i militare, create tot de ace?tia?

Oare nu �n acest Occident super-civilizat �nt�lnim o Sahar? spiritual? �nsp?im�nt?toare, produs al �ng�mfatelor pseudo-biserici cre?tine catolic?, protestante ?i neoprotestante?

�n aceast? Sahar? spiritual? �nsp?im�nt?toare, popoarele occidentale nu mai g?sesc o via?? spiritual? real? deoarece �n aceste pseudo-biserici nu lucreaz? harul Sf�ntului Duh Dumnezeu, datorit? ereziilor dogmatice ?i seculariz?rii cre?tinismului, constat�ndu-se o c?dere spiritual? de propor?ii prin faptul c? un num?r tot mai mare de occidentali se convertesc la religii p?g�ne ca �n mahomedanism, budism, hinduism etc., c�nd de fapt unica ?ans? a Occidentului de a se redresa spiritual este Credin?a Ortodox? pe care ei o ridiculizeaz? mai ales la nivel oficial. Iat? ce a produs civiliza?ia ?i progresul material occidental.

Acest fel de civiliza?ie spiritual? dorim noi rom�nii? Un trai material foarte bun, �ntr-o lume animalizat? ?i f?r? Dumnezeu?

Spuneam c? rom�nii �ncep a nu mai sem?na a rom�ni ci a occidentali aiuri?i, animaliza?i, incul?i ?i des-cre?tina?i. Aceasta vrem noi rom�nii?

Pentru a nu ajunge a?a tot rom�nul trebuie �nt�i de toate s? fie Cre?tin Ortodox cu via?a ?i cu credin?a, �n al doilea r�nd trebuie s?-?i practice datinile str?mo?e?ti (s?rb?torile ?i folclorul) concomitent cu respingerea kitsch-ului de orice fel (muzica ?ig?neasc? ?i disco, �mbr?c?mintea, gesturile ?i mentalitatea de turm?), �n al treilea r�nd s? se autoeduce prin cunoa?terea istoriei rom�nilor, a culturii vechi rom�ne?ti, a istoriei Bisericii Ortodoxe Rom�ne, a vie?ilor sfin?ilor, a literaturii rom�ne?ti, a metodelor de manipulare a maselor ?i a politicii interna?ionale. Iar �n al patrulea r�nd, tot rom�nul s? nu se mai lase manipulat, reeducat ?i transformat �n zombi prin intermediul mass-media, ci s? caute s?-?i p?streze demnitatea ?i personalitatea, credin?a ortodox? ?i o via?? spiritual? autentic ortodox?.

Pentru a realiza aceste idealuri este nevoie de curaj, de b?rb??ie, este nevoie de a sparge frica din noi, c�t ?i frica de represiune ce vine din exterior. Este nevoie de a nu ne mai preface c? nu vedem, de a spune faptelor pe nume, de a ne manifesta public opozi?ia fa?? de ecumenism ?i idolul umanist, fa?? de abuzuri, de corup?ie, fa?? de incompeten?? ?i amatorism, este nevoie de a ne manifesta ca oamenii vii, cu personalitate, care exist? real iar? nu virtual, este nevoie de a ne manifesta ca un popor vechi (nu �nvechit) cu istorie veche, cu o cultur? original? ?i nobil?, cu o credin?? ortodox? str?mo?easc? la fel de veche ?i adev?rat?.

Din nefericire, se constat? un fenomen trist, ruptura dintre genera?ii, b?tr�nii desconsider? tineretul ?i s-au retras �ntr-o carapace a t?cerii, a resemn?rii. Dac? suntem aten?i la popoarele puternice, dintotdeauna b?tr�nii ?i-au reeducat tinerii s?-?i p?streze identitatea, cultura, tradi?iile, personalitatea, credin?a str?mo?easc? ?i unitatea. La noi aceast? educa?ie nu prea se face, ba mai r?u, se tace, se tace c�nd vin occidentalii ?i evreii zic�nd c? noi rom�nii suntem un popor de adun?tur? de migratori (de?i ei sunt a?a), se tace c�nd canoanele Sfin?ilor P?rin?i ai Ortodoxiei sunt anulate sau distruse de unii ierarhi masoni ecumeni?ti, ??ortodoc?i?? ce ?i-au f?cut studiile ??teologice?? la universit??i ale sectan?ilor protestan?i ?i a ereticilor catolici �n str?in?tate, se tace c�nd istoria modern? a rom�nilor este falsificat? �n mod grosolan, se tace c�nd noi rom�nii suntem acuza?i de maghiari ?i evrei c? am fi un popor de criminali, c? am ucis, de?i ungurii au ucis ?i au exterminat rom�ni din Transilvania, de?i rom�nii i-au primit pe evrei pentru a vie?ui �n Rom�nia ?i i-au protejat �n perioada holocaustului evreiesc, se tace c�nd unii din mai marii Bisericii Ortodoxe folosesc �n mod abuziv Biserica ca moned? de schimb politic?, uit�nd c? de la Dumnezeu li s-a dat aceast? putere cu scopul de a fi p?zitori, p?str?tori ?i continuatori ai unicei Biserici a lui Hristos, Biserica Ortodox?, c?lc�nd �n picioare adev?rul de credin?? bimilenar? ?i pe to?i sfin?ii ortodoc?i care au m?rturisit-o pe aceasta, �ncerc�nd s? transforme Ortodoxia �ntr-o filosofie la fel de ieftin? ca ?i pseudo-bisericile occidentale.

De ce tac b?tr�nii? C�nd Rom�nia este demolat? �nceti?or sub ochii no?tri, pentru a fi reorganizat? sub patronaj occidental iar? nu rom�nesc, c�nd Biserica Ortodox? Rom�n? este �nceti?or ?i diplomatic atras? c?tre Occidentul eretic ?i secularizat, cu concursul (tr?darea) unor arhierei ortodoc?i rom�ni pentru a o transforma �ntr-o Biseric? apostat? (eretic?, c?zut? din dreapta credin??) ?i anex? a bisericilor eretice occidentale.

Sf�ntul Grigorie Teologul spunea c? ?prin t?cere �l tr?d?m pe Dumnezeu?, ?i nu gre?ea c?ci �ns??i M�ntuitorul ?i Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne spune: ?oricine va m?rturisi pentru Mine �naintea oamenilor, m?rturisi-voi ?i Eu pentru el �naintea Tat?lui Meu, Care este �n ceruri. Iar de cel ce se va lep?da de Mine �naintea oamenilor ?i Eu M? voi lep?da de el �naintea Tat?lui Meu, Care este �n ceruri? (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei ? 10-32; 33). ?i ??ve?i cunoa?te adev?rul, iar adev?rul v? va face liberi? (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Ioan - 8, 32). Deci de ce tac b?tr�nii? C�nd ei sunt m?rturii vii ale poporului rom�n ?i martori ai istoriei adev?rate. De ce tac marii tr?itori ai Ortodoxiei rom�ne?ti, c�nd sub ochii lor se repet? groz?via unia?iei de la anul 1700, dar �ntr-o variant? ?euromodernizat??, diplomatic?, f?r? tunurile generalului Bucow, dar sub perspectiva tunurilor NATO ?

T?cerea produce resemnare, confuzie ?i chiar distrugere, t?cerea �ncurajeaz? adversarul, t?cerea tr?deaz?. Cum oare s? spunem c? bine fac unii din arhip?storii no?tri ortodoc?i c�nd zic despre catolici c? e bun? ?i credin?a lor ?i preo?ia lor ?i tainele lor, c�nd de fapt Sfin?ii ortodoc?i ca Marcu al Efesului, Fotie al Constantinopolului, Grigorie Palama, Nicodim Aghioritul, Ioan de Kronstadt, Serafim de Sarov, Ignatie Briancianinov, sfin?ii mucenici athoni?i uci?i de crucia?i pentru c? nu au vrut s? se �nchine papei eretic, c�t ?i sfin?ii rom�ni ca Nicodim de la Tismana, Ioan Iacob Hozevitul, Paisie de la Neam?, Ioan cel Nou de la Suceava, Constantin Br�ncoveanu cu fiii s?i ?i mul?i al?ii ca ei, au m?rturisit cu scrierile ?i cu �ns??i via?a lor despre credin?a catolic? c? este erezie, este �n?elare demonic?, c? datorit? deform?rii dogmei Sfintei Treimi prin conceptul Filioque, ei s?v�r?esc p?cat �mpotriva Sf�ntului Duh Dumnezeu, dup? cum chiar M�ntuitorul Hristos ne spune: ?De aceea v? zic: Orice p?cat ?i orice hul? se va ierta oamenilor, dar hula �mpotriva Duhului nu se va ierta? (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei - 12, 31) ?

Cine sunt sfin?ii ace?tia pomeni?i mai sus?

Nu sunt oamenii lui Dumnezeu pe p?m�nt ?i nu i-a pream?rit Dumnezeu d?ruindu-le trup nestric?cios binepl?cut ?i bine�nmiresmat, ar?t�nd prin aceasta c? via?a lor ?i ceea ce ace?tia au l?sat scris ca �nv???turi sunt de la Dumnezeu, adic? prin gura lor nu ei au vorbit, ci chiar Sf�ntul Duh Dumnezeu?

Deci dac? Sf�ntul Duh a vorbit prin sfin?i ?i ne-au l?sat m?rturii ?i �nv???turi clare despre credin?a ortodox? ?i despre erezia catolic?, neascult�nd de sfin?i, de fapt, nu ascult?m de Sf�ntul Duh Dumnezeu care a vorbit prin ei ?i astfel ne lu?m singuri os�nd?, dup? cum ne arat? M�ntuitorul Hristos: ?Celui care va zice cuv�nt �mpotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar celui care va zice �mpotriva Duhului Sf�nt, nu i se va ierta lui, nici �n veacul acesta, nici �n cel ce va s? fie? (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei - 12, 32)

A?adar, aplaud�nd europolitica de unia?ie bisericeasc?, oare nu-i c?lc?m �n picioare pe sfin?i, oare nu ignor?m pe Sf�ntul Duh, oare nu-l r?stignim din nou pe Hristos? De ce s? t?cem ?i noi, de ce s? ne prefacem c? totul e bine ?i frumos, c�nd sub ochii no?tri se fac preparativele de apostazie a Bisericii Ortodoxe Rom�ne ?

Dac? clasa politic? rom�n?, datorit? lipsei de credin?? ortodox? ?i lipsei de cultur? ortodox? religioas?, impune Bisericii Ortodoxe Rom�ne acest compromis religios pe care vicleanul pap? eretic �l cere �n mod elegant dar ultimativ (cum a f?cut-o ?i cu Biserica S�rb? care l-a refuzat categoric ?i drept r?splat? a fost demolat? de avioanele NATO), totu?i mai marii no?tri arhierei s?-?i aminteasc? c? Iisus Hristos le-a dat puterea ?i scaunul apostolesc al arhieriei ?i c? sunt datori s? apere Biserica Ortodox? Rom�n? cu pre?ul vie?ii lor, de orice erezie ?i compromis ce ar putea afecta �n vreun fel credin?a ortodox?. ?i �nc? s?-?i mai aminteasc? de mitropolitul Irineu Mih?lcescu care d�ndu-?i seama de �n?elarea masoneriei ?i a ecumenismului, s-a retras din aceste mi?c?ri ?i le-a denun?at public �n cartea ?Teologia lupt?toare?, s?-?i aminteasc? cum patriarhul Iustinian Marina a refuzat politicos invita?ia papei la reconciliere, trimi?�ndu-i acestuia competenta lucrare despre insuficien?ele catolice.

?i av�nd �n vedere c? Biserica Ortodox? e mai presus dec�t orice organiza?ie p?m�nteasc? ?i c? arhiereul ortodox e mai presus de orice titlu sau grad masonic ?i dec�t orice func?ie sau titlu lumesc, cu at�t mai mult arhiereii ortodoc?i sunt datori s? apere credin?a ortodox? ?i noi, cre?tinii ortodoc?i, s? ap?r?m ?i s? m?rturisim credin?a ortodox? chiar cu pre?ul vie?ii noastre.

De vom t?cea �l tr?d?m pe Dumnezeu, pe M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, pe sfin?i ?i pe noi �n?ine. Prin t?cere renun??m singuri la via?a ve?nic?, ne condamn?m la ru?ine ?i co?mar.

Bunule Doamne, Iisuse Hristoase, lumineaz? cugetele noastre ?i ne �ndrum? pa?ii spre valorile Ortodoxiei, �nv???turile Sfin?ilor P?rin?i. S? lupt?m �mpreun? pentru a avea to?i cugetul curat, �n �nv???tura scris? ?i �n tr?irea practic? religioas? a Sfin?ilor P?rin?i ai Ortodoxiei !

A?a s? ne ajute Bunul Dumnezeu, tuturor!

Explicarea Crezului, simbolul credintei noastre ortodoxe

2007-05-18T15:34:21+00:00

EXPLICAREA CREZULUI, SIMBOLUL CREDIN?EI NOASTRE ORTODOXE

? Credin?a ortodox? este credin?a purt?torilor de Hristos ?i a celor mai sfin?i str?mo?i ai no?tri, ortodoc?i ?

M?rturisitor Ortodox

? Nu este oare aceasta ?i credin?a noastr?, a purt?torilor de Hristos, ?i credin?a celor mai sfin?i str?mo?i ai no?tri ? Aceasta s? fie ?i credin?a copiilor no?tri, din genera?ie �n genera?ie. Aceasta este credin?a ortodox? salvatoare, ce nu a fost ru?inat? niciodat?, ad�nc? precum ad�ncul morm�ntului ?i �nalt? ca �naltul cerului. Credin?a ortodox? salvatoare predic? poc?in?a ?i purificarea. Credin?a ortodox? salvatoare este acceptat? ?i p?strat? de c?tre oamenii cu adev?rat ale?i, de c?tre cei ce poart? icoana lui Dumnezeu �n ei. �n Ziua Judec??ii lor vor fi milui?i ?i ei vor fi numi?i binecuv�nta?i. ?

? Binecuv�nta?i sunt cei ce a?teapt? venirea Domnului, cu putere ?i cu slav?, ?i �i ajut? pe fra?ii mai mici ai lui Hristos ca ?i cum L-ar ajuta pe Hristos �nsu?i. ?

Crezul Ortodox este cea mai concis? ?i mai exact? expresie existent? a doctrinei de baz? a credin?ei noastre ortodoxe. �l rostim la fiecare oficiere a Sfintei Liturghii, �l citim �mpreun? cu rug?ciunile noastre personale. Totu?i, c�?i dintre noi s-au oprit o clip? pentru a se �ntreba ce vrea el s? spun?, sau de unde vine ?i cine l-a compus ?

Simbolul Credin?ei Ortodoxe, cum mai este numit Crezul, a fost elaborat �n secolul al patrulea la primul Sinod ecumenic ?inut la Niceea �n 325 ?i la al doilea Sinod ecumenic ?inut la Constantinopol �n 381, chiar dac? se bazeaz? pe simboluri ale botezului dat�nd �nc? din timpurile apostolice.

Prima parte a Crezului a fost elaborat? de 318 episcopi, Sfin?i P?rin?i inspira?i de Dumnezeu ce s-au adunat la Niceea de pe �ntreg p?m�ntul. Aici, pentru prima dat? �n istoria Bisericii, s-a putut ?ine un sinod ecumenic, adic? cu o participare universal?. Aceasta deoarece pe parcursul secolelor persecu?iile �mp?ra?ilor romani p?g�ni au determinat Biserica s? aib? o existen?? ascuns?. Au existat totu?i, de-a lungul acestor secole, multe sinoade (sabors) locale sau regionale, printre care ?i sinodul ?inut la Ierusalim, men?ionat �n Noul Testament (Faptele Sfin?ilor Apostoli, capitolul 15). Scopul propus al Sinodului de la Niceea din 325 era ca, sub �ndrumarea Sf�ntului Duh al lui Dumnezeu, s? se formuleze o expunere concis? care s? defineasc? adev?rurile ?i convingerile fundamentale ale Credin?ei Cre?tine Ortodoxe.

A doua parte a Crezului, �ncep�nd cu cuvintele "... ?i �n Sf�ntul Duh ...", a fost elaborat? de 150 Sfin?i P?rin?i aduna?i la Al doilea Sinod ecumenic ?inut �n 381 la Constantinopol, ?i care avea scopul de a completa Simbolul Credin?ei ?i a contracara diferitele erezii ce amenin?au s? submineze adev?rurile eterne ale cre?tin?t??ii ortodoxe.

�ncep�nd cu acele timpuri, Sf�nta noastr? Biseric? Ortodox?, trupul veritabil ?i adev?rat al lui Hristos a rostit acest vechi Crez �n forma sa original?. ?i ast?zi, ?aisprezece secole mai t�rziu, cre?tinii ortodoc?i continu? s? rosteasc? Crezul �n forma sa ini?ial? inspirat? de Dumnezeu, f?r? modific?ri, adaosuri sau elimin?ri.

Cuv�ntul "Crez" vine din latinescul credo, EU CRED. �n variantele multor limbi primul cuv�nt din Crez �nseamn? tot "eu cred", de exemplu pistevo �n greaca clasic?, vjeruju �n Biserica Slavon?, ?i vjerujem �n s�rba modern?.

EU CRED - aceasta este cheia pentru �n?elegerea Crezului: convingerea, credin?a, vero. Vom expune c�teva medita?ii ale Sf�ntului Nicolae Velimirovici asupra Crezului, Credin?a poporului lui Dumnezeu, publicate �n "The Faith of Chosen People", by Bishop Nikolai Velimirovich, USA, medita?ii ce trezesc �n inimile credincio?ilor o credin?? �nfocat?. Ele picur? credin?? curat? �n sufletele �nsetate. Ele lumineaz? cugetele c?ut?toare ale credincio?ilor cu razele str?lucitoare ale credin?ei adev?rate.

Aceasta nu este o expunere didactic?, rece, a unor realit??i teologice rigide. Aceasta este o istorie mi?c?toare ce �nc?lze?te inimile, a iubirii unui tat? pentru copiii s?i, despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, o iubire ce dep??e?te capacit??ile noastre de �n?elegere.

De fiecare dat? c�nd rostim Crezul din inim?, noi de fapt confirm?m realitatea acestei iubiri.

EU CRED c? acest adev?r divin, etern ?i nemuritor este realitate.

EU CRED c? acest Simbol al Credin?ei divin, etern ?i nemuritor a fost l?sat lumii de �nsu?i Dumnezeu - Izvorul a toat? iubirea - pentru ca oamenii s? poat? cunoa?te iubirea lui Dumnezeu ?i s?-L iubeasc? ?i ei.

EU CRED c? aceasta este credin?a poporului ales, a celor ce poart? �n sine icoana lui Dumnezeu.

EU CRED c? acesta este adev?ratul �n?eles al credin?ei p?rin?ilor no?tri ? Credin?a Ortodox?.

Crezul - Simbolul credin?ei noastre ortodoxe

Cred �ntr-Unul Dumnezeu, Tat?l Atot?iitorul, F?c?torul cerului ?i al p?m�ntului, al tuturor celor v?zute ?i nev?zute.

?i �ntr-Unul Domn lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-N?scut, Care din Tat?l S-a n?scut mai �nainte de to?i vecii. Lumin? din Lumin?, Dumnezeu adev?rat din Dumnezeu adev?rat, n?scut nu f?cut, Cel de o fiin?? cu Tat?l, prin Care toate s-au f?cut. Care pentru noi oamenii ?i pentru a noastr? m�ntuire, S-a pogor�t din ceruri ?i S-a �ntrupat de la Duhul Sf�nt ?i din Maria Fecioara ?i S-a f?cut om. ?i S-a r?stignit pentru noi �n zilele lui Pon?iu Pilat, a p?timit ?i S-a �ngropat. ?i a �nviat a treia zi dup? Scripturi. ?i S-a �n?l?at la ceruri ?i ?ade de-a dreapta Tat?lui. ?i iar??i va s? vie cu slav?, s? judece viii ?i mor?ii, a C?rui �mp?r??ie nu va avea sf�r?it.

?i �ntru Duhul Sf�nt, Domnul de via?? F?c?torul, Care de la Tat?l purcede; Cel ce �mpreun? cu Tat?l ?i cu Fiul este �nchinat ?i sl?vit, Care a gr?it prin prooroci.

�ntru una, sf�nt?, soborniceasc? ?i apostoleasc? Biseric?, m?rturisesc un botez spre iertarea p?catelor, a?tept �nvierea mor?ilor ?i via?a veacului ce va s? vie. Amin.

? Cred �ntr-Unul Dumnezeu ?

Cine seam?n? semin?e bune pe un c�mp ce nu a fost cur??at ? Un om ra?ional nu va face a?a ceva. Un om ra?ional va ac?iona �n acord cu Cuv�ntul lui Dumnezeu. El va cur??a mai �nt�i c�mpul de neghin? ?i apoi va sem?na semin?e bune.

C�mpul este sufletul uman, neghina este politeismul, iar s?m�n?a cea bun? este credin?a �ntr-un Dumnezeu.

S? credem �ntr-un singur Dumnezeu ne pare azi ceva firesc ?i evident totodat?; s? credem �n mai mul?i dumnezei ne pare ceva absurd ?i prostesc. Dar nu �ntotdeauna a fost a?a. Au fost timpuri �n care doar c�?iva oameni pe p?m�nt credeau �ntr-un Dumnezeu, apoi au venit alte timpuri c�nd un �ntreg popor credea �ntr-un Dumnezeu. To?i ceilal?i, care erau politei?ti, priveau pe monotei?ti cu dispre?ul omului bogat deoarece considerau c? ace?tia aveau un singur Dumnezeu ?i deci mult prea pu?in. Dar monotei?tii, la r�ndul lor, �i priveau pe politei?ti cu mirare ?i triste?e, deoarece ei av�nd mul?i dumnezei de fapt nu aveau nici unul.

Credin?a �ntr-un Dumnezeu trebuia s? fie primit? mai �nt�i de la un martor de �ncredere, pentru ca mai apoi ea s? fie sem?nat? �n sufletele oamenilor ca �n c�mp. Martorul cel mai de �ncredere ce a adus m?rturie pentru un Dumnezeu unic ?i contra mul?imii de zei a fost �nsu?i Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat: "Eu sunt Domnul Dumnezeul t?u... S? nu ai al?i dumnezei afar? de Mine!" (Ie?irea - A doua carte a lui Moise - 20, 2-3).

Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat S-a revelat treptat, �n mijlocul neghinei politeiste, El a g?sit c�teva c�mpuri mici pe care le-a cur??at ?i le-a purificat ?i a sem?nat peste ele s?m�n?a bun? a credin?ei. Acestea erau sufletele c�torva b?rba?i drep?i. Aceste suflete erau mai mult ca ni?te lum�n?ri preg?tite pe care El le-a aprins ?i acestea au luminat �n �ntunericul politeismului "?i lumina lumineaz? �n �ntuneric ?i �ntunericul nu a cuprins-o" (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Ioan - 1, 5). Abel, Enoh, Noe, Abraham, Isaac, Iacob, Iov, Iosif, Moise, Isaia ?i Daniel au fost lum�n?rile Domnului - aprinse fiecare �n parte!

Astfel, Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat S-a revelat �ntregului neam al lui Iacob sau Izrael. �n marea Sa mil?, El S-a revelat lor mai �nt�i pe p?m�nturile Egiptului, un p?m�nt str?in, apoi �n pustiu, p?m�ntul nim?nui ?i apoi �n Canaan, p?m�ntul lor. ?i pentru un timp �ntregul neam a spus "Cred �ntr-un Dumnezeu".

Dar oamenii �nduhovnici?i au �nceput s? se clatine �n credin?a lor ?i aceasta a durat mai multe secole. ?i exista pericolul ca lumina s? se mistuie �n �ntuneric ?i din focul aprins s? r?m�n? cenu?a. V?z�nd pericolul, Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat, �ndur?torul ?i cel mai Milostiv Dumnezeu a trimis printre oameni pe Fiul S?u, Domnul Iisus Hristos: pentru a �mpr??tia �ntunericul politeismului; pentru a �nt?ri inimile oamenilor ca ace?tia s?-?i urmeze calea lor spre �n?l?imi; pentru a sem?na s?m�n?a bun? a credin?ei �ntr-un singur Dumnezeu, Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat.

Silitoarele albine ale lui Hristos, Sfin?ii Apostoli, au �mpr??tiat aceast? credin??, acest polen al lui Dumnezeu asupra �ntregii lumi.

Sfin?ii Apostoli s-au �mpr??tiat din Ierusalim �n toate p?r?ile lumii printre popoare ?i triburi ca ni?te albine ale lui Dumnezeu pentru a �ndulci sufletele oamenilor cu vestea cea dulce ca mierea despre Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat.

Sfin?ii Apostoli cur??au p?m�nturile de neghina idolilor ?i sufletele oamenilor de credin?a �ntr-o mul?ime de dumnezei. Pe c�mpurile cur??ate ei aveau s? semene sf�nta credin?? �ntr-un Dumnezeu Unul, Viu ?i Adev?rat. Aceasta a fost cea mai mare divergen?? cunoscut? vreodat?, care i-a costat pe ace?ti misionari ai monoteismului sudoare ?i lacrimi, r?ni ?i s�nge.

Oamenilor le era foarte greu s? se despart? de zeit??ile lor imaginare ?i s? accepte credin?a �ntr-un Dumnezeu. Deruta?i de mul?imea de creaturi ?i for?e contrare din univers, ei considerau mai demn? de crezare existen?a unei mul?imi de dumnezei dec�t a Unui Singur Dumnezeu. Captiva?i de iluzia unui copil naiv c? puterea const? �n num?r, ei sus?ineau c? era mai credibil ca o mul?ime de zei s? aib? o putere mai mare dec�t un Dumnezeu. Ei sus?ineau c? mai mul?i dumnezei ar putea oferi un ajutor mai mare dec�t un singur Dumnezeu.

Dou? feluri de oameni s-au ridicat �mpotriva Sfin?ilor Apostoli - ?i �n �ntreaga lume existau numai aceste dou? feluri: cei ce-?i hr?neau sufletele cu otrava idolatriei ?i cei ce-?i am?geau trupurile f?c�nd statui cu chipul idolilor. ?i ace?tia din urm? nu constituiau un obstacol mai mic dec�t primii. Avem exemplu pe Sf�ntul Apostol Pavel ?i argintarul Dimitrie: "C?ci un argintar, cu numele Dimitrie, care f?cea temple de argint Artemisei ?i da me?terilor s?i foarte mare c�?tig, i-a adunat pe ace?tia ?i pe cei care lucrau unele ca acestea si le-a zis: B?rba?ilor, ?ti?i c? din aceast? �ndeletnicire este c�?tigul vostru. ?i voi vede?i ?i auzi?i c? nu numai �n Efes, ci aproape �n toat? Asia, Pavel acesta, conving�nd a �ntors mult? mul?ime, zic�nd c? nu sunt dumnezei cei f?cu?i de m�ini. Din aceasta... meseria noastr? e �n primejdie s? ajung? f?r? trecere..." (Faptele Sfin?ilor Apostoli - 19, 24-27). De aceea unii priveau noua credin?? ca pe o amenin?are pentru sufletele lor, �n timp ce al?ii o considerau o amenin?are pentru trup.

Astfel, toate popoarele ?i to?i oamenii din lume, cu foarte pu?ine excep?ii, se sim?eau amenin?a?i. ?i cei ce formau aceste excep?ii, ca ?i Socrate la Atena, au fost condamna?i la mor?i crude.

Cultura nu a ajutat c�tu?i de pu?in. Popoarele mai cultivate f?ceau doar idoli din materiale mai pre?ioase ?i cu o lucrare mai rafinat? dec�t popoarele primitive, dar idolii r?m�neau idoli ?i subjugarea sufletului uman era aceea?i �n toate. C�nd Sf�ntul Apostol Pavel a fost �n cultivata Atena "duhul lui se �nd�rjea �n el, v?z�nd c? cetatea este plin? de idoli" (Faptele Sfin?ilor Apostoli - 17, 16). Acela?i lucru i s-a �nt�mplat lui Andrei �n Sarme?ia, lui Matei �n Egipt ?i lui Bartolomeu �n India - idoli �n pie?e, idoli �n fa?a judec?toriilor ?i a cazarmelor militare, idoli �n case, idoli �n fiecare camer?, idoli pretutindeni. Nici nu puteau num?ra to?i zeii pe care popoarele ?i oamenii �i venerau.

?i ace?ti spini idoletrici i-au �n?epat p�n? la s�nge pe Sfin?ii Apostoli. Ace?tia i-au �ndep?rtat cu �ndr?zneal?, i-au cur??at ?i purificat ?i �n locul lor au sem?nat s?m�n?a bun? �n Dumnezeul Unul, Viu ?i Adev?rat. Sfin?ii Apostoli au �ndeplinit aceast? sarcin? titanic? prin cuvinte, miracole, dragoste ?i sacrificiu. Unde au e?uat �ntr-un fel, au izb�ndit �ntr-altul. Unde nu au putut izb�ndi �n nici un fel, ei au izb�ndit prin propriul lor s�nge ?i propria lor moarte. S�ngele martiriului lor i-a ars pe idoli ca focul cel viu.

Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat a binecuv�ntat mesajul apostolilor S?i ?i muncile, lacrimile, suspinele ?i sacrificiile lor. Astfel, semin?ele lor au dat roade bune. ?i aceste roade constau �n faptul c? azi ne pare ceva firesc s? credem �ntr-un Dumnezeu, ?i absurd ?i proste?te s? credem �n mul?i dumnezei.

"Eu sunt Domnul, Dumnezeul t?u ?i s? nu ai al?i dumnezei afar? de Mine". Aceasta a fost, prima m?rturie a lui Dumnezeu �n ceea ce-L prive?te, prima revelare f?cut? oamenilor de pe p?m�nt a lui Dumnezeu despre Dumnezeu ?i prima porunc? a lui Dumnezeu. "S? nu ai al?i dumnezei �n afar? de Mine", porunce?te Dumnezeu; pentru c? dac? vei avea al?i dumnezei vei abate asupra ta dou? nenorociri. Prima: vei crede �n dumnezei fal?i, inexisten?i, imaginari ?i iluzorii.

A doua: vei �mp?r?i cu ace?tia iubirea ?i teama reveren?ioas? care Mi se cuvine �n �ntregime Mie, Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat.

Astfel, credin?a ta �n Mine se va umbri ?i vor sl?bi iubirea ?i teama ta reveren?ioas? fa?? de Mine. Eu M? voi �ndep?rta de tine jignit ?i insultat. ?i vei deveni ateu, oric�t? evlavie ai crede tu c? depui �n credin?a ta �n mai mul?i dumnezei, �n ultim? instan?? politeistul ?i ateul sunt acela?i lucru. Nici unul nu are un Dumnezeu, nu-L are pe Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat.

Credin?a �ntr-un Dumnezeu, Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat este credin?a celui umil ?i �n?elept. Nu este credin?a celui m�ndru, a c?rui m�ndrie �l face nesocotit. Aceasta deoarece el se zeific? pe el �nsu?i sau o alt? creatur? de-a Creatorului ?i nicidecum pe Creator.

Cu c�t omul este mai umil, cu at�t el este mai �n?elept. Cu c�t el este mai arogant, cu at�t e el mai nerod. Dumnezeu d? discern?m�nt celui umil pentru ca acesta s? ?tie ?i s? �n?eleag?, dar El se opune celui m�ndru. Cu c�t cel umil tr?ie?te mai mult �n pace cu Dumnezeu, cu at�t Dumnezeu �l �nzestreaz? cu discern?m�nt. ?i discern?m�ntul este lumina ce duce la Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat. Binecuv�nta?i sunt cei ce au discern?m�ntul de a vedea vremelnicia lumii ?i nimicnicia omului. Binecuv�nta?i sunt cei ce se simt mici ?i ne�nsemna?i pentru c? Dumnezeu �i va ridica la cunoa?terea suprem?, la cunoa?terea existen?ei ?i m?re?iei Dumnezeului celui Prea�nalt.

Aceasta este credin?a noastr?, purt?tori de Hristos, ?i a voastr?, cei mai umili ?i deci cei mai �n?elep?i. L?sa?i s? fie aceasta ?i credin?a copiilor vo?tri din genera?ie �n genera?ie p�n? la sf�r?itul veacurilor. Aceasta este Credin?a Ortodox? m�ntuitoare, care nu a fost niciodat? ru?inat?. Prin aceast? credin?? au fost salva?i str?mo?ii vo?tri. Cu adev?rat, aceasta este credin?a poporului ales, a acelora ce poart? icoana lui Dumnezeu �n ei �n?i?i. La Judecata �nfrico?at?, ei nu vor fi ru?ina?i �n fa?a �ngerilor ?i a celor drep?i. Dimpotriv?, ei vor primi slav? ?i vor fi numi?i cei binecuv�nta?i.

? Tat?l Atot?iitorul, F?c?torul cerului ?i al p?m�ntului, al tuturor celor v?zute ?i nev?zute ?

S? privim, cu fric? ?i cutremur, prin perdeaua eternit??ii pu?in �ndep?rtat?. Nu m�na slab? a omului a dat u?or la o parte aceast? perdea. Ea a fost dat? la o parte de Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat. Cine �n afar? de El ar putea s? o �nl?ture ? Toate min?ile omene?ti luate la un loc cu toate puterile ce nu ?in de ce�ruri nu ar putea urni aceast? perdea nici c�t un fir de p?r.

El s-a �ndurat de oameni ?i a mi?cat per�deaua. ?i trei raze de lumin? s-au r?sfr�nt asu�pra oamenilor ce poart? icoana Sa �n ei �n?i?i. ?i cei ale?i au v?zut aceasta ?i au tres?rit de bucu�rie sf�nt?. El S-a revelat ca Unul Incomparabil - comparabil doar cu El �nsu?i. Dumnezeul cel Unul, Viu ?i Adev?rat S-a revelat ca Tat?, Atot�puternic ?i F?c?tor.

Cugetul v? este str?fulgerat de un g�nd neli�ni?tit si de �ntrebarea: "Tat? al cui ?" ?i "�n ce moment a devenit El Tat?l ?" El este Tat?l Dom�nului nostru Iisus Hristos si a fost dintotdeauna Tat?. �nainte de crearea lumii a fost El Tat?. Tat?l a n?scut pe Fiul S?u Unul - n?scut �naintea tim�pului ?i a fiin?elor supuse acestuia, �nainte de �ngeri ?i de toate puterile cere?ti, �nainte de soare ?i de lun?, �naintea zorilor ?i a luminii lunii. Vorbind despre Cel Ve?nic, �ndr?znim noi s? pronun??m cuv�ntul "c�nd ?" De c�nd Dum�nezeu a fost Dumnezeu, de atunci Dumnezeu a fost Tat?l. Dar �n El nu exist? nici un "c�nd", deoarece �n El nu exist? ciclu temporal.

Cel Prea�nalt S-a revelat mai �nt�i ca Tat?, apoi ca Atotputernic ?i F?c?tor, �n vecie, �n afar? de Fiul S?u Unul-N?scut, nimeni nu a putut s?-L numeasc? pe Dumnezeu Tat?.

Dar �n timpuri ? Nici chiar �n timp, pe par�cursul a secole ?i secole - nimeni. Citi?i istoria antic? a omenirii ?i primi?i-o �n inim?; ea v? umple g�ndurile de lumin? ?i sufletul de bucu�rie. De c�nd a fost creat? lumea ?i de c�nd Adam a fost izgonit din rai din cauza p?catului de moarte, resping?torul p?cat al neascult?rii fa?? de propriul s?u Creator ?i p�n? la cobor�rea Fiului lui Dumnezeu pe p?m�nt, �n tot acest r?stimp nici un muritor nu a �ndr?znit s?-L numeasc? pe Dumnezeu, tat? al s?u. Cei mai su�pu?i ale?i ai S?i se adresau Lui cu nume foarte m?re?e. Ei �l numeau "Atotputernicul", "Jude�c?torul", "Prea�naltul", "Regele", "Domn al mul?imilor", dar niciodat? nu foloseau dulcele nume de "Tat?".

Cei mai buni reprezentan?i ai neamului ome�nesc puteau s? se simt? creaturi ale unui Creator Atotputernic, ca oale ale unui Olar divin, dar niciodat? copii ai unui Tat? ceresc. Acest drept i-a fost acordat omului prin Domnul nostru Iisus Hristos. Nu este un drept acordat tuturor oamenilor, ci numai celor ce L-au primit. ?i ce�lor c�?i L-au primit, care cred �n numele Lui, le-a dat putere ca s? se fac? fii ai lui Dumnezeu (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Ioan - 1, 12), aceasta �nseamn? s? fii adoptat ?i s? �n�dr?zne?ti s? te adresezi lui Dumnezeu cu cuvin�tele "Avva P?rinte" (Epistola c?tre Galateni a Sf�ntului Apostol Pavel - 4, 5-6; Epistola c?tre Romani a Sf�ntului Apostol Pavel - 8, 14-16).

�nsu?i Hristos a revelat aceast? adop?ie, dar al milei lui Dumnezeu, ?i a oferit-o oamenilor chiar de la �nceputul misiunii sale pe p?m�nt: a revelat oamenilor c? din acel moment ei pu�teau s?-L numeasc? pe Dumnezeu, Tat? al lor, atunci c�nd a spus: "Deci voi a?a v? ruga?i: "Tat?l nostru, care e?ti �n ceruri" (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei - 6, 9). ?i de atunci p�n? acum, milioane de copii ?i adul?i de pe tot globul p?m�ntesc murmur? zi de zi "Ta�t?l nostru".

Duhurile rele nu au dreptul de a-L numi pe Dumnezeu, tat? al lor. Nici p?c?to?ii nepoc?i?i nu au voie s? pronun?e acest dulce cuv�nt "Tat?". Acest drept li se acord? doar celor drep?i ?i celor plini de c?in??, astfel �nc�t �n rug?ciunile lor ei s? poat? striga din toat? inima ?i din tot sufletul lui Dumnezeu "Tat?l nostru!". De ace�ea, acelora ce duc r?zboi �mpotriva lui Dumne�zeu ?i a legii lui Dumnezeu fie prin g�nduri, vorbe sau prin fapte nu le este nicidecum per�mis s? se adreseze lui Dumnezeu cu acest nume reconfortant ?i dulce: "Tat?! ".

Cei 318 Sfin?i P?rin?i de la Niceea care au compus Crezul nostru, Simbolul Credin?ei Ortodoxe, pentru noi, cei ce purt?m imaginea lui Dumnezeu �n noi, care suntem ale?i, L-au numit mai �nt�i pe Dumnezeu "Tat?", apoi "Atotputernic" ?i "F?c?tor". Ei au f?cut aceasta, fiind lumina?i de c?tre Sf�ntul Duh al lui Dum�nezeu. ?i au f?cut-o �n primul r�nd deoarece Cel Prea�nalt este Tat?l lui Hristos: Domnul dinain�tea timpului ?i a cre?rii lumii, �n al doilea r�nd, deoarece Fiul �ntrupat al lui Dumnezeu a adus ca prim dar oamenilor, acelora care-L urmeaz?, adop?ia; adic? dreptul de a-L numi pe Tat?l S?u, Tat? al lor. Tat?l nostru! Ce bucurie sub soare ?i sub stele ar putea �nc?lzi mai mult ini�mile noastre, ale ale?ilor care purt?m icoana lui Dumnezeu �n noi. ?i Domnul, Fiul lui Dum�nezeu, nu numai c? ne-a permis s?-L numim pe cel Prea�nalt, Dumnezeul Cel Unul, Viu ?i Ade�v?rat, Tat? al nostru, mai mult, El ne-a poruncit "?i tat? al vostru s? nu numi?i pe p?m�nt, c? Tat?l vostru unul este, Cel din ceruri" (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei - 23, 9). O, ferici�re vou?, fericire inefabil?. Adev?rata paternitate se afl? �n ceruri, dincolo de soare ?i de stele. Pater�nitatea de pe p?m�nt e doar o umbr?, un simbol.

Fericirea noastr? const? ?i �n faptul c? Tat?l nostru ceresc este ?i Atotputernic ?i F?c?tor. Sfin?ii P?rin?i de la Niceea, lumina?i de Sf�ntul Duh al lui Dumnezeu, au numit pe cel Prea�nalt mai �nt�i Atotputernic ?i apoi F?c?tor. Ve?i spune: "Oare nu e normal ca mai �nt�i s? creezi ceva ?i mai apoi s?-?i folose?ti puterea pentru a conduce ceea ce ai creat ? ?i cel Prea�nalt nu ar trebui s? fie numit mai �nt�i F?c?tor ?i apoi Atotputernic ?" Este a?a doar �n aparen??, dar atunci c�nd v? afla?i �n fa?a Celui Adev?rat nu judeca?i dup? aparen?e. Asculta?i! Dumnezeu �ntr-adev?r este mai �nt�i Atotputernic, �nainte de a crea cerul ?i p?m�ntul, Atotputernicul Dumnezeu a purtat �n Sine m?re?ul proiect al crea?iei, de la cele mai mari p�n? la cele mai mici detalii, precum ?i toate for?ele, toate legile, toate sistemele de ordine. F?r? aceast? �n?eleap�t? atotputernicie cum ar fi fost crea?ia posibil? ?i realizabil? ?

Astfel, dup? ce m?re?ul Creator a creat lumea v?zut? ?i cea nev?zut?, El a r?mas �n continuare Atotputernic ?i prin puterea sa de net?g?duit a continuat s? exercite control absolut asupra tu�turor for?elor, legilor ?i sistemelor de ordine din ambele lumi. "Au nu se v�nd dou? vr?bii pe un ban ? ?i nici una din ele nu va c?dea pe p?m�nt f?r? ?tirea Tat?lui vostru" spune Fiul lui Dum�nezeu" (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei - 10, 29). "?i p?r din capul vostru nu va pieri" (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Luca - 21, 18), iar??i f?r? voia Dum�nezeului Atotputernic. Cu t?ria bra?ului S?u, Dumnezeu supune chiar ?i for?ele adverse, cele care lupt? �mpotriva legii Sale ?i �mpotriva credincio?ilor, ?i armonizeaz? totul cu planurile Sale. Nici o lacrim? a celui drept nu este uitat? nici dac? aceasta cade �n mare. Nici un cuv�nt rostit pe p?m�nt, bun sau r?u, nu r?m�ne f?r? r?spuns, fie el deschis sau ascuns din partea lui Dumnezeu.

Tat?l, Atotputernicul, F?c?torul. Acesta este Dumnezeul vostru - Cel Unul, Viu ?i Adev?rat. Ca F?c?tor, Dumnezeu a creat cerul ?i p?m�ntul ?i toate creaturile v?zute ?i nev?zute "...�n cer si pe p?m�nt toate c�te a voit a f?cut" (Psalmii - 113, 11). Prin cuvintele "�n cer" sfin?ii interpre?i au �n?e�les �ntotdeauna �mp?r??ia �ngerilor ?i a tuturor celorlalte puteri cere?ti, v?zute pentru Dum�nezeu, dar nev?zute pentru noi. Prin cuvintele "pe p?m�nt" ei au �n?eles toate lucrurile mate�riale ?i toate creaturile de pe p?m�nt, de sub p?m�nt, de deasupra p?m�ntului, c�t ?i cele de�parte de p?m�nt, dar accesibile percep?iei noas�tre senzoriale.

Tot ce a fost creat, v?zut ?i nev?zut, a fost creat de Dumnezeu. Nu exist? un alt F?c?tor �n cer sau pe p?m�nt �n afar? de Cel Prea�nalt. ?i de la cele mai mari p�n? la cele mai mici, nu exist? nimic creat care s? fie creat de altcineva �n afar? de Cel Prea�nalt. El este unicul F?c?tor �n adev?ratul ?i deplinul sens al cuv�ntului; F?c?torul este Cel ce a f?cut at�t materialul con�struc?iei, c�t ?i scheletul. At�t materia, c�t ?i for�ma materiei; ?i El este Cel ce infiltreaz? �n toate o putere mistic? a crea?iei, a rela?iei reciproce, a atrac?iei ?i respingerii, a mi?c?rii ?i vie?ii.

De aceea, c�nd auzi?i spun�ndu-se "Creato�rul a creat tot ceea ce este creat", nu �n?elege?i c? numai forma lucrurilor a fost creat? de Creator dintr-o materie preexistent?, ci c? �ns??i materia a fost creat?: Prin aceasta se manifest? deplin?�tatea puterii creatoare a lui Dumnezeu, prin faptul c? El a creat ?i una, ?i cealalt?.

Fie c? materia const? din cele patru mari ele�mente - p?m�nt, ap?, foc ?i aer - stabilite de g�ndirea antic?, fie c? acestea patru �mpreun? cu toate celelalte constau dintr-o singur? proto-materie de natur? electric?, potrivit g�ndirii ?tiin?ifice moderne, nu merit? s? ne ad�ncim acum �n acest subiect. Un lucru este sigur: at�t urzeala c�t ?i b?t?tura fabricii universale repre�zint? inven?ia ?i crea?ia lui Dumnezeu, marele Creator.

Poate oare g�ndirea omeneasc? s? p?trund? vreodat? tot misterul ?i toat? m?re?ia acestei fabrici? Poate ochiul s? o cuprind? ? Poa�te urechea s? o aud? ? Poate limba s? o expri�me ? Figuri ?i culori, numere ?i propozi?ii, muzi�c? ?i c�ntec, bucurie ?i durere, viet??i �n ap?, viet??i �n sol, viet??i �n aer, constela?ii str?luci�toare - toate acestea oare nu v? conduc, o, ale?ilor, mai mult spre o t?cere pioas? dec�t spre cuv�ntare ?

S? ?ti?i totu?i c? aceast? splendoare miracu�loas? ?i impun?toare a universului v?zut nu e dec�t o straj? atr?g?toare �n fa?a intr?rii unui palat �mp?r?tesc, �n fa?a por?ilor lumii nev?�zute, a �mp?r??iei spirituale �ngere?ti. ?i acolo, �n spatele por?ilor, se afl? adev?ratul miracol, miracolul tuturor miracolelor, splendida m?re�?ie a tuturor m?re?iilor. Aici, unde Prea�naltul �mp?rat al �mp?ra?ilor str?luce?te �n locul soare�lui: "?i noapte nu va mai fi; ?i nu au trebuin?? de lumina l?mpii sau de lumina soarelui, pentru c? Domnul Dumnezeu le va fi lor lumin? ?i vor �mp?r??i �n vecii vecilor" (Apocalipsa scris? de Sf�ntul Ioan Teologul - 22, 5). Aici nici g�ndul, nici urechea, nici ochiul, nici limba nu folosesc la nimic. Ma�rele Apostol a fost ridicat �n duh "p�n? la al trei�lea cer...", "a fost r?pit �n rai ?i a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului s? le gr?�iasc?" (Epistola a doua c?tre Corinteni a Sf�ntului Apostol Pavel - 12, 2-4). Astfel, �n ceruri, �n �mp?r??ia spiritual? a �mp?ratului Creator totul de�p??e?te puterea noastr? actual? de �n?elegere ?i expresie.

?i lumea aceasta v?zut?, �n compara?ie cu cea nev?zut?, e ca o umbr? comparat? cu realitatea, ca un simbol comparat cu un spirit, ca tip?ritu�ra comparat? cu ideea, ca o amintire despre cas? a celor exila?i. Dar acela?i Creator a creat ambele lumi, at�t cea v?zut?, c�t ?i cea nev?zut?. El, Unul, ?ine �n m�na sa neobosit? si atotputernic? ambele lumi - doar El, Creatorul. El, Unul, le conduce pe c?r?ri misterioase, spre destina?ii misterioase pe care tot El le-a predestinat - El, bl�ndul Tat? al Domnului Hristos ?i al tuturor ale?ilor s?i copii.

Aceasta este credin?a celor sc?lda?i �n lacrimi, a celor ce pl�ng pentru dreptate, adev?r ?i via??. Nu este credin?a slugilor nedrept??ii, �n?el?ciu�nii ?i mor?ii, a prietenilor r�sului ce sf�r?e?te prin disperare. Aceasta este credin?a celor sc?l�da?i �n lacrimi, care pl�ng din cauza neputin?ei lor ?i a neputin?ei �ntregii omeniri. Ei caut? Izvorul drept??ii, al adev?rului ?i al vie?ii. ?i acest Izvor le este dat. Astfel, lacrimile lor de durere sunt transformate �n lacrimi de fericire, pentru c? ei g?sesc cea mai pre?ioas? comoar?, adic? pe Tat?l Atotputernicul, F?c?torul. Ce mai au ei de c?utat c�nd prin El li se d? totul ? Le r?m�n doar lacrimile de poc?in?? cu care ei spa�l? orice nedreptate ?i �n?el?ciune ?i se �ndep?r�teaz? de moartea ve?nic?. Sp?la?i cu lacrimile poc?in?ei, ei devin bl�nzi ?i �ng?duitori fa?? de fra?ii lor ce se c?iesc, fa?? de tovar??ii lor de drum, pe c?rarea ce duce la t?r�mul etern ?i �i ajut? s? descopere dreptatea lui Dumnezeu, Iz�vorul drept??ii, adev?rului ?i vie?ii.

Aceasta este credin?a voastr?, purt?tori de Hristos, credin?a str?mo?ilor vo?tri, care nu au regretat niciodat? calea anevoioas? ?i lacrimile v?rsate c�nd au ajuns l�ng? Domnul ?i au fost consola?i. Aceasta s? fie ?i credin?a copiilor vo?tri, din genera?ie �n genera?ie p�n? la sf�r�?itul veacurilor. Aceasta este Credin?a Ortodox? salvatoare ce nu a fost niciodat? ru?inat?. Cu adev?rat, aceasta este credin?a poporului cu adev?rat ales, a celor ce poart? icoana lui Dum�nezeu �n sine. La Judecata lui Dumnezeu lor nu le va fi greu. Ei vor fi numi?i binecuv�nta?i.

(vor fi ad?ugate ?i alte extrase din medita?iile Sf�ntului Nicolae Velimirovici)

Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe

2007-05-17T23:09:23+00:00

SFINTELE TAINE ALE BISERICII ORTODOXE

M?rturisitor Ortodox

? Tainele au fost instituite de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos ?

Harul divin, pierdut prin p?catul lui Adam, a fost redob�ndit ?i d?ruit oamenilor prin jertfa pe cruce a M�ntuitorului nostru Iisus Hristos.

?C?ci legea prin Moise s-a dat, iar harul ?i adev?rul prin Iisus Hristos au venit? (Ioan 1, 17)

Aceast? putere sau energie care izvor??te din jertfa de pe cruce, care �i �ndrepteaz? ?i �i sfin?e?te pe credincio?ii ortodoc?i, nu lucreaz? �n mod nemijlocit asupra acestora, ci este legat? de anumite semne ?i lucr?ri v?zute.

Sfintele Taine sunt purt?toarele ?i transmi??toarele harului divin �n mod real.

? Fiin?a Tainelor ?

Sfintele Taine sunt lucr?ri v?zute, instituite de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos ?i �ncredin?ate Sfintei Sale Biserici Ortodoxe, prin care celor ce le primesc se �mp?rt??e?te harul nev?zut al Duhului Sf�nt.

Tainele au o func?ie unificatoare a credincio?ilor �n Hristos ?i �n Biserica Ortodox?.

Tainele au fost instituite de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos:

??iar harul ?i adev?rul prin Iisus Hristos au venit? (Ioan 1, 17)

Sfin?ii Apostolii sunt: ?iconomi ai tainelor lui Dumnezeu? (I Corinteni 4,1; I Petru 4, 10)

Partea v?zut? :

Este r�nduiala sau slujba stabilit? de Biserica Ortodox? pentru s?v�r?irea ei, cuprinz�nd:

Materia ;

Actele f?cute ;

Cuvintele rostite de s?v�r?itor;

Partea nev?zut? :

Este �mp?rt??irea harului divin celor care le primesc ;

Scopul Tainelor fiind sfin?irea oamenilor, harul ce se �mp?rt??e?te prin ele se nume?te har sfin?itor.

Taina, de?i e r�nduit? de Biserica Ortodox?, este expresia voin?ei �ntemeietorului Tainelor, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, Care lucreaz? nemijlocit �n Biserica Sa Ortodox? prin Duhul Sf�nt, deci partea v?zut? lucreaz? �n Tain? nu de la sine ?i prin sine, ci prin prezen?a Duhului Sf�nt, �n conformitate cu voin?a Celui ce le-a instituit.

La fiecare Tain? exist? un s?v�r?itor ?i un primitor.

Validitatea Tainei nu depinde de vrednicia moral? a s?v�r?itorului deoarece principalul ?i adev?ratul s?v�r?itor este M�ntuitorul nostru Iisus Hristos.

? Necesitatea Tainelor ?

Sfintele Taine sunt singurele mijloace de �mp?rt??ire a harului divin �n mod real.

Tainele sunt absolut necesare pentru m�ntuirea ?i sfin?irea credincio?ilor ortodoc?i.

? Num?rul Tainelor ?

Biserica Ortodox? a m?rturisit �ntotdeauna num?rul de ?apte Taine.

Sf�nta Scriptur? nu precizeaz? nic?ieri num?rul Tainelor, dar con?ine dovezi despre fiecare Tain? �n parte.

Sf�nta Tradi?ie nu precizeaz? num?rul Tainelor ? la �nceput no?iunea de Tain? �n sens restr�ns nu este precis delimitat?, prin acest termen �n?eleg�ndu-se ?i alte lucr?ri sfinte sau ierurgii.

Prima precizare a num?rului Tainelor apare �n anul 1274 �n M?rturisirea de credin?? prezentat? de �mp?ratul bizantin Mihai Paleologul la Sinodul unionist de la Lyon.

? Sf�nta Tain? a Botezului ?

Sf�nta Tain? prin care omul, prin �ntreita cufundare �n ap? ?i prin rostirea formulei Botezului de c?tre s?v�r?itor, din starea de robie a p?catului intr? �n starea haric?, cur??indu-se de p?catul str?mo?esc ?i de p?catele f?cute p�n? atunci, fiind ren?scut spre o via?? nou? ?i p?rta? roadelor r?scump?r?rii prin jertfa crucii, devenind membru al Bisericii Ortodoxe.

Alte numiri �n Sf�nta Scriptur? ?i Sf�nta Tradi?ie:

Baia na?terii a doua, na?tere de sus, baie m�ntuitoare, sc?ld?toare sf�nt?, izvor sf�nt, rena?tere, luminare, sfin?ire, apa vie?ii ve?nice.

Instituirea : �nainte de �n?l?area M�ntuitorului nostru Iisus Hristos la cer:

?Merg�nd, �nv??a?i toate neamurile, botez�ndu-le �n numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sf�ntului Duh?? (Matei 28, 19)

Materia : este apa natural?, curat?, iar din Tradi?ie s-a mo?tenit ca ea s? fie sfin?it?.

Formula : ?Boteaz?-se robul lui Dumnezeu (Numele) �n numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sf�ntului Duh, acum ?i pururi ?i �n vecii vecilor. Amin?

S?v�r?itorul : este preotul sau episcopul hirotonit canonic, �n caz de nevoie poate fi ?i diaconul sau chiar un cre?tin ortodox care n-a dec?zut de la dreapta credin??.

Primitorii : sunt to?i cei neboteza?i care voiesc s? se cur??easc? de p?catul str?mo?esc.

Botezul s�ngelui : moartea martiric? pentru credin?a �n Hristos suferit? de o persoan? nebotezat?.

Botezul dorin?ei : dorin?a arz?toare a unui om nebotezat de a deveni membru al Bisericii Ortodoxe a M�ntuitorului nostru Iisus Hristos, �mpreunat? cu poc?in??, evlavie ?i via?? virtuoas?. Dac? un om nu poate primi Botezul dintr-o cauz? pe care n-o poate �nl?tura, acesta se socote?te a fi botezat cu Botezul dorin?ei.

? Sf�nta Tain? a Mirului ?

Sf�ntul Mir sau Mirungerea este Taina prin care noul botezat, �ndat? dup? Botez, prime?te harul Duhului Sf�nt spre a se �nt?ri ?i spori �n noua via?? dob�ndit? dup? botez.

Alte numiri:

Ungerea m�ntuirii, �mp?rt??irea Duhului, confirmare, des?v�r?ire.

?Tain? a punerii m�inilor? ? modul �n care se administra la �nceput de Sfin?ii Apostoli.

Harul primit prin Taina Sf�ntului Mir este necesar cre?terii ?i des?v�r?irii moral-spirituale a celui ren?scut prin Botez.

Instituirea : nu se cunoa?te momentul instituirii dar c�teva fragmente vorbesc despre importan?a acestei Taine:

?Iar cel ce ne �nt?re?te pe noi ? ?i ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a ?i pecetluit pe noi? (II Corinteni 1, 21-22)

?S? nu-L �ntrista?i pe Duhul Sf�nt al lui Dumnezeu, �ntru care a?i fost pecetlui?i �n ziua r?scump?r?rii? (Efeseni 4, 30)

Materia : este mirul sfin?it, care se sfin?e?te de Patriarhul fiec?rei Biserici Autocefale, �nconjurat de tot soborul ierarhilor �n func?iune, �n Joia Patimilor.

Formula : ?Pecetea darului Duhului Sf�nt? .

S?v�r?itorul : este preotul sau episcopul hirotonit canonic.

Primitorul : este cre?tinul care a primit botezul. Biserica Ortodox? administreaz? Taina Sf�ntului Mir �ndat? dup? Botez.

? Sf�nta Tain? a Euharistiei ?

Numele vine de la cuv�ntul grecesc eucaristia = mul?umire ? M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, �nainte de a institui Taina la Cina cea de Tain?, a mul?umit lui Dumnezeu prin rug?ciune.

Sf�nta Euharistie este Taina prin care, sub forma p�inii ?i a vinului, cre?tinul se �mp?rt??e?te cu �nsu?i Trupul ?i S�ngele Domnului, prezente �n mod real prin prefacerea elementelor (p�inea ?i vinul) la jertfa euharistic? de la Sf�nta Liturghie.

Este cea mai �nsemnat? dintre toate Tainele, deoarece �n timp ce prin celelalte Taine cre?tinul ortodox prime?te numai harul divin, prin Sf�nta Euharistie el se �mp?rt??e?te cu �ns??i izvorul harului, cu Domnul Iisus Hristos �ntreg.

Sf�nta Euharistie este prin excelen?? Taina unit??ii Bisericii:

?c?ci o p�ine, un trup suntem cei mul?i; c?ci to?i ne �mp?rt??im dintr-o p�ine? (I Corinteni 10, 17)

Alte numiri:

Cina Domnului, Osp??ul St?p�nului, Fr�ngerea p�inii, Paharul binecuv�nt?rii, Paharul m�ntuirii, Paharul vie?ii, Osp??ul iubirii, Dumnezeie?tile ?i �nfrico??toarele Taine, �mp?rt??anie, Cuminec?tur? ?

Instituire: Taina Sfintei Euharistii a fost instituit? de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Tain?, atunci c�nd lu�nd p�inea �n m�inile Sale, a mul?umit ?i a binecuv�ntat, a fr�nt ?i a dat Sfin?ilor S?i Apostoli, zic�nd:

?Lua?i, m�nca?i, acesta este trupul Meu?, apoi lu�nd paharul ?i mul?umind, a zis: Be?i dintru acesta to?i, acesta este s�ngele Meu, al legii celei noi?? (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22; Luca 22, 10)

?Aceasta s? o face?i �ntru pomenirea Mea? (Luca 22, 19)

Materia : este p�inea ?i vinul ? p�inea trebuie s? fie de gr�u curat, dospit? iar vinul de asemenea curat, din struguri, amestecat cu pu?in? ap?.

Momentul prefacerii este acela �n care preotul liturghisitor roste?te epicleza sau rug?ciunea de chemare sau invocare a Duhului Sf�nt peste darurile euharistice ?i le binecuv�nteaz?, pentru ca Duhul Sf�nt s? le prefac? �n Trupul ?i S�ngele Domnului.

Formula : ?�nc? aducem ?ie aceast? slujb? duhovniceasc? ?i f?r? de s�nge ?i cerem ?i ne rug?m ?i cu umilin?? la Tine c?dem, trimite Duhul T?u Cel Sf�nt peste noi ?i peste aceste daruri ce sunt puse �nainte, ?i f? adic? p�inea aceasta cinstit trupul Hristosului T?u, iar ce este �n paharul acesta, cinstit s�ngele Hristosului T?u, pref?c�ndu-le cu Duhul T?u cel Sf�nt?.

S?v�r?itorul : este episcopul sau preotul ca urma?i ai Sfin?ilor Apostoli.

Primitorii : sunt to?i cre?tinii care nu s-au desp?r?it sau n-au fost exclu?i din Biserica Ortodox? ?i care s-au preg?tit pentru primirea Sfintei Euharistii prin Taina Poc?in?ei.

Efecte :

Unirea celui ce se �mp?rt??e?te cu M�ntuitorul nostru Iisus Hristos.

?Cel ce m?n�nc? trupul Meu ?i cel ce bea s�ngele Meu petrece �ntru Mine ?i Eu �ntru el? (Ioan 6, 56)

Cur??irea de p?cate ?i arvuna vie?ii ve?nice.

Garan?ia �nvierii ?i a nemuririi.

? Sf�nta Tain? a M?rturisirii ?

Poc?in?a este Taina prin care cre?tinul ortodox, poc?indu-se de p?catele s?v�r?ite ?i m?rturisindu-le �naintea preotului duhovnic ortodox, prime?te de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea p?catelor, fiind rea?ezat �n starea haric?.

Instituirea :

?Amin gr?iesc vou?: Oric�te ve?i lega pe p?m�nt, vor fi legate ?i �n cer, ?i oric�te ve?i dezlega pe p?m�nt, vor fi dezlegate ?i �n cer? (Matei 18, 18)

?Lua?i Duh Sf�nt, c?rora le ve?i ierta p?catele, se vor ierta lor; ?i c?rora le ve?i ?ine, vor fi ?inute? (Ioan 20, 22-23)

Formula : ?Domnul ?i Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul ?i cu �ndur?rile iubirii Sale de oameni, s? te ierte pe tine, fiule (sau fiic?)? ?i s?-?i lase toate p?catele. ?i eu, nevrednicul preot ?i duhovnic, cu puterea ce-mi este dat?, te iert ?i te dezleg de toate p?catele tale, �n numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sf�ntului Duh. Amin?.

Efecte :

Cur??irea de p?cate ?i �mp?carea omului cu Dumnezeu.

U?urare sufleteasc? ?i apropiere de Dumnezeu.

S?v�r?itorul : este episcopul sau preotul ca urma?i ai Sfin?ilor Apostoli.

Primitorii : sunt to?i cre?tinii care s-au desp?r?it de Hristos prin s?v�r?irea unor p?cate mai mult sau mai pu?in grele.

? Sf�nta Tain? a Preo?iei ?

Taina prin care o persoan? e consacrat? �n scopul de a s?v�r?i toate celelalte Taine, ca reprezentant v?zut al M�ntuitorului nostru Iisus Hristos, adev?ratul s?v�r?itor al tuturor Tainelor.

Preo?ia este Taina �n care, prin punerea m�inilor episcopului ?i prin rug?ciune, harul divin se pogoar? asupra unui candidat anume preg?tit, sfin?indu-l ?i a?ez�ndu-l �ntr-o treapt? a ierarhiei biserice?ti, �mp?rt??indu-i acestuia puterea de a �nv??a cuv�ntul lui Dumnezeu, de a s?v�r?i lucr?rile sfinte ?i de a-i conduce pe credincio?i pe calea m�ntuirii.

Efecte :

�mp?rt??e?te celui hirotonit harul ?i puterea de a �mplini toate cele ce ?in de treapta �n care a fost sfin?it.

Imprim? asupra celui hirotonit un caracter ne?ters, f?c�ndu-l membru al cinului preo?esc.

Instituirea: Taina a fost instituit? de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos dup? �nvierea Sa din mor?i, atunci c�nd ar?t�ndu-Se Apostolilor, le-a zis:

?Precum M-a trimis pe Mine Tat?l, ?i Eu v? trimit pe voi. Acestea zic�nd, a suflat asupra lor ?i le-a zis: Lua?i Duh Sf�nt, c?rora le ve?i ierta p?catele, le vor fi iertate ?i c?rora le ve?i ?ine, vor fi ?inute? (Ioan 20, 21-23).

Formula : ?Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindec? ?i pe cele lipsite le �mpline?te, hirotone?te pe cucernicul ipodiacon, diacon, preot (Numele) �n diacon, preot, episcop. S? ne rug?m dar pentru d�nsul ca s? vin? asupra lui harul Sf�ntului Duh?.

S?v�r?itorul : acestei Taine este numai episcopul.

Primitorul : Tainei este o persoan? de parte b?rb?teasc?, de religie ortodox?, care �ndepline?te condi?iile fizice, morale ?i intelectuale necesare, av�nd o preg?tire special? �n acest sens.

Taina Preo?iei se d? �n trei trepte: episcop, preot ?i diacon, plenitudinea puterii preo?e?ti primind-o episcopul.

? Sf�nta Tain? a Nun?ii ?

Nunta este Taina prin care un b?rbat ?i o femeie, care s-au hot?r�t �n mod liber s? tr?iasc? �mpreun? �ntreaga lor via??, �n scopul de a se ajuta reciproc, a na?te ?i a cre?te copii ?i a se feri de desfr�nare, primesc, prin rug?ciunile preotului, harul divin care sfin?e?te leg?tura lor ?i �i ajut? la �mplinirea scopului ei.

Efectele : acestei Taine sunt transformarea leg?turii dintre cei doi so?i �n una asem?n?toare celei dintre Hristos ?i Biserica Ortodox?.

S?v�r?itorul : este episcopul sau preotul care reprezint? �n mod vizibil pe Hristos.

Primitorii : Tainei sunt doi cre?tini ortodoc?i de sex diferit, nec?s?tori?i, care nu se afl? �ntr-un grad de rudenie apropiat?.

Formula : ?Se cunun? robul lui Dumnezeu (Numele) cu roaba lui Dumnezeu (Numele), �n numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sf�ntului Duh. Amin?.

�nsu?iri speciale : unitatea ?i indisolubilitatea.

? Sf�nta Tain? a Maslului ?

Maslul sau Eleoungerea este Taina �n care, prin rug?ciunile preo?ilor ?i prin ungerea cu untdelemn sfin?it, se �mp?rt??e?te cre?tinilor bolnavi harul vindec?rii de bolile suflete?ti ?i trupe?ti, precum ?i iertare de p?cate.

Dovezi :

??i ie?ind ei (Apostolii), au propov?duit tuturor s? se poc?iasc?. ?i scoteau afar? demoni mul?i ?i ungeau cu untdelemn mul?i bolnavi ?i-i f?ceau s?n?to?i? (Marcu 6, 12-13)

?De este cineva bolnav �ntre voi, s? cheme preo?ii Bisericii ?i s? se roage pentru d�nsul, ung�ndu-l cu untdelemn �ntru numele Domnului. ?i rug?ciunea credin?ei va m�ntui pe cel bolnav ?i-l va ridica pe el Domnul, ?i de va fi f?cut p?cate se vor ierta lui? (Iacov 5, 14-15)

Materia : este untdelemnul sfin?it printr-o ierurgie premerg?toare ungerii.

Formula : este rug?ciunea rostit? de ?apte ori asupra celui bolnav �n timpul ungerii: ?P?rinte Sfinte, doctorul sufletelor ?i al trupurilor? t?m?duie?te pe robul t?u acesta de neputin?a trupeasc? ?i sufleteasc? ce l-a cuprins??.

S?v�r?itorii : sunt preo?ii Bisericii Ortodoxe, a?adar nu un singur preot. �n practic?, Biserica Ortodox? a stabilit ca Maslul s? fie s?v�r?it de ?apte preo?i.

Primitorii : sunt credincio?i bolnavi, indiferent de felul ?i gravitatea bolii.

Efectele :

Vindecarea de bolile suflete?ti ?i trupe?ti ;

Iertarea p?catelor.

Am fost cuprins de iubire pentru toata zidirea lui Dumnezeu

2007-05-17T22:54:39+00:00

AM FOST CUPRINS DE IUBIRE PENTRU TOAT? ZIDIREA LUI DUMNEZEU

M?rturisitor Ortodox

Tu vezi, Doamne, chinul ?i lacrimile mele ?

? M?rturisirea Sf�ntului Siluan,

�n M�n?stirea ?Sf�ntul Pantelimon?,

Muntele Athos, Grecia ?

Inima mea t�nje?te dup? Domnul ?i-l caut cu lacrimi. Cum a? putea s? nu Te caut ? Tu m-ai g?sit, Tu, mai �nt�i. Tu mi-ai dat s? tr?iesc dulcea?a Sf�ntului T?u Duh ?i sufletul meu Te-a iubit. Tu vezi, Doamne, chinul ?i lacrimile mele? Dac? nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-a? c?uta a?a cum Te caut. Dar Duhul T?u mi-a dat s? te cunosc ?i sufletul meu se bucur? c? Tu e?ti Dumnezeul ?i Domnul meu ?i t�njesc dup? Tine p�n? la lacrimi.

Sufletul meu t�nje?te dup? Dumnezeu ?i-L caut? cu lacrimi. Milostive Doamne, Tu vezi c?derea ?i durerea mea. Dar cu smerenie rog �ndurarea Ta : revars? asupra p?c?tosului ce sunt, harul Sf�ntului T?u Duh. Amintirea lui �ndeamn? mintea mea s? caute din nou milostivirea Ta. Doamne, d?-mi duhul smereniei Tale ca s? nu pierd din nou harul T?u, ?i s? nu m? t�ngui ca Adam care pl�ngea dup? Dumnezeu ?i Raiul cel pierdut.

? �n primul an al vie?ii mele �n m�n?stire, sufletul meu a cunoscut pe Domnul prin Sf�ntul Duh. Mare este iubirea cu care ne iube?te pe noi Domnul. ?tiu aceasta de la Duhul Sf�nt pe Care Domnul mi l-a dat prin milostivirea Sa. Sunt un om b?tr�n ?i m? preg?tesc de moarte, ?i scriu adev?rul din dragoste de oameni. Duhul lui Hristos pe Care mi l-a dat Domnul vrea m�ntuirea tuturor, dore?te ca to?i s? cunoasc? pe Dumnezeu. Domnul a dat t�lharului Raiul : la fel �l va da oric?rui p?c?tos. Pentru p?catele mele sunt mai r?u dec�t un c�ine r�ios; dar l-am rugat pe Dumnezeu s? mi le ierte ?i El mi-a dat nu numai iertarea dar �nc? ?i Duhul Lui. ?i �n Duhul Sf�nt am cunoscut pe Dumnezeu. Vezi iubirea lui Dumnezeu fa?? de noi ? ?i cine ar putea t�lcui milostivirea Sa ? Fra?ii mei, �n genunchi v? rog : crede?i �n Dumnezeu, crede?i c? Duhul Sf�nt e Cel ce d? m?rturie despre El �n toate bisericile ?i �n sufletul meu. Duhul Sf�nt este Iubire ?i aceast? Iubire se revars? �n sufletele tuturor sfin?ilor care sunt �n cer, ?i acela?i Duh Sf�nt este viu pe p?m�nt �n sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Domnul este milostiv; sufletul meu ?tie aceasta, dar nu o poate t�lcui �n cuvinte. El este nesf�r?it de bl�nd ?i smerit, ?i atunci c�nd �l vede, sufletul se preface �n �ntregime �n iubire de Dumnezeu ?i aproapele, devine el �nsu?i bl�nd ?i smerit. Dar dac? omul pierde harul, atunci va pl�nge ca Adam c�nd a fost izgonit din rai. El hohotea ?i �ntreaga pustie auzea gemetele lui; lacrimile lui erau pline de amara �ntristare ?i a pl�ns ani mul?i.

? Tot a?a ?i sufletul care a cunoscut harul lui Dumnezeu ?i l-a pierdut, �nseteaz? dup? Dumnezeu ?i spune : "Sufletul meu t�nje?te dup? Dumnezeu ?i �l caut cu lacrimi".

Doamne al milei caut? cu mil? la zidirea Ta ?i arat?-Te oamenilor prin Duhul Sf�nt a?a cum Te descoperi slugilor Tale.

Doamne, toate popoarele sunt lucrul m�inilor tale. �ntoarce-le de la ur? ?i r?u spre poc?in??, ca sa cunoasc? toate iubirea Ta.

Popoare ale p?m�ntului! S? chem?m pe Domnul ?i rug?ciunea noastr? va fi auzit?, c?ci Domnul se bucur? de c?in?a oamenilor; toate Puterile cere?ti ne a?teapt?, ca ?i noi s? ne bucur?m de dulcea?a iubirii lui Dumnezeu?

? Sufletul p?c?tos care nu cunoa?te pe Domnul se teme de moarte g�ndind c? Domnul nu-i va ierta p?catele sale. Se �nt�mpl? a?a, pentru c? sufletul nu cunoa?te pe Domnul ?i nu ?tie c�t de mult ne iube?te. Dar dac? oamenii ar ?ti aceasta, nimeni n-ar mai c?dea �n dezn?dejde, pentru c? Domnul nu numai c? iart?, dar �nc? se ?i bucur? de �ntoarcerea p?c?tosului.

"Tu ai atras la Tine sufletele Sfin?ilor, Doamne, ?i ele curg spre Tine ca ni?te p�r�ia?e lini?tite. Mintea Sfin?ilor s-a alipit de Tine, Doamne, ?i ea se av�nt? spre Tine, Lumina ?i Bucuria noastr?. Inima Sfin?ilor T?i s-a �nt?rit �n iubirea Ta, Doamne, ?i nu Te poate uita nici m?car o singur? clip?, nici m?car �n somn, c?ci dulce e harul Duhului Sf�nt." "Doamne, binevoie?te s? ne dai darurile Sf�ntului Duh, ca s? cunoa?tem slava ta ?i s? tr?im �n pace ?i iubire, ca s? nu mai fie nici ur?, nici r?zboi, nici du?mani, ci s? domneasc? numai iubirea."

Ah, dac? am ?ti cum iube?te Prea Sf�nta pe to?i cei ce p?zesc poruncile lui Hristos ?i cum comp?time?te ?i sufer? pentru cei ce nu se c?iesc!

? Alt? dat?, de Pa?ti, mergeam de la poarta principal? a m�n?stirii ?i v?d venind �n �nt�mpinarea mea un b?ie?el de vreo patru ani cu fa?a vesel? - harul dumnezeiesc vesele?te pe copii. Aveam un ou ?i i l-am dat. Lucrul acesta i-a f?cut mult? pl?cere ?i �ndat? a alergat spre tat?l lui s?-i arate darul. ?i pentru acest lucru ne�nsemnat am primit de la Dumnezeu o u?oar? bucurie. Am fost cuprins de iubire pentru toat? zidirea lui Dumnezeu.

? "Veni?i la Mine to?i cei osteni?i ?i Eu v? voi odihni pe voi. Veni?i ?i be?i apa vie. Veni?i ?i �nv??a?i c? eu v? iubesc. Dac? nu v-a? iubi, nu v-a? chema. Nu pot suferi ca nici m?car una din oile mele s? se piard?. Chiar ?i pentru una singur?, P?storul merge �n mun?i ?i o caut? peste tot. Veni?i, deci, la Mine, oile mele. Eu v-am f?cut ?i v? iubesc. Iubirea mea pentru voi M-a f?cut s? vin pe p?m�nt ?i am �ndurat totul pentru m�ntuirea voastr?. Vreau ca voi s? cunoa?te?i iubirea Mea ?i s? spune?i ca Apostolii pe muntele Tabor: "Doamne, bine este nou? s? fim aici �mpreun? cu Tine!".

? Exist? oameni care doresc os�nda ?i chinurile �n focul iadului, vr?jma?ilor lor sau du?manilor Bisericii. Ei g�ndesc a?a pentru c? nu au �nv??at de la Duhul Sf�nt s? iubeasc? pe Dumnezeu, c?ci cel ce a �nv??at aceasta vars? lacrimi pentru �ntreaga lume. Tu zici: "Cutare ?i cutare e un criminal, s? mearg?, deci, s? ard? �n focul iadului". Dar te �ntreb: "Dac? Dumnezeu ?i-ar da un loc bun �n Rai ?i de acolo ai vedea arz�nd pe cel c?ruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-?i va fi mil? de el, oricine ar fi, chiar dac? e un du?man al Bisericii?". Sau vei avea o inim? de fier? Dar �n Rai nu e loc pentru fier. Raiul este smerenie ?i iubirea lui Hristos, care are mil? de to?i.

C�nd omul se teme s? nu supere pe Dumnezeu printr-un p?cat oarecare, e pe prima treapt? a iubirii. Cel a c?rui minte nu e tulburat? de g�nduri se afl? pe cea de-a doua treapt? a iubirii, mai �nalt? dec�t prima. Pe cea de-a treia, mai �nalt? �nc?, omul simte �n mod limpede harul �n sufletul lui. �n sf�r?it, c�nd un om poart? harul Duhului Sf�nt at�t �n trupul c�t ?i �n sufletul lui, e iubirea des?v�r?it?; oasele celui ce p?streaz? acest har vor deveni Sfinte Moa?te cum au ajuns cele ale Mucenicilor, ale Proorocilor, ale Sfin?ilor Nevoitori Asce?i ?i ale celorlal?i mari Sfin?i. Unii zic c? nu exist? Dumnezeu. Ei vorbesc a?a pentru c? �n inima lor locuie?te duhul m�ndriei, am?gindu-i cu minciuni �mpotriva Adev?rului ?i �mpotriva Bisericii lui Dumnezeu. Ei cred c? sunt inteligen?i ?i de?tep?i, dar �n realitate nu �n?eleg nici m?car faptul c? aceste g�nduri nu sunt ale lor, ci vin de la vr?jma?ul. Oricine le prime?te �n inima lui, se identific? cu duhul r?u ?i se face asemenea lui. Fac? Dumnezeu ca nimeni s? nu moar? �n aceast? stare.

? S-a �nt�mplat urm?torul caz. Economul m�n?stirii [Sf�ntul Siluan �nsu?i] a trimis un lucr?tor la o munc? oarecare dar lucr?torul, din lips? de experien??, n-a vrut s? se duc?. Economul i-a zis : Du-te. Atunci lucr?torul s-a �nfuriat ?i �n prezen?a tuturor celor ce erau acolo - vreo patruzeci de persoane - l-a f?cut pe econom 'c�ine'. Dar economului i s-a f?cut mil? de lucr?tor, i-a dat ceai ?i zah?r ?i i-a spus : Cheam?-m? �ntotdeauna 'c�ine'. Dintr-o dat? lucr?torul a fost cuprins de o asemenea ru?ine c? fa?a lui s-a �nro?it cu totul ?i, mai apoi, a devenit cel mai ascult?tor dintre to?i.

? Dac? nu-l iube?ti pe fratele t?u pentru care �nsu?i Domnul a murit �n mari suferin?e, e pentru c? te-ai t?iat din Vi?a care este Domnul (Ioan 15,1); dar pe cel ce lupt? cu p?catul Domnul �l va sprijini. Cum po?i s? ?tii dac? Domnul te iube?te sau nu? Iat? c�teva semne : dac? te lup?i cu t?rie �mpotriva p?catului, e pentru c? Domnul te iube?te. Dac? iube?ti pe vr?jma?ii t?i, e?ti ?i mai iubit de Dumnezeu. Iar dac?-?i dai via?a pentru ceilal?i, e?ti foarte iubit Domnului Care ?i-a dat ?i El via?a pentru noi.

S? nu ne �ntrist?m de pierderea bunurilor noastre : nu merit? chinul ?i osteneala.

Tat?l meu m-a �nv??at aceasta. C�nd se �nt�mpla o nenorocire �n cas?, el r?m�nea lini?tit. �ntr-o zi casa noastr? a ars ?i oamenii spuneau : Ivan Petrovici, acest incendiu te-a ruinat. Dar el r?spundea : Cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-o voi pune pe picioare. �ntr-o zi c�nd mergeam pe ogorul nostru i-am spus : Uite, ne-au furat snopii de gr�u, iar el mi-a r?spuns : ?i ce? Copilul meu, Domnul a f?cut s? creasc? gr�ul pentru noi; avem destul. Dar dac? cineva fur?, �nseamn? c? are nevoie de m�ncare. Mi s-a �nt�mplat s?-i spun : Dai mult de poman?, dar acolo jos oamenii tr?iesc mai bine dec�t noi ?i dau mai pu?in. Iar el mi-a r?spuns : Las?! Domnul ne va da ce ne trebuie! ?i Domnul n-a �n?elat n?dejdea lui.

G�NDURI DUHOVNICE?TI

? Un suflet bl�nd ?i smerit este mai frumos dec�t aceste flori, tot astfel ?i mireasma lui este mai bun? ?i mai frumoas?. Domnul a creat aceste flori, dar El iube?te mai ales omul ?i �i d? Duhul Sf�nt care este mai bl�nd dec�t lumea �ntreag? ?i este pl?cut sufletului.

? Domnul a f?cut florile acestea pentru om, pentru ca tot sufletul s? sl?veasc? pe Creator prin zidirea sa ?i s?-L iubeasc?. Domnul nu trebuie uitat nici o clip? din zi sau din noapte, pentru c? El ne iube?te. S?-L iubim atunci ?i noi din toate puterile noastre ?i s? cerem �ndurarea ?i puterea de a �mplini poruncile sale.

? Eu iubesc florile, dar tu, tu iube?ti pe Domnul ?i pe du?manii t?i care te r?nesc? Dac? tu �i iube?ti pe ace?tia, atunci ai un suflet bun.

? Sfin?ii iubeau s? verse lacrimi �n fa?a Domnului, pentru c? sufletele lor erau fericite; dar se m�hneau din cauza noastr?, pentru c? tr?im r?u.

? Este bine atunci c�nd sufletul este obi?nuit s? se roage ?i s? verse lacrimi pentru lumea �ntreag?. Cred ?i ?tiu c? exist? mul?i c?lug?ri care pl�ng pentru lume. Maica Domnului �i iube?te pe monahii ascult?tori care se m?rturisesc des ?i nu str�ng �n inim? g�ndurile rele. Maica Domnului se �ntristeaz? mult c�nd cineva duce o via?? dezordonat? ?i necurat?; Duhul Sf�nt nu va locui �ntr-un suflet ca acesta. Un astfel de suflet este irascibil ?i �n suferin??.

? Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sf�nt, ?i nu prin inteligen??. [?] Monahii cunosc cum �l iubesc ei pe Domnul ?i cunosc ?i cum Domnul �i iube?te pe ei. "Iubesc pe cei ce m? iubesc," spune Domnul. "�i voi sl?vi pe cei ce m? sl?vesc". Bine este c�nd suntem cu Dumnezeu; sufletul �?i g?se?te atunci odihna �n Dumnezeu. A face poruncile Domnului este un gest de dragoste c?tre Dumnezeu. Cel m�ndru nu poate iubi pe Dumnezeu. Cel c?ruia �i place s? m?n�nce mult nu poate iubi pe Dumnezeu a?a cum trebuie. Pentru a iubi pe Dumnezeu, trebuie s? renun??m la tot ce este pe p?m�nt, s? nu fim lega?i de nimic ci s? ne g�ndim f?r? �ncetare la Dumnezeu, la dragostea Lui ?i la bl�nde?ea Duhului Sf�nt.

? Prin ascultare dob�ndim umilin??; postul ?i rug?ciunea ne dau uneori g�nduri impure care ne fac s? postim ?i s? ne rug?m cu m�ndrie. Dac? un ucenic se obi?nuie?te cu g�ndul : "Domnul �l ghideaz? pe B?tr�nul (duhovnicul) meu", atunci se va m�ntui cu u?urin??. Pentru cel care ascult?, totul este virtute, ca de exemplu rug?ciunea inimii care este dat? pentru ascultare, sau umilin?a ?i lacrimile. Un astfel de ucenic iube?te pe Domnul ?i se fere?te s?-L r?neasc? printr-un p?cat; pentru c? Domnul cel milostiv �i d? g�nduri sfinte ?i umile, el iube?te toat? lumea ?i vars? pentru lume rug?ciuni cu lacrimi : astfel harul �ndrum? sufletul prin ascultare.

? Trebuie s? g�ndim : Domnul m-a adus �n acest loc ?i la acest B?tr�n : Domnul s? ne m�ntuiasc?. Du?manul ne aduce multe ispite, dar cel care m?rturise?te toate g�ndurile sale, acela se va m�ntui, deoarece Duhul Sf�nt este dat P?rintelui duhovnic pentru ca noi s? ne m�ntuim.

? Domnul se descoper? inimilor simple ?i ascult?toare. Regele David era fratele cel mai mic ?i p?stor la oi iar Domnul �l iubea pentru bl�nde?ea sa. Cei bl�nzi sunt �ntotdeauna ascult?tori. El a scris pentru noi Psaltirea prin Duhul Sf�nt Care locuia �n el. Profetul Moise era ?i el p?stor la oi, �n slujba cumnatului s?u: aceasta este ascultarea. Maica Domnului era de asemenea ascult?toare, tot astfel ?i Sfin?ii Apostoli. Este calea pe care Domnul �nsu?i ne-a ar?tat-o. Noi suntem datori s? o urm?m ?i astfel vom primi pe p?m�nt darurile Duhului Sf�nt.

? Cei neascult?tori sunt tulbura?i de g�ndurile rele, deoarece �n felul acesta Domnul ne �nva?? s? fim ascult?tori ?i astfel s? vedem milostivirea Lui �nc? din via?a aceasta. Mintea noastr? va fi atunci mereu �n Domnul ?i sufletul nostru va r?m�ne smerit.

? C�nd tr?iam �n lume oamenii m? l?udau ?i atunci g�ndeam despre mine �nsumi c? eram bun. Dar c�nd am venit la m�n?stire am �nt�lnit oameni cu adev?rat buni - eu nu valorez nici c�t degetul lor mic sau c�t ciorapii lor. Iat? cum ne putem �n?ela ?i apoi c?dea �n m�ndrie ?i ne pierde. Oamenii cu adev?rat buni str?lucesc de bun?tate ?i de bucurie, iar eu nu sunt asemenea lor.

? C�nd tr?im dup? voia noastr? proprie ne chinuim pe noi �n?ine. Cel care tr?ie?te dup? voia lui Dumnezeu este bun, are pace ?i este vesel. O, Adame, spune-mi, cum s? sc?p?m de suferin?ele p?m�ntului? Nu este m�ng�iere pe p?m�nt, numai triste?ea care ne macin? sufletele.

? Las?-te �n voia Domnului ?i suferin?a ta va sc?dea ?i va fi mai u?oar?, pentru c? sufletul t?u va fi la Dumnezeu ?i va g?si atunci pacea, pentru c? Domnul iube?te sufletul care se las? �n voia lui Dumnezeu ?i �n m�na Sfin?ilor P?rin?i.

? Un suflet �nchis care nu se deschide p?rintelui spiritual cade �n �n?el?ciune. Acesta va vrea s? dob�ndeasc? tot ceea ce este �nalt, dar Sf�ntul Serafim spune c? aceasta este o dorin?? diavoleasc?. Noi trebuie s? alung?m patimile din suflet ?i din trup ?i s? sc?p?m de �n?el?ciune. Domnul se descoper? celor f?r? de r?utate, nu numai sfin?ilor, ci ?i p?c?to?ilor. Iat? cum ne iube?te Domnul.

? Via?a noastr? este o lupt?. Dac? cazi �n �n?el?ciune, mergi repede la Duhovnicul t?u ?i spune-i tot, pentru ca p?rintele s?-?i pun? epitrahilul pe capul t?u. Crede atunci c? te-ai vindecat ?i c? demonul pe care l-ai primit prin gre?eala ta s-a �ndep?rtat. Dac? �ns? nu te poc?ie?ti, nu te vei �ndrepta p�n? la morm�nt. Duhurile rele intr? ?i ies din trupul nostru. C�nd omul se m�nie, demonul intr? �n el, dar c�nd se umile?te demonul iese din el.

? Dac? te a?ezi la rug?ciune ?i diavolul se ridic? �mpotriva ta ?i nu te las? s? te �nchini, atunci umile?te-te ?i zi: nu este un om mai r?u dec�t mine pe p?m�nt, ?i demonul va disp?rea �ndat?. Ei se tem �ndeosebi de umilin?? ?i de c?in?? ?i se tem de o m?rturisire curat?. Nu te descuraja dac? auzi diavolii vorbind �n?untrul t?u: ei sunt �n corpul t?u ?i nu �n suflet. Umile?te-te atunci, iube?te postul ?i nu bea vodka ?i nici vin. Dac? nu l-ai ascultat pe stare?ul sau pe p?rintele t?u duhovnicesc, atunci este un diavol �n tine, ?i tot a?a dup? fiecare p?cat.

? Cel ce se m?rturise?te f?r? a avea inima curat? [f?r? s? fie sincer �n m?rturisirea gre?elilor c?tre p?rintele duhovnic] ?i face voia sa proprie, atunci chiar dac? se apropie de Sfintele Taine, demonii r?m�n �n trupul lui ?i �i �ntunec? mintea. Dac? vrei ca demonii s? piar? din sufletul t?u, atunci umile?te-te, fii ascult?tor, iube?te s? faci �ntocmai lucrurile care ?i se cer ?i m?rturise?te-te cu inima curat?. P?rintele duhovnic poart? epitrahilul �n Duhul Sf�nt ?i este asemenea Domnului nostru Iisus Hristos ?i str?luce?te �n lumina Duhului Sf�nt. ?i iat? c?, atunci c�nd p?rintele duhovnic ne vorbe?te, Duhul Sf�nt �ndep?rteaz? p?catul prin cuvintele sale. ?i p?rintele duhovnic ?i preo?ii au Duhul Sf�nt. Unul dintre b?tr�ni vedea pe p?rintele s?u duhovnic �n icoana lui Hristos: iat? c�t ne iube?te Domnul!

? Domnul iube?te sufletul curajos care-?i pune toat? n?dejdea �n Dumnezeu. Noi trebuie s?-l imit?m pe Adam �n poc?in?a ?i r?bdarea sa. Trebuie s?-i iubim ?i s?-i cinstim pe preo?i. Din cauza m�ndriei noastre ?i pentru c? nu ne iubim unii pe al?ii, noi nu vedem �n ce har al Duhului Sf�nt se g?sesc Preo?ii.

? Sufletul care se �ntoarce la Domnul prime?te �n schimbul poc?in?ei sale harul Sf�ntului Duh. Sufletul iube?te atunci pe Domnul ?i nu poate s? se dezlipeasc? din aceast? iubire. Domnul vrea ca noi s?-L iubim ?i noi ne smerim din dragoste pentru El. Domnul vrea ca noi s?-i cerem cu simplitate a?a cum cer copiii, mamei lor. Dac? �ns? suntem m�ndri, s? cerem Domnului un duh umilit ?i Domnul va da celui smerit s? vad? cursele vr?jma?ului. Domnul ne iube?te mult ?i ne d? s? cunoa?tem ce se �nt�mpl? �n ceruri ?i cum tr?iesc acolo b?tr�nii no?tri care au pl?cut lui Dumnezeu prin smerenia ?i dragostea lor. Domnul a dat raiul, sfin?ilor celor smeri?i.

? �mp?r??ia lui Dumnezeu este �n noi. Trebuie s? vedem dac? p?catul nu vie?uie?te �ntru noi. Atunci c�nd p?rintele duhovnic spune un cuv�nt, p?catul din suflet este ars ?i sufletul simte libertatea ?i pacea. ?i dac? sufletul se poc?ie?te, atunci Domnul �i d? s? cunoasc? bucuria ?i veselia �ntru Dumnezeu. Atunci �mp?r??ia lui Dumnezeu este �n noi.

? Sufletul trebuie s? se smereasc? ad�nc, �n fiecare clip?, p�n? ce ajunge s? se smereasc? chiar ?i �n timpul somnului. Sfin?ilor le pl?cea s? se smereasc? ?i s? pl�ng? ?i de aceea Domnul �i iubea ?i le d?dea s?-L cunoasc?. Dragostea lui Dumnezeu este cunoscut? prin Duhul Sf�nt care tr?ie?te �n Biserica noastr? Ortodox?.

? Dac? am fi smeri?i, Domnul ne-ar ar?ta raiul �n fiecare zi. Dar pentru c? nu suntem smeri?i, noi trebuie s? lupt?m ?i s? ducem un r?zboi cu noi �n?ine: dac? te vei �nvinge, Domnul �?i va da Ajutorul S?u Sf�nt �n schimbul smereniei ?i ostenelii tale.

Avem nenorociri in viata noastra, datorita cugetului nostru cel rau

2007-05-16T23:53:33+00:00

M?rturisitor Ortodox

? AVEM NENOROCIRI �N VIA?A NOASTR?, DATORIT? CUGETULUI NOSTRU CEL R?U ?

Despre r?u, ca rod al cugetelor oamenilor

Ascult?, p?m�ntule: Iat? voi aduce asupra acestui popor o nenorocire, rodul cugetelor lor, c? n-au ascultat cuvintele Mele ?i legea Mea au lep?dat-o (Ieremia 6: 19).

Vedem noi oare de unde cre?te ?i se coace r?ul?

Iat?, nu din s�nul lui Dumnezeu, ci din cugetele oamenilor.

R?ul se seamn? �n cugetele oamenilor de c?tre puterile cele diavole?ti sau de c?tre patimile trupe?ti.

R?ul cre?te �n cugetele oamenilor, se �ntinde ?i se �nmul?e?te, �nflore?te ?i �nfrunze?te, iar la urm? �?i arat? rodul cel otr?vitor.

Dumnezeu �i avertizeaz? �ntotdeauna prompt pe oameni s? se lepede de cugetele lor cele rele a?a �nc�t ele s? nu apuce s? se coac? �n sufletele lor ?i s?-?i dea pe fa?? roadele lor amare ?i aduc?toare de moarte.

Dumnezeu �ndat? l-a cercetat ?i pe Cain, dar Cain nu a voit s? asculte cercetarea Domnului ?i a �ng?duit cugetelor celor rele s? se ridice �mpotriva fratelui lui ?i s? rodeasc? rodul mor?ii: uciderea de frate.

Dar care sunt cugetele cele rele?

Sunt toate acele cugete care sunt �mpotriva Legii lui Dumnezeu ?i a cuv�ntului lui Dumnezeu.

Cugetele cele rele sunt legile pe care ?i le face omul sie?i, pe care ?i le prescrie omul sie?i �n pofida ?i �n r?sp?rul Legii lui Dumnezeu.

Prin urmare, de �ndat? ce omul hot?r??te s? se lipeasc? cu tot sufletul ?i cu toat? inima ?i voin?a lui de Legea lui Dumnezeu, cugetele cele rele devin neputincioase ca ni?te umbre, �ntocmai ca ele repede ap?r�nd ?i disp?r�nd din inima acelui om.

Atunci omul se face cu adev?rat st?p�n pe g�ndurile ?i cugetele lui, c?ci simte c? Domnul �nsu?i este St?p�n peste sufletul lui.

Atunci legea lui este chiar Legea lui Dumnezeu, iar cugetele cele rele ale oamenilor nu mai sunt nimic.

Iat?, voi aduce asupra acestui popor o nenorocire, zice Domnul.

Dar ce fel de nenorocire?

Rodul cugetelor lor.

Bunul Dumnezeu �ng?duie ca omul s? secere ceea ce a sem?nat ?i a udat, c?ci r?ul nu este s?m�n?a lui Dumnezeu, nici seceri?ul Lui.

R?ul pe care Bunul Dumnezeu �l �ng?duie s? se abat? asupra oamenilor celor f?r? de lege este rodul propriilor lor cugete.

Dup? �nsu?i felul cugetelor oamenilor celor f?r? de lege, ar fi trebuit ei s? vad? ce fel de r?u se va abate asupra lor, tot a?a cum sem?n?torul vede, dup? cele pe care le seam?n?, ce fel de roade va secera.

Doamne Iisuse Hristoase, M�ntuitorul nostru, m�ntuie?te-ne pre noi de relele pe care singuri le aducem asupra noastr?, pe care singuri le l?s?m s? se �nmul?easc? �n noi.

?ie ne rug?m: scoate afar? rodul cel r?u al sem?n?turii celei rele, ?i ajut?-ne nou? s? smulgem afar? r?ul din sufletele noastre. Amin.

Cum trebuie sa ne departam de rau si sa facem binele

2007-05-15T22:18:42+00:00

CUM TREBUIE S? NE DEP?RT?M DE R?U ?I S? FACEM BINELE

? Fere?te-te de r?u ?i f? bine, caut? pacea ?i o urmeaz? pe ea (Psalmul 33:13) ?

M?rturisitor Ortodox

Aceste cuvinte arat? efortul pe care trebuie s?-l facem aici pe p?m�nt ?i �n p?m�nt, adic? pe acest p?m�nt material ?i �n acest trup fizic.

?i care efort trebuie s?-l facem? Mai �nt�i, s? ocolim r?ul ?i al doilea, s? facem binele.

Dar care este r?ul ce trebuie ocolit, ?i care binele ce trebuie f?cut, con?tiin?a noastr? nu ne poate spune complet ?i exact deoarece este �ntunecat? de p?cat; �nv???tura lui Hristos �n schimb ne spune limpede, complet ?i exact ce este bine ?i ce este r?u.

M�ntuitorul nostru Iisus Hristos ne cere ca sufletele noastre s? fie �ndreptate pururea spre bine tot a?a cum sfintele altare stau pururea spre r?s?rit. Ne cere s? lep?d?m r?ul �napoia noastr?, s?-l d?m prad? uit?rii, �n umbra ?i �ntunericul trecutului; astfel �nc�t �n fiecare clip? ?i �n fiecare zi s? putem s? ne �ntindem mereu cu sufletul ?i cu trupul numai spre bine, s? dorim numai binele, s? vorbim doar despre bine, s? facem doar binele.

M�ntuitorul nostru Iisus Hristos vrea doar ziditori, ?i nicidecum d?r�m?tori.

C?ci oricine zide?te binele, prin chiar aceasta distruge r?ul. Iar cel ce nu-l distruge asfel repede uit? cum se face binele ?i se preface �ntr-un r?u-f?c?tor.

Sf�ntului Apostol Pavel, �n Epistola c?tre Romani, ne �ndeamn? : Dragostea s? fie nef??arnic?. Ur�?i r?ul, alipi?i-v? de bine. (12:9).

Ur�m r?ul dar nu pe omul care comite r?ul, c?ci acesta este bolnav.

Dac? putem, vindec?m bolnavul, nu-l omor�m cu ura noastr?.

S? lucr?m binele ?i s? promov?m binele, c?ci binele este de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este comoara a tot binele.

S? ne rug?m to?i Bunului Dumnezeu s? ne �nve?e pe noi s? ne �ntoarcem de la r?u ?i s? facem binele pentru dragostea Slavei Sale ?i a m�ntuirii noastre. Amin.

Dragostea s? fie nef??arnic?. Ur�?i r?ul, alipi?i-v? de bine.

�n iubire fr??easc?, unii pe al?ii iubi?i-v?; �n cinste, unii altora da?i-v? �nt�ietate.

La s�rguin??, nu pregeta?i; cu duhul fi?i fierbin?i; Domnului sluji?i.

Bucura?i-v? �n n?dejde; �n suferin?? fi?i r?bd?tori; la rug?ciune st?rui?i.

Face?i-v? p?rta?i la trebuin?ele sfin?ilor, iubirea de str?ini urm�nd.

Binecuv�nta?i pe cei ce v? prigonesc, binecuv�nta?i-i ?i nu-i blestema?i.

Bucura?i-v? cu cei ce se bucur?; pl�nge?i cu cei ce pl�ng.

Cugeta?i acela?i lucru unii pentru al?ii; nu cugeta?i la cele �nalte, ci l?sa?i-v? du?i de spre cele smerite. Nu v? socoti?i voi �n?iv? �n?elep?i.

Nu r?spl?ti?i nim?nui r?ul cu r?u. Purta?i grij? de cele bune �naintea tuturor oamenilor.

Dac? se poate, pe c�t st? �n puterea voastr?, tr?i?i �n bun? pace cu to?i oamenii. Amin.

Aceasta este adevarata Biserica Ortodoxa a Mantuitorului nostru Iisus Hristos

2007-05-15T10:43:20+00:00

M?rturisitor Ortodox

Una Sf�nt?, Soborniceasc? ?i Apostoleasc? Biseric? Ortodox?

Aceasta este adev?rata Biseric? a M�ntuitorului nostru Iisus Hristos

? �n afara Ortodoxiei celei adev?rate, �ntunericul cre?te cu repeziciune ?

De-a lungul celor 2000 de ani de existen?? cre?tin?, numai credin?a ortodox? ?i-a p?strat neschimbat? Predania Sfin?ilor P?rin?i, precum ?i Dogmele Bisericii. Sfintele Taine necesare m�ntuirii sufletelor noastre, ce au fost transmise de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos sfin?ilor S?i apostoli, se afl? p?strate ?i se transmit prin episcopii din Biserica Ortodox?, singura care se conduce dup? cele 7 Sinoade Ecumenice din primele secole cre?tine, p?str�nd neschimbate scrierile ?i �nv???turile Sfin?ilor P?rin?i, ?in�nd slujbele r�nduite �nc? din acele veacuri. Numai Biserica Ortodox? a biruit veacurile neatins?, nep?tat? ?i ne�ntinat?, d?ruind lumii sfin?i, sfin?enie ?i sfinte moa?te, ea fiind singura ce va duce lupt? �mpotriva "bisericilor" ce vor �ncerca s? o uzurpe prin otrava ecumenismului mondial. Drept aceea doar noi, credincio?ii ortodoc?i, m?rturisim despre Biseric? �n Crez ca fiind: "Una, Sf�nt?, Soborniceasc? ?i Apostoleasc?". Precum un singur crez este, tot a?a este doar o singur? Biseric? al c?rei cap este M�ntuitorul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim �n crez mai multe biserici, hristo?i sau botezuri pentru c? avem - ca ?i Sfin?ii Apostoli - un Domn, o Credin??, un Botez - cel ortodox. Toat? �nv???tura ?i predania dreptei Bisericii viaz? ?i se m?rturise?te �n Crezul Ortodox, crez pe care nimeni, dintre cei care apar?in altor "credin?e", nu se-ncumet? s?-l rosteasc?.

Biserica este Una Ortodox? ?i Unul Sf�nt este Capul ei, ?i nimeni, niciodat?, nu va putea alc?tui o alt? "Biseric?" dec�t cea l?sat? de Hristos, Sfin?ilor P?rin?i. Aceste chem?ri la "unitate �n diversitate" oferite de ecumenism, ascund sub chipul faptei bune, dep?rtarea cre?tinului ortodox nu numai de Crezul Ortodox, ci de toate Dogmele si Canoanele Bisericii Ortodoxe ?i de r�nduielile Sfin?ilor P?rin?i. Noi, cre?tinii ortodoc?i, f?r? dreptarul vie?uirii Sfin?ilor nu vom putea ajunge �n �mp?r??ia Cerurilor spre a ne �mp?rt??i din aceea?i odihn? cu Sfin?ii. Iar catolicii �n?ela?i de pap?, ce se g?sesc acum �n �ntunericul necredin?ei, nu se pot uni dogmatic ?i canonic cu Biserica Ortodox? binecuv�ntat? de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos at�ta timp c�t nu renun?? la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concep?iune, slujirea cu azim?, botezul prin stropire etc.) ?i primesc botezul ortodox hot?r�t de Sfin?ii P?rin?i.

�n Rom�nia, Biserica Ortodox? este ast?zi ?inta atacurilor catolicilor ?i protestan?ilor, care se dedau la o costisitoare activitate prozelitist?. Aceast? situa?ie deplorabil? comport? o provocare teologic?, fiindc? pune o �ntrebare fundamental?: unde este adev?rul?

Cre?tinii sunt de acord c? �ns??i crea?ia este o ra?iune suficient? pentru a crede c? Dumnezeu exist?; acest adev?r este confirmat prin �nvierea M�ntuitorului nostru Iisus Hristos, care este deopotriv? ?i dovada divinit??ii Fiului lui Dumnezeu. Sfin?ii Apostoli, care au fost martorii oculari ai �nvierii, au fost at�t de convin?i de realitatea acestui eveniment ?i de semnifica?ia sa revolu?ionar? pentru om, �nc�t ?i-au �nchinat cu bucurie toat? via?a vestirii lui. �n diferite timpuri ?i locuri, Sfin?ii Apostoli au preferat s?-?i dea mai degrab? via?a ca martiri dec�t s? renege acest adev?r - ?i aceasta �n circumstan?e care fac imposibil de crezut teoriile isteriei colective sau a unui eveniment mitic ?i doar simbolic.

Dificultatea apare atunci c�nd ne �ntreb?m: "Care este adev?rata �nv???tur? cre?tin?? Exist? o Biseric? care s? fie adev?rat? - ?i care e aceasta -, sau nu este nici una?"

Pentru a r?spunde la aceste �ntreb?ri, e necesar s? utiliz?m, printre altele, ?i metodele ?i argumentele folosite de catolici ?i de protestan?i, �n?ela?i �n �ntunericul ereziilor sau deruta?i ?i manipula?i strategic de cei ce au creat aceste secte ale necredin?ei, analiz�ndu-le ra?ionamentele �n fa?a adev?rului istoric. Vom vedea la ce concluzii ne va conduce aceasta.

Protestan?ii vor �ntotdeauna s? citeze Biblia. O vom cita.

Catolicii se sprijin? �ntotdeauna pe al 16-lea capitol din Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei. Va fi analizat ?i acest text, �n lumina �nv???turii Sfin?ilor P?rin?i ai Ortodoxiei.

S? lu?m acest text scris de Sf�ntul Apostol Matei, �n Evanghelie, capitolul 16; versetele 15-19: "?i le-a zis Iisus: Dar voi cine zice?i c? sunt? R?spunz�nd, Simon Petru a zis: Tu e?ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu. Iar Iisus, r?spunz�ndu-i, i-a zis: Fericit e?ti Simone, fiul lui Iona, c? nu trup ?i s�nge ?i-au descoperit ?ie aceasta, ci Tat?l Meu, Cel din ceruri. ?i Eu �?i zic ?ie, c? tu e?ti Petru ?i pe aceast? piatr? voi zidi Biserica Mea ?i por?ile iadului nu o vor birui. ?i �?i voi da cheile �mp?r??iei cerurilor ?i orice vei lega pe p?m�nt va fi legat ?i �n ceruri, ?i orice vei dezlega pe p?m�nt va fi dezlegat ?i �n ceruri".

Versetul 18 ("pe aceast? piatr? voi zidi Biserica Mea ?i por?ile iadului nu o vor birui") ne arat?, clar, c? Hristos a �ntemeiat o Biseric? ce va r?m�ne �n veac. Urmeaz? c? bisericile protestante nu pot fi aceast? Biseric?, fiindc? ea e una, �n vreme ce ele sunt o mul?ime, ?i nici nu au fost �ntemeiate de Hristos, ci de oameni, la mai bine de paisprezece secole dup? ce M�ntuitorul nostru Iisus Hristos a creat Biserica Ortodox?.

Dar care sunt caracteristicile acestei Biserici? Sf�ntul Apostol Pavel ne-o spune �n Epistola c?tre Efeseni 4, 4-6: "Este un trup ?i un Duh, precum ?i chema?i a?i fost la o singur? n?dejde a chem?rii voastre; Este un Domn, o credin??, un botez, Un Dumnezeu ?i Tat?l tuturor".

Iar �n Epistola I c?tre Corinteni 12, 12, Sf�ntul Apostol Pavel ne arat?: "C?ci precum trupul unul este, ?i are m?dulare multe, iar toate m?dularele trupului, multe fiind, sunt un trup, a?a ?i Hristos".

Putem �n?elege astfel c? aceast? Biseric? Ortodox? este una, c? dureaz? p�n? ast?zi de la �ntemeierea ei de c?tre M�ntuitorul nostru Iisus Hristos ?i c? are o unitate de credin??.

Cele vreo 400 de biserici protestante sunt toate convinse c? au o �nv???tur? just?, dar ele sunt �n contradic?ie unele cu altele. Aceast? absen?? a unit??ii de credin?? demonstreaz? c? ele nu sunt niciuna Biserica Ortodox? a M�ntuitorului nostru Iisus Hristos (?i aceasta chiar l?s�nd la o parte faptul c? ele nici n-au fost �ntemeiate de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, ci de c?tre oameni).

De altminteri, Noul Testament - la care �n?el?torii protestan?i fac �ntotdeauna apel - demonstreaz? aceasta prin �ns??i existen?a sa. Biserica Ortodox? a existat �nainte ca primele c?r?i ale Noului Testament s? fie scrise. Aceste c?r?i au fost redactate �n Biserica Ortodox?, de c?tre Biserica Ortodox? ?i pentru Biserica Ortodox?. ?i abia c?tre anul 150 canonul c?r?ilor ce compun Noul Testament a fost definitiv stabilit de c?tre Biserica Ortodox?. Urmeaz? c? f?r? Biserica Ortodox?, �ntemeiat? de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos nu ar fi existat nici Noul Testament, ?i, deci, faptul c? protestan?ii sunt separa?i de Biserica Ortodox?.

Biserica care exist? din timpul lui Hristos ?i p�n? ast?zi este doar Biserica Ortodox?.

Acum s? analiz?m devierile dogmatice ?i canonice din biserica roman? catolic? ce nu este �ndrept??it?, conform adev?rului istoric, s?-?i ia asemenea titulatur? de Biseric? Universal?. Fiindc? Biserica Ortodox? este Biseric? Universal?. Biserica Ortodox? exist? din timpul sfin?ilor apostoli ?i respect? �ntocmai �nv???turile transmise acestora de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos.

Papii ?i episcopii catolici eretici interpreteaz? pasajul din Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei, astfel:

1. Hristos ?i-a �ntemeiat Biserica pe Petru.

2. Petru a fost primul episcop ?i fondatorul bisericii din Roma.

3. Petru a transmis succesorilor s?i - papii - privilegiile pe care le-a primit de la Hristos.

�n virtutea acestei teorii a unui primat de drept divin, biserica roman? catolic? a declarat �n 1870, la Conciliul Vatican I, c? papa Romei are o jurisdic?ie universal? ?i imediat?, ?i c? este infailibil �n materie de credin?? ?i moral?, de la sine �nsu?i, iar nu prin consensul Bisericii (ex sese, non autem ex consensu Ecclesiae). Biserica roman? catolic? consider? Conciliul Vatican I ca fiind ecumenic, ?i deci infailibil, cu toate c? doctrina sa este �n contradic?ie cu cea a Sinoadelor Ecumenice VI si VII - acceptate ?i ele la Roma - ?i care anatemizeaz? ca eretic ?i monotelit pe Honorius, papa Romei.

Dar s? examin?m cele trei puncte ale interpret?rii romane din Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei, capitolul 16, pentru a vedea dac? este sau nu aceasta credin?a Bisericii din primele secole. Una din condi?iile necesare Bisericii lui Hristos este credin?a neschimbat? de la crearea Bisericii de c?tre M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, la �nceput.

1. Niciunul din P?rin?ii primelor secole nu ?i-a �nchipuit c? Hristos ?i-a �ntemeiat Biserica pe Petru. Fericitul Augustin, un p?rinte foarte venerat �n Biserica Occidentului, chiar o neag? �n mod explicit c�nd spune c? Petru ar fi fost o piatr? foarte nesigur? (bien chancelante), din moment ce s-a lep?dat de trei ori de Hristos. Sf�ntul Ambrozie ?i Fericitul Augustin demonstreaz? c? Petrus nu e petra, ?i c? dac? Hristos ar fi vrut s? spun? c? ?i-a �ntemeiat Biserica pe Petru, ar fi zis: "Tu e?ti Petru, ?i pe tine �mi �ntemeiez Biserica."

Ce este deci "aceast? piatr?"?

Ceea ce tocmai s-a spus: "Tu e?ti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu". Iat? de ce Sf�ntul Ciprian al Cartaginei - un alt mare P?rinte al Occidentului - spune: "Orice episcop st? pe tronul Sf�ntului Petru". De altfel, citim la versetul 23 al aceluia?i capitol 16 c? Hristos �l nume?te pe Petru "Satan", anume pentru ceea ce tocmai a spus. Nu este deci cu mult mai cuminte a spune c? Hristos ?i-a �ntemeiat Biserica pe Petru, dec�t a spune ca a �ntemeiat-o pe Satan. Dar nu ne hazard?m �n deduc?ii ce nu ne fac cinste �n a tr?i ?i m?rturisi credin?a noastr? ortodox?. Vom analiza, istoric aceasta, pe baza dovezilor.

2. Eviden?a arat? c? Sf�ntul Petru nu a fost niciodat? episcop la Roma, ?i c? n-a �ntemeiat aceast? biseric?. Pe de-o parte, dup? Sf�ntul Ciprian, apostolii nu au hirotonit al?i apostoli, ci episcopi, care sunt succesorii tuturor apostolilor, ?i astfel to?i sunt succesorii Sf�ntului Petru, care, el �nsu?i, a �ntemeiat biserica Antiohiei (De ce n-ar fi patriarhii Antiohiei succesorii Sf�ntului Petru �n aceea?i m?sur? ca cel al Romei?). Pe de alt? parte, se pare c? Sf�ntul Pavel e cel care a �ntemeiat biserica Romei ?i a hirotonit ?i pe primul ei episcop. �n epistola c?tre Romani, Sf�ntul Petru nu e deloc amintit. Se pare c?, la acel moment, comunitatea era foarte mic? ?i prea pu?in �nchegat?. Sf�ntul Pavel promite s? vin? �n cur�nd pentru a evangheliza Roma (Romani 15, 32). Acestea sunt confirmate de Sf�ntul Irineu al Lyonului (secolul al II-lea), care spune c? Pavel a hirotonit primii doi episcopi ai Romei - pe Linus ?i pe Cletus -, ?i c? Petru n-a venit la Roma dec�t ca s? moar? aici, �n timpul episcopatului lui Cletus. El l-a hirotonit pe Clement, cel ce a devenit al treilea episcop al Romei. Dac? Sf�ntul Irineu �l nume?te pe Clement al treilea episcop al Romei, aceasta o poate face pentru c? Linus a fost cel dint�i.

Cum s? se poat? afirma c? episcopii Romei sunt succesorii Sf�ntului Petru?

3. Pretinsele privilegii ale lui Petru au fost date de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos tuturor apostolilor dup? �nviere, ?i chiar �nainte: a se vedea Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei, capitolul 18, 18 ("Adev?rat gr?iesc vou?: Oric�te ve?i lega pe p?m�nt, vor fi legate ?i �n cer, ?i oric�te ve?i dezlega pe p?m�nt, vor fi dezlegate ?i �n cer"); a se vedea Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Ioan capitolul 20, versetele 20-23 ("Deci s-au bucurat ucenicii, v?z�nd pe Domnul. ?i Iisus le-a zis iar??i: Pace vou?! Precum M-a trimis pe Mine Tat?l, v? trimit ?i Eu pe voi. ?i zic�nd acestea, a suflat asupra lor ?i le-a zis: Lua?i Duh Sf�nt; C?rora ve?i ierta p?catele, le vor fi iertate ?i c?rora le ve?i ?ine, vor fi ?inute").

?i noi am v?zut c? pentru Sf�ntul Ciprian "orice episcop st? pe scaunul lui Petru". �ns? nu e deloc evident c? primatul lui Petru �ntre ceilal?i apostoli era conceput �n termeni de jurisdic?ie ?i de domina?ie; cu at�t mai pu?in Petru l-ar fi transmis cuiva �n felul acesta. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus �n Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Luca, 9, 48): "C?ci cel ce este mai mic �ntre voi to?i, acesta este mare". Iar �n Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Luca 22, 25-26, citim: "Regii neamurilor domnesc peste ele ?i cei ce le st?p�nesc se numesc binef?c?tori. Dar �ntre voi s? nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi s? fie ca cel mai t�n?r, ?i c?petenia ca acela care sluje?te". Dac? Sf�ntul Petru ar fi avut rolul de a conduce pe to?i episcopii, ne-ar fi l?sat ceva �n sensul acesta �n scrisorile sale, pe care le afl?m �n Noul Testament. �ns? el, dimpotriv?, iat? ce spune (I Petru, 5, 2-3): "P?stori?i turma lui Dumnezeu, dat? �n paza voastr?, cercet�nd-o, nu cu silnicie, ci cu voie bun?, dup? Dumnezeu, nu pentru c�?tig ur�t, ci din dragoste; Nu ca ?i cum a?i fi st?p�ni peste Biserici, ci pilde f?c�ndu-v? turmei".

Cum vom �mp?ca acestea cu termenii declara?iei de la Vatican I?

Aceast? critic? a doctrinei papale �n?el?toare de ast?zi este esen?ial? pentru subiectul nostru, pentru c? dac? demonstr?m c? biserica Romei a schimbat credin?a primelor secole, vedem c? ea nu va putea fi Biserica Ortodox? a lui Hristos.

Cu toate acestea, cele ce tocmai le-am v?zut �n Sfintele Scripturi ?i la P?rin?ii Bisericii Ortodoxe corespund �ntocmai �nv???turii Bisericii Ortodoxe ast?zi. Ecleziologia Bisericilor orientale desp?r?ite dup? Calcedon (451) este �ntru totul cea a Bisericii Ortodoxe ?i nu comport? nici o urm? a doctrinei papale. Aceasta ne face s? ne g�ndim c? �n secolul al V-lea toat? lumea cre?tin? avea aceea?i credin??, pe care biserica Romei a schimbat-o mai apoi.

Ultima parte a investiga?iei noastre prive?te secolul al VI-lea. La aceast? epoc?, Grigorie cel Mare era pap? al Romei. Biserica Ortodox? �l cinste?te ca sf�nt, iar biserica roman? �l nume?te "doctor al Bisericii". De la el ne-au r?mas p�n? ast?zi scrisorile sale, din care voi cita c�teva extrase dup? edi?ia benedictin? (catolic?). Aceste scrisori privesc o controvers? a papei cu Ioan Postitorul, Patriarhul de Constantinopol, c?ruia �mp?ratul �i d?duse titlul de "Patriarh ecumenic". Acest termen onorific exprima leg?tura cu capitala imperiului. Generalul armatelor din Constantinopol era ?i el numit "general ecumenic". �ns? acest titlu a fost redat �n latine?te prin "universalis", iar Grigorie cel Mare nu ?tia grece?te. Protestele sale ne fac cunoscute sentimentele sale cu privire la domina?ia Bisericii de c?tre un singur episcop.

Din scrisoarea sa c?tre Ioan Postitorul (epistola 25, liber 1):

"G�ndi?i-v? numai c? prin aceast? �nfumurare prea-�ndr?znea?? pacea �ntregii Biserici este tulburat?, ?i c? sunte?i vr?jma? al harului care s-a dat tuturor �n comun. (...) Deci, prea-iubite frate, iubi?i smerenia din toat? inima, c?ci ea este aceea care sus?ine buna �n?elegere �ntre fra?i, cea care p?streaz? unitatea �n sf�nta Biseric? universal?. (...) Ce ve?i spune lui Hristos, Care e capul Bisericii universale, la judecata final?, dac? prin titlul de universal v-a?i supus to?i membrii ei? (...) Petru, primul �ntre apostoli, ?i membru al Bisericii sfinte ?i universale; Pavel, Andrei, Ioan nu sunt ei capi ai anumitor popoare? - ?i totu?i to?i sunt membrii sub un singur cap. (...) Nu sunt ei membrii ai Bisericii? ?i totu?i nici unul dintre ei n-a voit s? fie universal (...)".

"Fra?ia voastr? o ?tie: oare n-a dat - �n mod onorific - venerabilul sinod de la Calcedon titlul de universal episcopilor acestui scaun apostolic, �n care sunt ?i eu - prin voin?a lui Dumnezeu - slujitor? ?i, cu toate acestea, nici unul n-a voit s? permit? s? i se dea acest titlu; niciunul nu ?i-a atribuit acest titlu �ndr?zne? de teama c?, atribuindu-?i o onoare particular? �n demnitatea episcopatului, s? nu par? a o refuza tuturor fra?ilor. (...)"

"Domnul a zis ucenicilor S?i: "S? nu v? numi?i P?rin?i, c?ci voi nu ave?i dec�t un singur P?rinte". Ce ve?i spune deci, prea-iubite frate, la �nfrico??toarea judecat? ce va s? fie, dac? dori?i s? fi?i numit nu doar P?rinte, ci P?rinte universal al lumii? (...) Trebuie?te, e adev?rat, ca tulbur?rile s? vin?; da, �ns? vai aceluia prin care vine tulburarea! Ca urmare a titlului vostru nelegiuit ?i plin de m�ndrie, Biserica este �mp?r?it? si inimile tuturor fra?ilor sunt tulburate (...)".

"Dac? nu voi primi la aceast? �ndreptare a mea dec�t dispre?, nu-mi va mai r?m�ne dec�t solu?ia chem?rii Bisericii".

Iat? acum c�teva extrase din scrisoarea Sf�ntului Grigorie c?tre �mp?rat (cartea a V-a, scrisoarea 20, edi?ia benedictin?):

"... Prea-cucernice domn, �mi ap?r eu �n aceast? �mprejurare o cauz? a mea? Vreau eu s? m? r?zbun pentru vreo injurie particular?? Nu, ci e vorba de cauza Dumnezeului Celui Atotputernic, de cauza Bisericii universale. (...) "

"Dac? cineva uzurp? �n Biseric? un titlu care rezum? �n el pe to?i credincio?ii, atunci Biserica universal? - o, ce blasfemie! - va c?dea odat? cu el, pentru c? el este numit universal! A?adar, to?i cre?tinii trebuie s? resping? acest titlu blasfemiatoriu, acest titlu ce surp? onoarea sacerdotal? a tuturor preo?ilor de cum este, nebune?te, uzurpat de unul singur! (care-?i spune pap?) "

Dup? moartea lui Ioan Postitorul, succesorul s?u - Chiriac - continu? s? se foloseasc? de titlul de Patriarh Ecumenic, tradus prin universalis. Cu privire la acestea, Grigorie scrie ?i patriarhului de Antiohia (cartea a VII-a, scrisoarea 27):

"Am avut grij? s?-i fac cunoscut? p?rerea mea viz�nd titlul lui �ng�mfat ?i supersti?ios; i-am spus c? nu va putea avea pace cu noi dac? nu va renun?a la acest titlu de orgoliu, care nu-i altceva dec�t inven?ia primului apostat. Nu trebuie s? socoti?i aceast? afacere ca fiind f?r? de importan??, pentru c? dac? o vom tolera, vom perverti credin?a �ntregii Biserici. (...) F?r? a mai vorbi de injuria care este adus? demnit??ii voastre, nu se poate t?g?dui c? dac? un episcop se nume?te universal �ntreaga Biseric? se zdrobe?te dac? el cade... "

�ntr-o alt? scrisoare c?tre �mp?rat, Grigorie scria (cartea a VII-a, scrisoarea 33):

"Eu spun - f?r? cea mai mic? ezitare - c? oricine se nume?te episcop universal sau dore?te acest titlu este - prin m�ndria sa - precursorul lui Antihrist, c?ci prin aceasta pretinde s? se �nal?e mai presus dec�t ceilal?i. Gre?ala �n care el cade vine dintr-o m�ndrie egal? cu a Antihristului, pentru c? dup? cum acest pervers a vrut s? fie privit ca fiind mai presus dec�t ceilal?i oameni, tot a?a ?i cel ce dore?te s? fie singur numit episcop se ridic? pe sine mai presus dec�t ceilal?i ".

�ntr-o scrisoare c?tre Evloghie, patriarhul Alexandriei, Grigorie spune:

"V? spun c? nu trebuie s?-mi da?i acest titlu, dup? cum nu trebuie s?-l da?i nici altora. ?i iat? c?, �n adresa scrisorii voastre �mi da?i totu?i mie, care le-am proscris titlurile orgolioase de universal ?i de pap?! V? rog, Prea Sfin?ia Voastr?, ca pe viitor s? nu o mai face?i; c?ci v? ?tirbi?i vou? �n?iv? ceea ce da?i prea mult altuia. (...) Dac? �mi zice?i mie pap? universal, nega?i c? sunte?i Sfin?ia Voastr? ceea ce pe dea-ntregul a? fi eu. Lui Dumnezeu nu-i place una ca aceasta! Departe de noi cuvintele care sporesc vanitatea ?i r?nesc dragostea! "

Toate aceste extrase arat? - prin gura unui sf�nt pap? al Romei - c? episcopatul este egal �n demnitate, ?i c? e diabolic a vrea s? domini pe al?ii. Aceast? �nv???tur? este cea a Bisericii Ortodoxe; biserica roman?, �ns?, �nva?? cu privire la papi tocmai ceea ce Sf�ntul Grigorie condamn? cu at�ta energie.

Patriarhul Evloghie al Alexandriei adreseaz? lui Grigorie o scrisoare �n care �l flateaz? numindu-l succesor al Sf�ntului Petru. Iat? r?spunsul Sf�ntului Grigorie (cartea a VII-a, scrisoarea 39, edi?ia benedictin?):

"Bun?tatea Voastr? mi-a vorbit mult �n a sa scrisoare de scaunul Sf�ntului Petru - prin?ul apostolilor -, zic�nd c? acest apostol �nc? mai tr?ie?te acolo �n succesorii s?i. (...) Am primit cu bucurie tot ceea ce mi-a?i spus, deoarece cuvintele Voastre privind scaunul lui Petru au venit de la acela care ?i ocup? acest scaun al lui Petru. (...) De?i au fost numero?i apostoli, totu?i singur scaunul prin?ului apostolilor a prevalat prin a sa princialitate, care scaun exist? �n trei locuri; c?ci el este cel care a sl?vit scaunul �n care a binevoit s? se odihneasc? (quiescere) ?i s?-?i sf�r?easc? via?a aceasta. Tot el este acela care a f?cut celebru ?i scaunul �n care a trimis pe evanghelist, ucenicul s?u. ?i, �n fine, tot el a �nt?rit ?i scaunul �n care a stat timp de ?apte ani, chiar dac? a trebuit s?-l p?r?seasc?. Deci, pentru c? nu este dec�t un singur scaun al acestui apostol, dar trei episcopi �l ocup? acum - prin autoritate divin? -, de aceea toate cele ce aud spuse de bine de Sfin?ia Voastr? mi le imput mie �nsumi".

A?adar, vedem c? Sf�ntul Grigorie, pap? al Romei �n secolul al VI-lea, era ortodox, ?i c? a desfiin?at toate tezele papiste adoptate de succesorii s?i - succesori pe scaunul s?u dar nu ?i �n credin?a sa. Papa Grigorie al Romei spune clar c? doctrina de la Vatican I este cea a lui Antihrist; biserica roman? ?i-a schimbat deci credin?a de o manier? extrem de grav?.

�ntr-adev?r, papalitatea a uzurpat rolul celor trei persoane ale Treimii: papa pretinde a exersa o jurisdic?ie universal? ?i imediat?, care apar?ine lui Dumnezeu Tat?l; papa �?i spune Vicarul lui Hristos, �n timp ce Fiul lui Dumnezeu n-are nevoie de vicar - Hristos a �nviat din mor?i ?i a zis: "iat? Eu cu voi sunt, �n toate zilele, p�n? la sf�r?itul veacului" (Matei 28, 20); papa uzurp? rolul Sf�ntului Duh de a �nv??a �n mod colegial prin to?i succesorii apostolilor, spun�ndu-?i infailibil �n materie de credin?? ?i de moral? - �n timp de Hristos a zis: "M�ng�ietorul, Duhul Sf�nt, pe Care-L va trimite Tat?l, �n numele Meu, Acela v? va �nv??a toate cele ce v-am spus Eu". (Ioan 14, 26)

�n concluzie, am v?zut c? Biserica Ortodox? a lui Hristos trebuie s? fie �ntemeiat? de Hristos, trebuie s? d?inuiasc? p�n? ast?zi, ?i trebuie s?-?i fi men?inut aceea?i credin?? din timpul apostolilor p�n? �n zilele noastre.

Bisericile protestante n-au fost �ntemeiate de Hristos, ci de oameni, mult mai t�rziu ?i - c�t prive?te credin?a - sunt �n dezacord �ntre ele ?i cu Biserica apostolic?.

Biserica Romei propune o �nv???tur? contrar? celei a Bisericii Ortodoxe a primelor secole, a?a cum dau m?rturie Sfintele Scripturi ?i P?rin?ii - ?i mai ales Sf�ntul Grigorie cel Mare, pap? al Romei �n secolul al VI-lea.

Biserica Ortodox? a fost �ntemeiat? de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, ea exist? de o manier? ne�ntrerupt? de atunci ?i p�n? ast?zi, ?i a p?strat aceea?i credin?? pe tot timpul existen?ei sale.

Ea este deci adev?rata Biseric? a lui Iisus Hristos.

�nc? din momentul crea?iei, omul a fost �nzestrat de Dumnezeu cu libertate, put�nd s?-?i manifeste dragostea sa fa?? de Creator �n mod liber. �ns? el, omul, crez�nd c? are tot ce vrea ?i c? poate face orice ?i f?r? Dumnezeu ?i-a luat partea cu care fusese �nzestrat ?i a plecat �n ?ara �ndep?rtat?, ?ara p?catului, prin c?lcarea poruncii ?i refuzul de a conlucra cu dragostea Tat?lui (Luca 15, 11-32).

Hristos se pogoar? �n lume pentru a ridica pe om din moartea p?catului la via?a �n Dumnezeu. Omul nu mai este st?p�nit de moarte, ci se face un �nving?tor al mor?ii prin via?a cea �ntru Hristos, fiind �nzestrat cu putere de sus, cu harul ce izvor??te din Fiin?a Divin? a Sfintei Treimi, care se revars? �n Biseric?.

Biserica este locul de �nt�lnire al omului cu Dumnezeu, treapta de pe care ?i prin care �?i �ncepe zborul s?u spre �n?l?imile cere?ti. Biserica ne ofer? tot ceea ce ne este necesar pentru a ne realiza condi?ia de oameni.

Unicitatea lui Dumnezeu presupune principiul singularit??ii Bisericii, �n sensul c? El ofer? puterea des?v�r?it? ?i nu are nevoie de o corectare �n actele Sale. Lucrarea Lui nu se repet?, ceea ce zide?te El nu are nevoie de o �nt?rire din partea altcuiva, c?ci este �nt?rit? din fire. Biserica cea zidit? de Dumnezeu este una, iar celelalte a?a-zise ?biserici? sunt zidite de oameni, care, crez�ndu-se dumnezei �ncearc? s?-L corecteze pe Dumnezeu, potrivit concep?iei lor demonice. ?Biserica cea una este mo?tenitoarea Celui Care prin fire este Unul; ?i pe aceast? Biseric? se silesc ereziile s? o �mpart? �n multe biserici? (Clement Alexandrinul, Stromata a VII-a, �n Scrieri, Partea a doua, PSB 5, EIBM, Bucure?ti 1982, pag. 544)

Adev?rata Biseric? este zidit? pe ?Piatra cea din capul unghiului? (Psalmul 117, 22: Isaia 28, 16; Matei 21, 42; Marcu 12, 10-11), Care are v�rful �n Dumnezeu ?i Care este Dumnezeu. Originea ei este divin? ?i nu are la baz? principii umane.

Pentru Sf�ntul Grigorie de Nyssa, �ntemeierea Bisericii este echivalent? cu o nou? zidire a lumii (Omilia 13 la C�ntarea C�nt?rilor). Prin urmare, lumea fiind creat? o dat?, tot la fel ?i Biserica se �ntemeiaz? o dat? ?i pentru totdeauna. Ea este zidit? pentru ve?nicie ?i este condus? de Hristos, Capul s?u (Coloseni 1, 18), f?r? �ntrerupere: ? ... por?ile iadului nu o vor birui? (Matei 28, 20).

Romano-catolicii sus?in c? ei sunt cei care constituie Biserica adev?rat?, deoarece m?rturisesc ?integral ?i autentic adev?rul universal ?i ortodox, pe �ntreg globul? (Tertulian Longa, Credo - Dic?ionar teologic cre?tin din perspectiva ecumenismului catolic, colec?ia ?Homo Religiosus?, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1997, pag. 184) . Vorbe goale pe care nici catolicii �n?ela?i de pap? nu le cred, c?ci istoria cre?tin? arat? ?i demonstreaz? netemeinicia lor. Nu po?i s? fii cu Dumnezeu at�ta timp c�t nu p?strezi cuv�ntul S?u, ci �ncerci s?-l modifici dup? bunul t?u plac. Ori c�te erezii - dogme noi nu au intrat �n grupare lor religioas?, dogme care nu au nici m?car un principiu logic, dar altminteri scripturistic? (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concep?iune, slujirea cu azim?, botezul prin stropire etc. etc.). Sf�ntul Apostol Pavel ne �nva?? c? Scriptura nu poate fi modificat?: ?Dar chiar dac? noi sau un �nger din cer v-ar vesti alt? Evanghelie dec�t aceea pe care v-am vestit-o - s? fie anatema!? (Galateni 1, 8). Deci catolicii �n?ela?i de pap? s? renun?e la toate ereziile lor ?i s? primeasc? botezul ortodox hot?r�t de Sfin?ii P?rin?i, dac? vor unire dogmatic? ?i canonic? cu Biserica Ortodox? binecuv�ntat? de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos.

Biserica Ortodox? este adev?rata p?zitoare a cuv�ntului lui Dumnezeu, paznic credincios care tot timpul a respectat porunca Domnului ?i tocmai de aceasta a �mplinit-o pentru c? Hristos a fost, este ?i va fi prezent �n ea: ??i toate le-a supus sub picioarele Lui ?i, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce pline?te toate �ntru to?i? (Efeseni 1, 22-23).

Ortodoxia este rezultatul iubirii Tat?lui, ar?tat? �n Fiul Cel r?stignit, prin Sf�ntul Duh Cel d?t?tor de via?? (Ioan 3, 16). Este sc?ld?toarea Vitezdei �n care se vindec? ?i cei care au, dar ?i cei care nu au ?om care s?-i arunce �n ap?? (Ioan 5, 1-15). Totul este aici ?adev?rul care ne face liberi? (Ioan 8, 32) ?i ?dragostea care nu cade niciodat?? (I Corinteni 13, 8). Aici este ?Calea, Adev?rul ?i Via?a? (Ioan 14, 6), iar cel care vrea s? �nainteze c?tre Dumnezeu trebuie s? mearg? pe drumul Ortodoxiei, av�nd drept c?l?uz? Lumina lumii, adic? pe Hristos (Ioan 8, 12), c?ci: ? ... �n afara Ortodoxiei celei adev?rate �ntunericul cre?te cu repeziciune? (Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia ?i religia viitorului, FEP - Tipografia Central? Cartea Moldovei, Chi?in?u 1995, pag. 228)

Ortodoxia este plin?tatea, �n sensul c? nu are ce primi de la nimeni, ci numai poate s? ofere pentru a �mbog??i suflete?te ?i pentru a apropia de Dumnezeu. ?�n afar? de Biserica Ortodox? nu este adev?r. Ea este singura p?str?toare credincioas? a tuturor celor poruncite de Domnul prin Sfin?ii Apostoli ?i este, ca atare, adev?rata Biseric? Apostolic?? (Sf�ntul Teofan Z?vor�tul, T�lcuiri din Sf�nta Scriptur? pentru fiecare zi din an, Colec?ia ?P?rin?i ru?i?, Editura Sofia, Bucure?ti 1999, pag. 10) .

Puterea ei este puterea lui Hristos, care permanent este prezent �n ea (Matei 28, 20) pentru a o ocroti ?i a o hr?ni cu Trupul ?i S�ngele S?u.

Ortodoxia este Cina cea de Tain? la care sunt chemate toate popoarele (Ierem. 31, 31) s? se �mp?rt??easc? cu Domnul Hristos, nu cu simboluri, ci cu �nsu?i Trupul ?i S�ngele Lui. To?i particip? la aceea?i rug?ciune, �mp?r?ind fiecare dup? harul ?i darul s?u. Aici este familia cea mare unde cu to?i ne suntem fra?i prin iubire, iar Dumnezeu ne este Tat? (Mica Dogmatic? vorbit?, de Pr. M. A. Costa de Beauregard ?i P?rintele Dumitru St?niloae, Editura Deisis, Sibiu 1995, pag. 61) .

Precum atunci, la Cina cea de Tain?, a?a ?i acum, Sfin?ii Apostoli st?teau smeri?i ?i uni?i �n rug?ciune, iar dintre ei numai Iuda Iscarioteanul, cel ce avea punga, (cel ce s-a limitat la partea v?zut? - partea lumeasc?), s-a g?sit s?-L �ncerce pe Domnul, v�nz�ndu-L.

Iuda Iscarioteanul reprezint? omul eretic, care fuge de la masa euharistic?, de la unitatea Bisericii Ortodoxe, g?sindu-?i ?lini?tea? �n concep?iile sale ?i nu �n Dumnezeu. Istoria ne arat? c? lumea a fost plin? de astfel de oameni. Sunt mul?i de Iuda care se cred apostoli (I Corinteni 12, 29). �ns? n?dejdea nu trebuie s? ne-o punem �n ?infailibilitatea? noastr?, ci �n puterea ?i dragostea lui Dumnezeu. Nu trebuie ca Dumnezeu s? urmeze drumul nostru, potrivit regulilor impuse de noi, ci noi trebuie s? urm?m drumul S?u, drumul Crucii, prin dragoste ?i smerenie, drumul Ortodoxiei.

Ortodoxia este izvorul nesecat ?i d?t?tor de via?? care izvor??te din coasta M�ntuitorului Hristos ?i care r?core?te prin aceast? ?ap? vie? (Ioan 4, 10) pe tot omul care alearg? la ea. Ea nu-?i rezerv? aceste daruri numai pentru sine, ci se las? deschis? c?tre to?i oamenii: ?Ortodoxia nu este proprietatea tradi?iei sobornice?ti, a c?rei p?str?toare se ?tie a fi... Ortodoxia nu poate dec�t s? priveasc? cu bun?voin??, s? �nlesneasc?, s? �nt?reasc? orice �ntoarcere la izvoare? (Oliver Clement �n prefa?a la cartea �mp?rt??irea Sf�ntului Duh, de Preot Prof. Boris Bobinskoy, Colec?ia ?Biblioteca Teologic??, Seria ?Teologi Ortodoc?i Str?ini?, EIBM, Bucure?ti 1999, pag. 11).

Ortodoxia propune ?i a propus �nc? de la �ntemeierea ei, din vremea Sfin?ilor Apostoli, un alt fel de via??, o via?? tr?it? �n comuniune cu Dumnezeu. Cu toat? teologia ?i practica ei liturgic? reprezint? o rela?ie mistic?, o rela?ie �n care omul ?i Dumnezeu �?i vorbesc reciproc, �n care omul devine liber ?i protejat de Dumnezeu.

Multe se pot spune despre Ortodoxie, dar nu po?i p?trunde �n profunzime tainele ei, a?a cum nu po?i s?-l cuno?ti pe Dumnezeu �n totalitate. Po?i s? vorbe?ti despre ea numai ceea ce ai v?zut din unghiul din care ai privit, iar schimbarea unghiului �nseamn? o �naintare �n via?a cea �ntru Dumnezeu, prin urmare subiectul nu poate fi epuizat niciodat?.

Biserica Ortodox? este oaza din mijlocul de?ertului acestei lumi, unde to?i cei care alearg? se vor m�ntui de ar?i?a disper?rii ?i nesiguran?ei; unde to?i se vor r?cori ?i hr?ni cu bunurile dumnezeie?ti. Este soarele cel mare care lumineaz? cu puterea ?i cu harul lui Dumnezeu pe tot cel ce dore?te revenirea la casa p?rinteasc? (Luca 15, 11-32).

Veni?i, fra?ilor, c?ci masa este �ndestulat? ?i pentru noi, dar ?i pentru voi, ?i astfel vom tr?i �n comuniune cu Dumnezeu. ?Veni?i la Mine to?i cei osteni?i ?i �mpov?ra?i ?i eu v? voi odihni pre voi? (Matei 11, 28).

Deci C?UTA?I ADEV?RUL, ?I AFL�NDU-L, VE?I FI LIBERI ! ADEV?RUL LUI HRISTOS ESTE �N BISERICA ORTODOX? !

Doamne, Iisuse Hristoase, M�ntuitorul nostru, miluie?te-ne ?i ne m�ntuie?te pe noi! Amin!

Pe nimeni sa nu osandim, daca dorim sa ne mantuim

2007-05-15T00:31:57+00:00

PE NIMENI S? NU OS�NDIM, DAC? DORIM S? NE M�NTUIM

? Sfin?ii nu au os�ndit niciodat?, pentru c? au fost smeri?i ?

M?rturisitor Ortodox

? JUDECAREA APROAPELUI, OS�NDIREA, PUNE CAP?T VIE?II DUHOVNICE?TI ?

Judecarea aproapelui e v?zut? de unii ca ceva nevinovat din punct de vedere duhovnicesc, de al?ii ca ceva folositor ?i de al?ii chiar ca o virtute. Acest p?cat a reu?it s? c�?tige mult adep?i deoarece se arat? �n chipul virtu?ii. �n realitate el are urm?ri dezastruoase. Perseveren?a �n el z?d?rnice?te m�ntuirea sufletului. Dintre cele mai grele p?cate, os�ndirea este cea mai r?sp�ndit? printre oameni. �mbr?ca?i �n mantia iubitorilor de dreptate, aproape fiecare dintre noi ne-am �nsu?it dreptul acesta du?m?nos de a ponegri pe al?ii ?i de a g?si tuturor defecte. Oare cum se va m�ntui omul care �n fiecare zi os�nde?te pe fra?ii s?i, pentru care Hristos a fost r?stignit pe cruce ? Nu prin r?utatea os�ndirii aproapelui putem s? �ndrept?m gre?elile lui. Oricine se face pe sine judec?tor este asemenea unui doctor neglijent care, cu m�inile nesp?late ?i cu pansamente de tifon murdare, leag? r?nile bolnavilor, iar prin aceasta, �n loc s?-i t?m?duiasc?, le pricinuie?te o ?i mai mare infec?ie.

Coment�nd cuvintele M�ntuitorului nostru Iisus Hristos privind paiul ?i b�rna din ochii apropelui nostru , putem ar?ta c? Hristos aseam?n? p?catul aproapelui cu paiul, iar os�ndirea o compar? cu b�rna. Biserica Ortodox? d? dreptul de a os�ndi doar pe eretici, care sunt cei mai rafina?i slujitori ai satanei. Ei par a propov?dui pe Dumnezeu, dar ne conduc la diavol. Sf�ntul Nichifor M?rturisitorul numea �nv???tura eretic? : "mu?c?tur? de ?arpe." Un pustnic pl�ngea �n pustie: Vai, fratele meu a gre?it azi, iar eu voi gre?i m�ine la fel. Diavolul a reu?it s? �ntoarc? aproape toate lucrurile cu capul �n jos �n lume f?c�nd confuzie �n no?iunile oamenilor despre p?cat ?i virtute, iar cea mai mare str?danie a lui e �ndreptat? �n a ne �nv??a �n r�nduiala lui stricat?.

�ncerca?i s? ap?ra?i ast?zi Sf�nta Ortodoxie a?a cum au ap?rat-o Sfin?ii P?rin?i ?i v? ve?i confrunta cu o deplin? ne�n?elegere din partea multora ori cu o furtun? de riposte. Cre?tinul ortodox �n?elept trebuie s? ?tie unde poate s? os�ndeasc? ?i unde s? nu fac? aceasta. Fiindc? fiecare patim? poate, cu ajutorul lui Dumnezeu ?i prin str?duin?? personal?, ca s? se transforme dintr-un defect �ntr-o calitate a sufletului. Adev?rata dragoste de Dumnezeu nu este compatibil? cu ata?amentul c?tre diavol. Cel ce iube?te pe vr?jma?ii s?i vede c? ace?tia sunt jertfe jalnice �n m�inile satanei, ceea ce na?te �n inima lui comp?timire ?i dragoste pentru ei.

Ce e la baz? os�ndirea ? Manifestarea capacit??ii sufletului de a critica, desp?r?ind binele de r?u, el laud? binele ?i mustr? r?ul. Folose?te drept acest dar de a judeca acela care-l mustr? pe diavol ca inventator al r?ului ?i se os�nde?te pe sine c�nd urmeaz? influen?ei lui. Care dintre noi, dac? a pierdut pe cel mai scump om pentru sufletul s?u, de pild? pe mama sa, va l?sa groapa ei ?i va pleca s? pl�ng? la morminte str?ine ? P?catele str?ine sunt departe de sufletul nostru. Ele nu ne apas? con?tiin?a. Nu pentru ele vom r?spunde noi �n fa?a lui Dumnezeu ! Cum putem s? ne izb?vim de p?c?to?enia proprie at�ta timp c�t o sprijinim cu cea str?in? ? Cel ce os�nde?te este nes?tul de r?utate. Lui nu-i ajunge otrava propriilor lui vicii. G�ndi?i-v?: Os�ndirea pune cap?t vie?ii duhovnice?ti. Ce lucru tulbur? pe cineva, despre acela vorbe?te cel mai adesea. Chiar ?i c�nd omul dore?te s? ascund? cele ce are �n inima sa, gura, f?r? de voie, c�teodat? �l v?de?te. Limba e organul prin care, de obicei, se manifest? sentimentele inimii.

Treptele os�ndirii aproapelui acestea ar fi: s? vorbe?ti de r?u, s? os�nde?ti ?i s? dispre?uie?ti.

Poate s?-i treac? prin cap orbului s?-?i bat? joc de ceilal?i orbi ? El se nelini?te?te de propria lui stare. Cine os�nde?te pe al?ii este trufa?, nu e smerit. Cine os�nde?te pe cineva nu �l laud?, ci �l mustr?. ?i, pe c�t de multe cuvinte rele spune la adresa lui, pe at�t se simte mai mul?umit. Noi os�ndim pe al?ii �n mod obi?nuit din auzite, f?r? s? fi v?zut ?i probat p?catul lor, deci clevetim. Cu clevetirea ne asem?n?m diavolului. Dragostea toate le iart?. Nimeni nu poate s?-i slujeasc? drept motiv de a vorbi de r?u pe al?ii. Ca s? po?i os�ndi, trebuie s?-?i lipseasc? dragostea din inim?.

Sf�ntul Ioan Sc?rarul ne spune c? : "cei ce zavistuiesc r�d cu mul?umire de �nv???tura, faptele ?i meritele aproapelui" . Iar Sf�ntul Ioan Gur? de Aur ne arat? : "precum mu?tele se a?eaz? pe r?nile str?ine, a?a ?i cei ce os�ndesc apas? pe p?catele str?ine" . Avva Dorotei arat? : Ce alt? lucrare are diavolul dec�t s? ne �ndemne la r?utate ? C�t? viclenie ! Cel r?u ne �mpinge s? gre?im �mpotriva unei porunci a lui Dumnezeu ?i, dac? totu?i nu o c?lc?m pe aceasta, m?car s? os�ndim pe cei ce gre?esc, astfel �nc�t, dac? nu reu?e?te s? ne prind? �n cursa p?catului, s? ne prind? �n cursa care pare c? este �mpotriva p?catului.

Os�ndirea este unul dintre p?catele cele mai potrivnice lui Dumnezeu, pentru c? e r?pirea drepturilor Lui. Sf�ntul Atanasie Sinaitul ne arat?: "cine os�nde?te �naintea Judec??ii de Apoi a lui Hristos, acesta este Antihrist, pentru c? �?i �nsu?e?te dreptul lui Hristos" . Iar Sf�ntul Tihon de Zadonsk ne �ndeamn? pe to?i s? fim buni: "f?r? harul lui Dumnezeu nu putem s? s?v�r?im nimic �n afar? de r?utate" . Sf�ntul Ioan Sc?rarul ne �ndrum?: "os�ndirea este o boal? sub?ire, dar o lipitoare gras?, ascuns? ?i t?inuit?, care suge ?i seac? s�ngele iubirii ? Ea este f???rnicia iubirii, pricinuitarea �ntin?ciunii ?i a poverii inimii" . Pentru c? omul nu st? �ntr-un singur loc, dac? nu reu?e?te �n bine, el �nainteaza �n r?u. Prin os�ndire, nimeni nu a �ndreptat vreodat? pe cineva. Dimpotriv?, cu ea mul?i s-au r?nit crud ?i s-au �nr?it. S? lu?m exemplu de la Cuviosul Isaia, ce a v?zut pe un frate p?c?tuind : Dac? Dumnezeu, Care l-a creat, vede aceasta ?i-l rabd?, cine sunt eu ca s?-l os�ndesc ?" P?c?to?ii care trec cu vederea gre?elile lor, nu pot s? sufere gre?elile celorlal?i. Iar drep?ii, ce se gr?besc s? izgoneasc? fiecare p?cat ivit �n propriul lor suflet, cu �ndelunga r?bdare sufer? gre?elile aproapelui.

Sfin?ii nu au os�ndit niciodat?, pentru c? au fost smeri?i. Astfel de judec?tori suntem noi. Altora le cerem totul, iar pe noi nu ne oblig?m la nimic; la p?catele noastre privim printre degete, iar pe cele str?ine le punem sub lup?. C�t de cumplit este s? os�nde?ti pe cel care chiar Dumnezeu l-a iertat ?i l-a �ndreptat. Adesea ne minun?m de ce �n jurul nostru este at�ta haos. De ce, at�t de des, ne ciocnim unii cu al?ii. Iar aceasta se �nt�mpl? pentru c? ne os�ndim reciproc, mai bine spus, ie?im din orbitele noastre. Dac? un cre?tin de r�nd �ncepe s? os�ndeasc? pe aproapele s?u cu scopul de a-l face de r�s �n fa?a altora, va fi judecat de Dumnezeu cu mare asprime. Sf�ntul Ioan Gur? de Aur ne arat? : "cel ce cinste?te pe preot va cinsti ?i pe Dumnezeu, iar cel ce a �nceput s? dispre?uiasc? pe preot, treptat va ajunge s?-L jigneasc? ?i pe Dumnezeu" ?i "C�nd �ncepem s? examin?m via?a celor care ne conduc, atunci dorim singuri s? fim un?i ca �nv???tori ?i, �n acest fel, se deformeaz? toate" . Sf�ntul Ioan Hrisostom - "totul este dup? credin?a ta; nici cel drept nu-?i va aduce vreun folos dac? tu e?ti necredincios, nici cel necurat nu te va atinge cu ceva c�tu?i de pu?in, dac? tu e?ti credincios ? Darurile lui Dumnezeu nu at�rn? de virtutea preo?easc?, totul provine din har. Lucrul preotului este numai s?-?i deschid? gura ?i totul s?v�r?e?te Dumnezeu; preotul s?v�r?e?te numai partea v?zut? a lucrurilor" . Sfin?ii P?rin?i ne sf?tuiesc s? nu credem, c�nd este vorba de os�ndirea aproapelui, chiar dac? vedem cu ochii no?tri. Avva Dorotei ne �ndeamn?: "c�nd mergem undeva, mai mult dec�t orice trebuie s? ne p?zim de b?nuial?, din care se na?te os�ndirea cea de suflet pierz?toare" . Cel bun tot timpul descoper? ceva folositor pentru sine ?i se folose?te de aceasta. Fantezia celui cu o stare p?c?toas? este a?a de bogat? ?i a?a de fin?, c? de multe ori ea vede p?catul ?i acolo unde nu este. Iar Sf�ntul Ioan Sc?rarul ne arat?: "un bun gr?dinar gust? numai din roadele coapte, iar pe cele acre ?i necoapte le las?; tot a?a ?i sufletul bun ?i �ntelept ia aminte numai la virtu?ile altora" .

Cum s? sc?p?m de clevetire:

Nu discuta cu oamenii b�rfitori, nu te �mprieteni cu clevetitorii, dar nici nu c?dea �n cealalt? extrem? - s? �ncepi s? os�nde?ti pe os�nditori. Sfin?ii P?rin?i au oprit aspru transmiterea ori povestirea cuvintelor str?ine, c�nd aceasta are caracter de b�rf?. Dac? ceea ce vrei s? spui nu este nici adev?rat, nici bun ?i nici de trebuin??, s? r?m�n? �ngropat ?i s? nu te mai �mpov?rezi nici pe tine, nici pe mine cu acele cuvinte. Dac? invidia din noi vrea s? nasc? os�ndirea, s? ne re?inem limba s? nu vorbim acestea. Sfin?ii P?rin?i ne arat? cum s? t?iem acest izvor r?u: Smeri?i-v?, lua?i aminte la p?catele voastre ?i nu la cele str?ine ! C�nd un om se afl? �n �ntuneric, el nu vede c�t praf zboar? prin c?m?ru?a lui. Dar dac?, prin vreo oarecare cr?p?tur? a u?ii, se strecoar? �nauntru o raz? de soare, deodat? se pot vedea mii de particule de praf, care zboar? prin aer. Dac? eu propriul meu suflet nu l-am �n?eles, cum voi cunoa?te f?r? gre?eal? neajunsurile, �nclin?rile ?i predispozi?iile din sufletele altora ? C�nd vedem pe cineva c? gre?e?te, noi trebuie s?-l comp?timim, s? vedem �n el pe cineva bolnav ?i s? ne rug?m pentru el, ca s?-l izb?veasc? Dumnezeu din ghearele p?catului. Dup? cuv�ntul Sf�ntului Varsanufie cel Mare, "c�nd cineva �mpinge pe altul �n groap?, noi nu-l mustr?m pe cel c?zut, ci pe acela (diavolul) care l-a �mpins" .

Cel mai bun medicament al acestei boli este os�ndirea de sine. Sf�ntul Serafim de Sarov ne �ndrum?: "Os�nde?te-te pe tine ?i vei �nceta s? mai os�nde?ti pe al?ii !" Cel ce se mustr? pe sine duce o lupt? eroic? cu p?catul �n arena sufletului s?u. Findc?, niciodat? s? nu uit?m aceasta, cel ce os�nde?te este asemenea apei din baie: dorind s?-i spele pe al?ii, ea singur? se murd?re?te.

Sfin?ii nu au os�ndit niciodat?, pentru c? au fost smeri?i.

Pe nimeni s? nu os�ndim, dac? dorim s? ne m�ntuim.

G�ndi?i-v?: Os�ndirea pune cap?t vie?ii duhovnice?ti.

Cel ce os�nde?te este nes?tul de r?utate. Lui nu-i ajunge otrava propriilor lui vicii.

Cum putem s? ne izb?vim de p?c?to?enia proprie at�ta timp c�t o sprijinim cu cea str?in? ?

Insemnatatea Fericirilor pentru viata noastra

2007-05-14T17:11:54+00:00

M?rturisitor Ortodox

�nsemn?tatea Fericirilor pentru via?a noastr?

Fericirile sunt nou? sentin?e scurte cu care M�ntuitorul nostru Iisus Hristos �?i �ncepe Predica de la Munte ?i pe care Sf�ntul Ioan Gur? de Aur le aseam?n? cu poruncile Decalogului. Aceast? predic? a fost rostit? pe Muntele Kurun Hattin (Coarnele Hattinului), care, de atunci �ncoace, se cheam? Muntele Fericirilor. Acest munte, �nalt de 560 m, este situat cam la 7 km nord-vest de ora?ul Tiberias, l�ng? ??rmul vestic al M?rii Tiberiadei. Dup? ce a petrecut noaptea �n rug?ciune pe culmea cea mai �nalt? a muntelui, Iisus a cobor�t pe platoul (?loc ?es?) dintre cele dou? culmi ale Muntelui Fericirilor care se aseam?n? cu un amfiteatru natural. Aici �l a?teptau mul?imile care-I constituiau auditoriul. Fericirile fac parte, a?adar, din predica ampl? pe care Domnul a rostit-o aici, �n fa?a celor ?din toata Iudeea, din Ierusalim ?i de pe ??rmul Tirului ?i al Sidonului, care veniser? ca s?-L asculte? ( Luca 6, 17 ).

Cele nou? Fericiri cuprind adev?ruri morale care constituie un fel de ?carte a leg?m�ntului? noii �mp?r??ii mesianice, �ntemeiate de M�ntuitorul Iisus Hristos. Prin ele se precizeaz? at�t caracterul acestei �mp?r??ii, c�t ?i �nsu?irile pe care trebuie s? le aib? locuitorii acestei �mp?r??ii. Domnul nu le-a dat sub form? de porunci, ci �n chip de ?fericiri?, pentru a corespunde spiritului liber al moralei cre?tine ortodoxe ( Iacob 1, 25 ). �n fiecare din cele nou? Fericiri g?sim mai �nt�i �nv???tura sau �ndemnul, iar apoi fericirea sau f?g?duin?a r?spl?tirii. La �nceputul fiec?reia dintre ele �nt�lnim cuv�ntul ?ferici?i?, adic? o stare de bucurie pe care o simt to?i cei ce-L urmeaz? pe Domnul, iar la sf�r?itul fiec?reia se deschid z?rile �mp?r??iei lui Dumnezeu, fie c? este vorba de a?ezarea ei �n sufletele credincio?ilor, fie c? este vorba de f?g?duin?a ei ve?nic?. M�ntuitorul promite dup? fiecare virtute fericirea corespunz?toare spre a ar?ta c? des?v�r?irea duce la fericire, par?ial, �n via?a prezent? ?i, pe deplin, �n via?a viitoare.

�mp?r??ia lui Dumnezeu �ncepe de aici, din via?a noastr?, din felul cum ?tim s? ne-o agonisim, din str?duin?a noastr? de a �mplini voia lui Dumnezeu. Virtu?ile recomandate �n Fericiri sunt mijloacele necesare spre fericirea suprem? pe care �ns? cre?tinii ortodoc?i trebuie s? le c�?tige ?i prin desprindere, p�n? la posedarea lor �n gradul cel mai �nalt. Fericirile sunt totodat? �ndemnuri pentru c�?tigarea celor mai alese virtu?i, �n via?a de toate zilele, prin care cei ce le practic? se preg?tesc pentru dob�ndirea vie?ii ve?nice, a fericirii ve?nice.

Orice fiin?? omeneasc? din lumea aceasta dore?te s? fie fericit?. Omul simte �n sufletul s?u o sete nepotolit? dup? satisfac?ii ?i �mpliniri. �nsu?i M�ntuitorul, Care cuno?tea ad�ncul sufletului omenesc, a ar?tat c? la temelia str?daniilor ?i n?zuin?elor noastre st? dorul dup? fericire. Dar, din p?cate, oamenii care voiesc s? fie ferici?i au diferite p?reri privind calea pe care se poate ajunge la o via?? fericit?. �n Predica de pe Munte, Hristos nu combate c?ile gre?ite prin care oamenii c?utau fericirea �n acel timp, ci El indic? acele condi?ii care �l pot face pe om fericit. M�ntuitorul a destr?mat mirajul falselor fericiri, ar?t�nd c? adev?rata fericire o putem dob�ndi noi �n?ine, eliber�ndu-ne de p?cat ?i �mbr?c�ndu-ne �n mantia luminoas? a virtu?ilor morale. �ntrup�nd �n fiin?a noastr? moralitatea Fericirilor, putem deveni membri ai �mp?r??iei lui Dumnezeu, putem dob�ndi fericirea l?untric? ?i ve?nic? a sufletului.

Cele nou? Fericiri sunt pietre de temelie care asigur? binele vremelnic ?i cel ve?nic al oamenilor. Explicarea Fericirilor este necesar? pentru aplicarea cuprinsului lor la via?a omului contemporan, spre a-i reda acestuia bucuria de a gusta pacea ?i fericirea adev?rat?. N?d?jduim c? bunul credincios, primind cu credin?? aceast? comoar? pre?ioas? a Evangheliei, �?i va �mbog??i sufletul ?i va striga fericit cu psalmistul: ?Bucura-m?-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoar? mare? ( Psalmul 118, 162 ).

Privite �n ansamblul lor, cele nou? Fericiri cuprind cele mai generale, dar ?i cele mai importante principii ale moralit??ii ?i, totodat?, ale des?v�r?irii cre?tine ortodoxe la care ne �ndeamn? M�ntuitorul Hristos ( Matei 5, 48 ). Scurte ca formulare ?i foarte vii �n ?es?tura lor de �nv???turi, ele ofer? o mare bog??ie teologic?, lumin�nd ?i sfin?ind, �n densitatea lor, un larg c�mp uman-religios ?i social. Spre deosebire de cele zece porunci care aveau un caracter prohibitiv, oprind de la cele rele, Fericirile au un caracter pozitiv ?i constructiv, ar?t�nd virtu?ile pe care trebuie s? ?i le �nsu?easc? un cre?tin ortodox, pentru a n?d?jdui �n m�ntuire �n Biserica Ortodox? a M�ntuitorului nostru Iisus Hristos.

Via?a unui cre?tin ortodox nu trebuie s? se limiteze la str?duin?a de a nu face r?ul, ci trebuie s? conste ?i din str?duin?a de a face binele, c�t mai mult bine. Prin rostirea Fericirilor, M�ntuitorul a voit s? a?eze �n suflet, �n locul m�ndriei, smerenia; �n locul inimii �mpietrite, inima sim?itoare ?i dornic? de �ndreptare; �n locul durit??ii, bl�nde?ea ?i omenia; �n locul asupririi, al suferin?elor ?i nedrept??ilor �n care tr?iau mul?i, foamea ?i setea de dreptate; �n locul unei inimi �ntunecate, inima curat?; �n locul l?comiei, milostenia; �n locul urii ?i r?zboiului, pacea; �n locul indiferen?ei fa?? de marile idealuri ale credin?ei ?i umanit??ii, d?ruirea ?i jertfa pentru credin?a ortodox? ?i pentru primatul spiritului ?i al drept??ii.

C�?tig�ndu-?i aici pe p?m�nt, �n via?a de toate zilele, anumite virtu?i, cre?tinul ortodox poate atinge culmea �nsorit? a des?v�r?irii morale. O fiin?? omeneasc? �mpodobit? cu florile virtu?ilor cre?tine are certitudinea dob�ndirii fericirii ve?nice �n �mp?r??ia cerurilor. Aceast? �mp?r??ie dumnezeiasc? �?i are r?d?cinile �n s?r?cia duhului, are ca tovar?? bl�nde?ea, cre?te prin lacrimile v?rsate peste suferin?ele vie?ii prezente ?i prin setea de dreptate. Mila, cur??ia inimii ?i dragostea de pace, sunt florile ?i roadele ei. Ea �?i cap?t? t?rie nou? c�nd este b�ntuit? de furtuna prigonirii ?i a suferin?ei. Fiecare virtute este o fereastr? deschis? spre cer, ca o poian? �n care str?bate raza fericirii cere?ti.

Fericirile sunt mijloace de spiritualizare ?i �ndumnezeire; sunt unicele leacuri pentru vindecarea relelor ce b�ntuie omenirea de ast?zi. Fiind un adev?rat rezumat al Evangheliei M�ntuitorului nostru Iisus Hristos, ele ne ajut? s? ne �mp?c?m cu noi �n?ine ?i s? ne sfin?im pentru cerul de m�ine, unde suntem destina?i s? tr?im al?turi de Dumnezeu ca fii preaiubi?i ai S?i. �mplinind bogatele �nv???minte duhovnice?ti cuprinse �n Fericiri, noi cre?tinii ortodoc?i putem tr?i �n armonie cu lumea din jurul nostru ?i putem face din aceast? via?? un adev?rat pridvor al paradisului ceresc, unde bucuria ?i fericirea vor fi f?r? sf�r?it.

Mul?i caut? ast?zi fericirea �n avu?ii materiale, �n pl?ceri trupe?ti ?i �n m?ririle lumii trec?toare, dar toate acestea nu dau satisfac?ii sufletului, creat dup? chipul lui Dumnezeu. Fericitul Augustin spunea: ?M-ai f?cut dup? Tine, Doamne, ?i nefericit? este inima mea c�t? vreme nu odihne?te �ntru Tine?. Numai st?ruind �n comuniune cu Hristos, �n Biserica Sa Ortodox?, (?i nu �n ?bisericile? ?cas? de adunare mincinoas?, ereticeasc?? create de sectan?i ?i aposta?i papista?i eretici), prin �mplinirea Legii Sale de iubire, putem fi ferici?i. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos �nf??i?eaz? laolalt? des?v�r?irea ?i fericirea, ar?t�nd c? acestea sunt str�ns legate. �ntr-adev?r, nimeni nu poate fi fericit f?r? a fi des?v�r?it, iar cel ce cucere?te des?v�r?irea moral?, dob�nde?te, prin aceasta, ?i fericirea.

Pericopa evanghelic?, numit? �ndeob?te Fericirile, este una dintre cele mai frumoase p?r?i din Sf�nta Scriptur? Ortodox?. Prin t�lcuirea ei putem �n?elege �nsemn?tatea Fericirilor pentru via?a noastr? ?i, �n acest fel, suntem contemporani cu acel moment istoric �n care s-au descoperit cele nou? c?i pe care trebuie s? mearg? omenirea r?scump?rat? pentru a ajunge la fericirea ve?nic?. Cine �n?elege sensul fiec?rei Fericiri ?i pune �n practic? mesajul Fericirilor, acela posed? cele nou? chei de aur prin care se pot deschide por?ile �mp?r??iei ve?nice. Acolo sus, �n ?raiul lui Dumnezeu? ( Apocalipsa 2, 7 ), este plin?tatea p?cii ?i a odihnei, promise nou? de Hristos prin cuvintele: ?Pace v? las vou?, pacea Mea o dau vou?? ( Ioan 14, 27 ) ; ?Veni?i la Mine to?i cei osteni?i ?i �mpov?ra?i ?i Eu v? voi odihni pe voi? ( Matei 11, 28 ).

? ? Fericirea �nt�i ? Ferici?i cei s?raci cu duhul, c? a lor este �mp?r??ia cerurilor ? ?

Venind pe p?m�nt, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne-a eliberat din c?tu?ele bunurilor materiale, din patima l?comiei, care �n?bu?? dorul dup? �mp?r??ia lui Dumnezeu. �n Fericirea �nt�i, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos nu ferice?te pe s?raci �n general, deoarece lipsa de bunuri nu-i egal? cu des?v�r?irea ?i sfin?enia. Pot exista cer?etori zdren?uro?i plini de pofte ?i p?cate, pot exista s?raci care doresc s? aib? bani ?i s? se �mbrace luxos, pe care �ns? �mprejur?rile din afar? �i �mpiedic? s? fie avu?i. A?a c? M�ntuitorul nostru Iisus Hristos nu binecuv�nteaz? astfel de persoane, ci �i ferice?te pe cei ?s?raci cu duhul? ( Matei 5, 3 ), pe cei care s-au eliberat de patima avu?iei ?i ?i-au desc?tu?at inima din tirania dorin?elor p?c?toase. ?S?raci cu duhul? sunt cei care nu vor s? se �mbog??easc? sau care, avu?i fiind, nu iubesc cu patim? cele pe care le posed?, nu sunt robii averii, ci st?p�nii ei, gata s? �mpart? bunurile lor cu cei s?raci.

S?racii cu duhul, pe care �i ferice?te M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, nu sunt cei simpli, f?r? cultur?, adic? cei ne�n?elep?i ?i ne?tiutori, cum socotesc unii, pentru c? Hristos a adus �n lume lumina cuno?tin?ei ?i adev?rul care face pe om liber. �nsu?i M�ntuitorul ne-a poruncit s? fim �n?elep?i ca ?erpii ( Matei 10, 16 ). Cre?tinii ortodoc?i care cunosc ?i urmeaz? pe Domnul sunt �nv??a?i de Dumnezeu ( I Tesaloniceni 4, 9 ), fii ai luminii, nu ai �ntunericului ( I Tesaloniceni 5, 5 ), �ntruc�t au primit �nv???tura dumnezeiasc? de la Biserica Ortodox? prin harul Duhului Sf�nt ( I Corinteni 2, 5; Coloseni 4, 3-6 ; 3, 16 ). ?S?raci cu duhul? nu sunt nici cei s?raci de bucurii materiale, cei dezmo?teni?i de soart? sau asupri?i, pentru c? Hristos n-a deschis calea fericirii unora dintre oameni �mpotriva celorlal?i.

Dup? interpretarea dat? de Sf�ntul Ioan Gur? de Aur ?i de Sf�ntul Chiril al Alexandriei, ?s?r?cia cu duhul? �nseamn? ?smerenia de bun?voie?. Cei ce au aceast? virtute sunt lipsi?i de cele dou? p?cate ? trufia min?ii ?i nem?surata iubire de sine ? care au dus la pierzanie pe �ngerii r?i ?i pe primii oameni. �n �n?elesul Evangheliei, s?raci cu duhul sunt to?i acei avu?i ?i neavu?i, �nv??a?i sau mai pu?in �nv??a?i, din orice loc ?i timp, care ?i-au dat seama c? �n sufletul lor exist? un loc pe care nu-l poate umple nici avu?ia material?, nici m?rirea lumeasc?, nici ?tiin?a acestui veac, ci numai Dumnezeu ?i darurile Sale ve?nice. Ei �?i de?art? mintea de trufa?ele tocmeli omene?ti ?i �?i elibereaz? inima de iubirea celor vremelnice, pentru ca �ntreaga lor fiin?? s? fie umplut? de bunuri cere?ti ?i netrec?toare.

S?racii cu duhul sunt cei care, fiind �nzestra?i cu tot felul de calit??i suflete?ti, �nconjura?i de onoruri sau �nc?rca?i de bunuri, nu au l?sat ca acestea s? a?eze pe con?tiin?a lor funinginea orgoliului, nep?sarea fa?? de adev?r ?i de bine. P?trun?i de convingerea c? nu posed? nimic de la sine ?i c? nu se pot m�ntui f?r? ajutorul lui Dumnezeu, ei implor? necontenit harul S?u. Elibera?i de mul?umirea de sine ?i de m�ndria pentru propria lor via??, ei se smeresc ?i recunosc c? mai au �nc? de f?cut mult bine ?i zic: ?Suntem slugi netrebnice, pentru c? am f?cut ceea ce eram datori s? facem? ( Luca 17, 10 ).

O astfel de smerenie a avut-o Alexie, omul lui Dumnezeu, �nc�t via?a lui spiritual? a devenit asemenea unui cer care �l poart? pe Hristos. Acesta s-a n?scut la Roma dintr-o familie �nst?rit? ?i evlavioas?. Educa?ia primit? acas? ?i �n ?coal? l-a umplut de �n?elepciune ?i i-a aprins �n suflet dorul dup? Dumnezeu. Fugind de acas?, a ajuns la Edesa, unde a petrecut ?aptesprezece ani l�ng? o biseric?, �n post, rug?ciune ?i milostenie. Unui credincios i s-a descoperit �n vis c? Alexie este ?omul lui Dumnezeu?, av�nd �n suflet pe Duhul Sf�nt. Spre a nu fi sl?vit de oameni, el a p?r?sit acel loc, ajung�nd din nou la Roma. Prezent�ndu-se tat?lui s?u ca un c?l?tor s?rman, acesta f?r? a-?i cunoa?te fiul, i-a �ng?duit s?-?i fac? o colib? �n apropierea casei p?rinte?ti, unde a petrecut al?i ?aptesprezece ani, suferind batjocur? ?i lipsuri, dar fiind iubit de cei s?raci pe care-i pov??uia ?i-i miluia din hrana primit?. Aici a r?posat la 17 martie 411, �n timpul �mp?ratului Honorius. Alexie, omul lui Dumnezeu, a fost �ntr-adev?r ?s?rac cu duhul? pentru c? a privit f?r? �ncetare la des?v�r?irea dumnezeiasc? ?i, str?duindu-se s? se apropie de ea, ?i-a dezlipit inima de avu?iile p?m�nte?ti, socotindu-le de?ert?ciuni.

R?splata celor s?raci cu duhul este dob�ndirea �mp?r??iei lui Dumnezeu. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos le-a promis acestora o r?splat? prezent?, spun�ndu-le: ?a lor este �mp?r??ia cerurilor? ( Matei 5, 3 ). Cu alt prilej, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos a zis: ?�mp?r??ia lui Dumnezeu este �n?untrul vostru? ( Luca 17, 21 ). Iar Sf�ntul Apostol Pavel ne arat? c? ?�mp?r??ia lui Dumnezeu nu este m�ncare ?i b?utur?, ci dreptate ?i pace ?i bucurie �n Duhul Sf�nt? ( Romani 14, 17 ). Dac? cei lacomi ?i alipi?i de for?a gravita?ional? a materiei au inima chinuit? ?i sunt nemul?umi?i, s?racii cu inima se bucur? de ad�nca pace. Ei au pacea unui vas ancorat �ntr-un liman sigur. Pun�ndu-?i n?dejdea �n numele M�ntuitorului nostru Iisus Hristos ?i nec?ut�nd ?la de?ert?ciuni ?i la nebunii mincinoase? ( Psalmul 39, 5 ), cel s?rac cu inima este fericit �nc? de pe p?m�nt, iar �n viitor i se va d?rui slava ?i bucuria cerului.

? ? Fericirea a doua ? Ferici?i cei ce pl�ng, c? aceia se vor m�ng�ia ? ?

Oamenii acestei lumi, cu judecata lor m?rginit?, fericesc pe cei boga?i ?i puternici, pe cei ce m?n�nc? bine ?i au parte de r�s, veselie ?i petreceri. Unii ca ace?tia privesc lipsurile, suferin?ele, �ntristarea ?i pl�nsul cu am?r?ciune ?i dezgust, tem�ndu-se de ele. Venind �n lume, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos roste?te cu privire la necazuri ?i lacrimi o alt? judecat?, le socote?te izvoare de fericire ?i trepte de intrare �n �mp?r??ia cerurilor. C�nd nu reu?im ceva, c�nd ni se �nt�mpl? un lucru nepl?cut, c�nd avem o pagub?, c�nd moartea ne r?pe?te o persoan? iubit?, atunci ne cople?e?te jalea ?i pl�nsul. De o astfel de durere au avut parte proorocul David ( Psalmul 101, 5, 10 ), dreptul Iov ( Iov 30, 16-17 ) ?i �nsu?i M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, la morm�ntul lui Laz?r din Betania ?i �n gr?dina Ghetsimani ( Ioan 11, 37 ; Matei 26 , 38 ). De aici se vede c? sup?r?rile ?i pl�nsul fac parte din soarta noastr? de oameni. �ns? noi trebuie s? d?m dovad? de curaj ?i s? nu ne pierdem n?dejdea ( Sirah 30, 23-24; I Tesaloniceni 4, 13 ).

Prin cuvintele ?Ferici?i cei ce pl�ng? ( Matei 5, 4 ), M�ntuitorul nostru Iisus Hristos ne �nva?? c? suferin?a ?i pl�nsul, izvor�te din poc?in??, sunt mijloace care duc la fericire. Precum munca este un izvor de c�?tig, studiul o cale de a dob�ndi cuno?tin?e, a?a �ntristarea poate duce la poc?in?? ?i la m�ng�iere. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos nu ferice?te pe cei st?p�ni?i de �ntristare lumeasc?, ci se refer? la lacrimile de poc?in?? care ? cum spune cuviosul Teodor al Edesei ? ?c�?tig? �ndurarea St?p�nului pentru gre?elile noastre ?i �naripeaz? dorul spre cele de sus?. M�ntuitorul nu-i ferice?te pe cei ce pl�ng pentru c? le lipsesc bunuri materiale, pe cei ce pl�ng de ciud? c? au fost jigni?i, pe cei ce pl�ng de necaz c? au fost prin?i ?i pedepsi?i pentru r?ul s?v�r?it. Aici este vorba numai de cei ce-?i pl�ng p?catele prin care au m�hnit pe Dumnezeu, ca fiul pierdut, ca Zaheu vame?ul, ca apostolul Petru ?i cei care pl�ng din dorul dup? des?v�r?ire. ?C?ci �ntristarea cea dup? Dumnezeu aduce poc?in?a spre m�ntuire, f?r? p?rere de r?u; iar �ntristarea lumii aduce moarte? ( II Corinteni 7, 10 ).

P?rerea de r?u pentru p?cat este bisturiul care sparge infec?ia. C�nd lacrimile izvor?sc din am?r?ciunea ?i durerea pentru p?catul s?v�r?it, c�nd ele sunt m?rturia unei c?in?e sincere ?i zguduitoare, atunci sunt, �ntr-adev?r, aduc?toare de iertare ?i �nnoire. Lacrimile de poc?in?? sunt, pentru p?c?to?ii care se poc?iesc, ceea ce este apa pentru cei ce se boteaz?. Ele sunt �mbucur?toare ca roua care d? str?lucire florilor de diminea??. Lacrimile nu aduc numai o lini?te momentan?, ci fac lumin? �n?untrul nostru, purific? ochiul l?untric al credinciosului sau con?tiin?a lui. Sf�ntul Ioan Sc?rarul scria: ?Precum focul tope?te trestia, a?a lacrima cur??e?te toat? partea v?zut? ?i g�ndit??.

Pe l�ng? pl�nsul pentru p?cat, exist? ?i pl�nsul iubirii de Dumnzeu de care nu se despart nici cei des?v�r?i?i. Despre cei cu via?? �mbun?t??it? ni se spune c? v?rsau ?iroaie de lacrimi �n rug?ciunea lor. Acesta este ?pl�nsul dup? Dumnezeu?, cum �l numesc Sfin?ii P?rin?i. Sf�ntul Simeon Noul Teolog zice: ?Pl�nsul este �ndoit �n lucr?rile lui. Unul este ca apa, care stinge prin lacrimi v?paia patimilor ?i cur??e?te sufletul de �ntin?ciunea pricinuit? de ele; altul este ca focul, care face viu, prin prezen?a Sf�ntului Duh, ?i reaprinde ?i �nc?lze?te ?i face �nfocat? inima ?i o �nfl?c?reaz? de dragostea ?i de dorul lui Dumnezeu?. Inima, cuprins? de dor ?i de entuziasm �nfocat dup? Dumnezeu, strig?: ?�ndulcitu-m-ai cu dorul T?u, Hristoase, ?i m-ai schimbat cu dragostea Ta cea dumnezeiasc??.

Despre puterea lacrimilor ne putem edifica citind via?a unui t�lhar vestit din Tracia, care a tr?it pe vremea �mp?ratului bizantin Mauriciu, la sf�r?itul secolului al VI-lea. Acest t�lhar era spaima acelor ?inuturi ?i nimeni nu-l putea prinde. Afl�nd c? �mp?ratul este gata s?-l ierte, vine la Bizan? unde, dup? ce prime?te iertarea, se �mboln?ve?te ?i este dus la spital. Aici �?i pl�nge p?catele �nc�t ud? cu lacrimi a?ternutul s?u ?i basmaua ce o avea cu el. Pe c�nd pl�ngea cu amar, boala �l invinse ?i trecu �n lumea cealalt?. Tocmai �n acea noapte medicul a visat c? diavolii se preg?teau s? duc? sufletul t�lharului �n iad. �ns? deodat? au ap?rut doi �ngeri care ?ineau �n m�n? o cump?n? ?i demonii s-au repezit s? pun? pe unul din talere h�rtiile cu p?catele t�lharului �nc�t talerul s-a l?sat �n jos. Atunci �ngerii, �ngrijora?i, c?utau s? g?seasc? ceva bun �n via?a t�lharului pentru a pune pe cel?lalt taler, dar nu g?sir? nimic. Unul �ns? observ? la capul acestuia mahrama udat? cu lacrimile poc?in?ei. Pun�ndu-o pe talerul gol, zapisele diavolilor se risipir? �n toate p?r?ile. �n acel moment, medicul se trezi, se �ndrept? spre patul bolnavului, pe care-l g?si mort, iar l�ng? el basmaua ud? cu lacrimi. Din aceast? �nt�mplare vedem limpede c? lacrimile sunt semnul poc?in?ei ad�nci a omului, care atrag milostivirea ?i iertarea lui Dumnezeu.

R?splata celor ce pl�ng este m�ng�ierea dumnezeiasc?. Cel ce pl�nge e fericit fiindc? scap? de tirania poftelor ?i din �nchisoarea f?r?delegilor sale. Cel ce pl�nge simte m�ng�ierea ?i bucuria pe care a sim?it-o sl?b?nogul c?ruia M�ntuitorul nostru Iisus Hristos i-a spus: ?Omule, iertate �?i sunt p?catele tale? ( Luca 5, 20 ). Progres�nd �n via?a duhovniceasc?, cel ce pl�nge descoper? tot mai mult m�ng�ierea lacrimilor. Dup? ce pl�nsul duhovnicesc ne-a cur??it de patimi, zice Sf�ntul Simeon Noul Teolog ?atunci, m�ng�ia?i de Duhul dumnezeiesc, lacrimile pricinuitoare de bucurie ale umilin?ei ne umplu de o bucurie ?i de o dulcea?? de negr?it?. Celor ce pl�ng pentru p?cate, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos le promite bucuria din �mp?r??ia cerurilor, unde ?Dumnezeu va ?terge orice lacrim? din ochii lor? ( Apocalipsa 7, 17 ).

? ? Fericirea a treia ? Ferici?i cei bl�nzi, c? aceia vor mo?teni p?m�ntul ? ?

Tr?ind �n societate, semenii no?tri se pot opune uneori voin?ei noastre, drepturile nu sunt totdeauna respectate ?i de multe ori putem fi p?gubi?i ?i jigni?i. �n astfel de situa?ii, firea noastr? p?c?toas? ne �ndeamn? s? ne m�niem, s? ne �nfuriem, s? ne r?zbun?m cu cruzime �mpotriva du?manilor ?i chiar s? lovim. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, Care a r?bdat lipsa de credin?? a celor din neamul s?u, Care a fost indulgent cu sl?biciunile ?i frica Apostolilor S?i ?i a primit moartea ca un Miel nevinovat, ne �nva?? bl�nde?ea ?i ne spune: ?�nv??a?i-v? de la Mine c? sunt bl�nd ?i smerit cu inima? ( Matei 11, 28 ). Bl�nde?ea a caracterizat pe Sfin?ii Apostoli, pe care M�ntuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis �n lume ca pe ni?te oi �n mijlocul lupilor ( Matei 10, 16 ). Bl�nde?ea trebuie s? fie principala virtute a oric?rui cre?tin ortodox, c?ci M�ntuitorul nostru Iisus Hristos nume?te adesea pe credincio?i ?oi? ( Ioan 10, 1 ) ?i ?miei? ( Ioan 21, 15 ), animale recunoscute ca cele mai bl�nde.

Bl�nde?ea este cel dint�i rod al bun?t??ii ?i al iubirii aproapelui. Ea este o stare cump?nit? ?i lini?tit? a sufletului, �nso?it? cu silin?a de a nu sup?ra ?i a nu se sup?ra de nimic. Bl�nde?ea este o putere a sufletului des?v�r?it prin care omul �?i p?streaz? calmul ?i senin?tatea �n mijlocul necazurilor ce-i vin de la semenii s?i. Sf�ntul Marcu Ascetul arat? c? ?bl�nde?ea este temelia r?bd?rii, ajut?toarea fr??iet??ii, fr�na �mpotriva enerv?rii, imitarea lui Hristos ?i pricin? de bucurie?. Prin bl�nde?e se izoleaz? r?ul, se curm? g�lceava ?i sc�nteia r?zboiului nu ia foc. Cel bl�nd nu c�rte?te �mpotriva lui Dumnezeu, nici a semenilor, nu-?i bate joc, nu gr?ie?te de r?u, nici nu os�nde?te pe semenii s?i. Cel bl�nd nu se m�nie ?i nu se r?zbun? c�nd este �nfruntat ?i jignit. De aceea, �n?eleptul Solomon gr?ie?te: ?Cel �ncet la m�nie e mai de pre? dec�t un viteaz, iar cel ce-?i st?p�ne?te duhul e mai de pre? dec�t cuceritorul unei cet??i? ( Pilde 16, 32 ).

De bl�nde?e d? dovad? acel credincios care prive?te ocara sau nedreptatea ca venind din partea lui Dumnezeu �n vederea unui bine ce-l va primi mai t�rziu ( conform II Regi 16, 12 ). Culmea bl�nde?ii st? �n iubirea fa?? de cei ce ne pricinuiesc necazuri ?i sup?r?ri, poruncit? de M�ntuitorul prin cuvintele: ?Binecuv�nta?i pe cei ce v? blestem?, face?i bine celor ce v? ur?sc ?i ruga?i-v? pentru cei ce v? vat?m? ?i v? prigonesc? ( Matei 5, 44 ). Sf�ntul Ioan Sc?rarul define?te bl�nde?ea ?p?strarea senin?t??ii interioare ?i a iubirii fa?? de cel ce ne sup?r? c�nd este de fa???. Bl�nde?ea ne �nva?? s? nu r?spundem cu r?u celor ce ne batjocoresc, s? ocolim orice prilej de vrajb?. Cu asprime ?i cel bun se �n?spre?te, pe c�nd cu bl�nde?ea se face bun ?i cel r?u. Sf�ntul Ioan Gur? de Aur spune: ?C�nd un om m�nios �nt�lne?te pe un om bl�nd, este ca ?i cum s-ar scufunda �n ap? un fier care arde?. O minunat? lec?ie de bl�nde?e ne d? Sf�ntul Macarie cel Mare. Odat? mergea cu un ucenic prin pustie. �naint�nd mai repede, ucenicul a �nt�lnit la o r?sp�ntie de drum pe un preot p?g�n c?ruia s-a adresat cu m�nie: ?Du-te din calea mea, tu slujitor al diavolului?. Preotul p?g�n, m�niindu-se, l-a lovit cu un baston pe acest t�n?r, care a c?zut la p?m�nt, ame?it. Plec�nd mai departe, preotul p?g�n �l �nt�lne?te pe Macarie, care �i zice: ?Dumnezeu s?-?i ajute, iubite frate, ?i s?-?i lumineze c?l?toria?. Mi?cat de acest salut, preotul idolesc �i zise: ?Cum de m? nume?ti frate, c? doar sunt p?g�n ?i tocmai mai �nainte ?i-am tr�ntit la p?m�nt ucenicul?. Macarie �i r?spunse: ?Acum, cu at�t mai mult, �?i doresc drum bun, dup? ce ai apucat pe un drum r?u, al r?zbun?rii. Iar frate te numesc pentru c? to?i avem un Tat?, pe Dumnezeu?. Vorbirea binevoitoare a Sf�ntului Macarie l-a emo?ionat profund pe preotul p?g�n ?i, dup? o lung? convorbire, a cerut s? fie botezat ?i s-a �ncre?tinat. Iat? cum bl�nde?ea cucere?te inima ?i face bun pe cel r?u.

Bl�nde?ea este echilibrul spiritual fa?? de sine ?i fa?? de semeni. Un asemenea echilibru aduce celui ce-l poart? un titlu de mare noble?e: ?om bl�nd?. Cei bl�nzi sunt scuti?i de multe sup?r?ri ?i tulbur?ri, cap?t? o bun? �nr�urire asupra celor din jur ?i pot s? sting? ura ?i m�nia �ndreptate �mpotriva lor. Fiind �mp?ca?i cu Dumnezeu, cu semenii ?i cu sine, cei bl�nzi se bucur? de o stare de lini?te ?i siguran?? deplin?. �nnobil�ndu-se necontenit pe sine, omul bl�nd eman? din fiin?a sa o mare putere de transformare a societ??ii. Pe calea bl�nde?ii, el p?trunde �n sufletele oamenilor ?i, prin puterea bl�nde?ii, el c�?tig? simpatia ?i bun?voin?a oamenilor. Numai aceia care au inima bl�nd?, plin? de sentimente de �ng?duin?? ?i r?bdare, pot afla cu adev?rat ?odihna sufletelor? ( Matei 11, 29 ).

R?splata promis? celor bl�nzi este mo?tenirea p?m�ntului. Aceast? f?g?duin?? poate fi interpretat? ?i ca o proorocie pentru urma?ii M�ntuitorului nostru Iisus Hristos care, prin bl�nde?e, aveau s? st?p�neasc? suflete?te lumea, cucerind-o pentru via?a cre?tin? ortodox?. Via?a ?i atitudinea celui bl�nd este tonic? �n domeniul aplan?rii conflictelor dintre oameni. Prin for?a spiritual? a celui bl�nd particip?m ?i noi la mo?tenirea scump? crescut? din legea fr??iei, a respectului ?i iubirii fa?? de om ca chip al lui Dumnezeu. P?m�ntul f?g?duit celor bl�nzi este ?p?m�ntul celor vii? ( Psalmul 114, 9 ), unde moartea n-are loc de s?l??luire, iar via?a este f?r? de sf�r?it. Cei ce �ntrupeaz? bl�nde?ea M�ntuitorului nostru Iisus Hristos tr?iesc cu n?dejdea c?, pentru bl�nde?ea, r?bdarea ?i smerenia lor, vor primi dincolo de t?r�mul acestei vie?i, ca mo?tenire ve?nic?, ?p?m�ntul cel nou? ( II Petru 3, 13 ; Apocalipsa 21, 1 ).

? ? Fericirea a patra ? Ferici?i cei ce fl?m�nzesc ?i �nseteaz? de dreptate, c? aceia se vor s?tura ? ?

Dreptatea social? este o virtute moral? prin care se d? fiec?rui om ceea ce i se cuvine. Tr?ind �n societate, oamenii sunt datori s? respecte cele ce apar?in semenilor lor: numele lor bun, demnitatea lor personal?, averea ?i via?a lor. De asemenea, oamenii sunt datori s? respecte legile ?i bunurile statelor, s? se supun? autorit??ilor, s? pl?teasc? impozitul datorat, s? cinsteasc? pe dreg?tori. O astfel de dreptate este temelia ordinii �ntr-o societate. Proorocul Isaia spunea: ?Roada drept??ii va fi lini?tea ?i n?dejdea? ( Isaia 32, 17 ). Dreptatea este pl?cut? lui Dumnezeu, ?c? drept este Domnul ?i dreptatea a iubit ?i fa?a Lui spre cel drept prive?te? ( Psalmul 10, 7 ). Cuv�ntul ?dreptate? poate fi interpretat, deci, ca o virtute social? pentru care cre?tinul ortodox trebuie s? r�vneasc? ?i s? lupte. C�nd este �mplinitorul drept??ii �n lume, cre?tinul ortodox poate fi fericit.

Totu?i, �n Fericirea a patra M�ntuitorul nostru Iisus Hristos nu se refer? la dreptatea social?, ci la sfin?enie, sau la des?v�r?irea sufleteasc?, care se dob�nde?te prin �mplinirea datoriilor fa?? de Dumnezeu ?i fa?? de aproapele. Aici Domnul �i declar? binecuv�nta?i pe acei credincio?i care au at�ta r�vn? de a �mplini voia lui Dumnezeu, �nc�t dorin?a des?v�r?irii �i chinuie?te ca o foame ?i sete arz?toare. Cei fl?m�nzi ?i �nseta?i de dreptate sunt to?i aceia care doresc cu mult? ardoare ?i st?ruin?? s? realizeze ?i s? se realizeze binele �n toate formele lui. C?ci cuv�ntul ?dreptate? are sensul din Vechiul Testament, �nsemn�nd cucernicia, virtutea �n general, pe scurt, des?v�r?irea moral? cre?tin?. Dorin?a dup? realizarea binelui trebuie s? fie fireasc? ?i continu?, ca o nevoie vital?, cum sunt foamea ?i setea de hran? trupeasc?.

Modelul sublim ?i ve?nic al des?v�r?irii noastre este Hristos �n Care ne-am �mbr?cat prin Botez �n Biserica Ortodox? ?i al C?rui nume �l purt?m. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a ar?tat c? omul nu poate fi pe deplin mul?umit atunci c�nd i se �mplinesc numai dorin?ele trupe?ti. C�nd a fost ispitit de diavol �n pustiul Carantaniei ?i i-a cerut s? prefac? pietrele �n p�ini, Iisus i-a r?spuns acestuia: ?Nu numai cu p�ine va tr?i omul? ( Matei 4, 4 ). �n alt? �mprejurare, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos a spus: ?M�ncarea Mea este s? fac voia Celui ce M-a trimis pe mine ?i s? s?v�r?esc lucrul Lui? ( Ioan 4, 34 ). Dac? m�ncarea Domnului este �mplinirea voii Tat?lui, iar voia Tat?lui este m�ntuirea noastr?, m�ncarea Domnului este m�ntuirea noastr?. Aceast? m�ntuire se realizeaz? vie?uind �n Hristos, prin Care via?a noastr? se sus?ine ?i spore?te.

Niciodat? nu trebuie s? fim mul?umi?i de noi �n?ine, ci s? tindem a face mai mult, c?ci starea pe loc �n via?a cre?tin? ortodox? �nseamn? regres. Cine se socote?te drept ?i bun, acela �n?epene?te pe drum, se pietrific? precum s-a f?cut st�lp de sare femeia lui Lot care a privit �napoi ( Facere 19, 26 ). Sf�ntul Apostol Pavel zicea: ?Nu socotesc c? am ?i dob�ndit �ndreptarea, ori c? sunt des?v�r?it, ci o urm?resc c? doar o voi cuceri? ( Filipeni 3, 12 ). Iar Sf�ntul Grigorie de Nyssa afirma: ?Noi trebuie s? fl?m�nzim de m�ntuirea noastr?, s? �nset?m de voia dumnezeiasc?. Iar a �nseta de m�ntuirea noastr? �nseamn? a c?uta unirea lui Hristos, prin predarea noastr? lui, din iubire?. Numai �n Hristos Care s-a �ntrupat pentru noi avem hran? nesf�r?it? care ne ridic? din toate neputin?ele ?i ne umple de via?? f?r? de sf�r?it. Sufletul nostru, zidit dup? chipul ?i asem?narea lui Dumnezeu, n?zuie?te dup? Izvorul ?i Ziditorul S?u: ?�n ce chip dore?te cerbul izvoarele apelor, a?a Te dore?te sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. �nsetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu? ( Psalmul 41, 1-2 ). Un astfel de dor irezistibil dup? cer l-a avut Sf�ntul rom�n Ioan Iacob de la Neam? (Hozevitul). Dornic de o via?? mai des?v�r?it?, a plecat �n anul 1936 de la M?n?stirea Neam?u �n ?ara Sf�nt?. Stabilindu-se la M?n?stirea ?Sf�ntul Sava?, a tr?it ca un �nger �n trup de muritor, biruind ispitele care veneau de la oameni ?i de la diavoli. Ajuns egumen la schitul rom�nesc de la Iordan, virtu?ile lui au �nflorit �n �ntreaga lor str?lucire. Nemul?umit de sine ?i dornic de a stabili o intimitate vital? cu Hristos, se retrage la pe?tera ?Sf�nta Ana? din pustia Hozeva unde, prin osteneli aspre, post �ndelungat, rug?ciune ne�ncetat? ?i priveghere atinge nep?timirea ?i culmea des?v�r?irii. ?tiind dinainte data mor?ii, moare la 5 august 1960, �n v�rst? de 47 de ani, iar moas?tele sale izvor?sc mireasm?, daruri ?i binecuv�nt?ri. El, care a f?cut din dorul de pustie dor de patria cereasc?, ne �ndeamn?: ?Precum alearg? caprioara/ Gr?bindu-se c?tre izvor/ A?a s? alerg?m spre Domnul/ �naripa?i cu sf�ntul dor?.

R?splata f?g?duit? de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos celor ce-L caut? cu iubire mistuitoare, adic? celor ce caut? ?�mp?r??ia lui Dumnezeu ?i dreptatea Lui? ( Matei 6, 33 ) este saturarea. Aceast? saturare promis? trebuie �n?eleas? ca o �mplinire a n?zuin?elor dup? des?v�r?ire ?i sfin?enie, �n via?a aceasta numai par?ial, iar �n via?a viitoare �n mod deplin ( conform Matei 19, 29 ). Dac? pl?cerile legate de bunurile materiale nu satisfac des?v�r?it, �mplinirea voii lui Dumnezeu d? o satisfac?ie ne�ncetat?, cum spunea Iisus, la f�nt�na lui Iacob, c?tre femeia samarineanc?: ?Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai �nseta �n veac? ( Ioan 4, 14 ). Aceasta �nseamn? c? cel ce se �nfrupt? din darurile Duhului Sf�nt, ?Vistierul bun?t??ilor ?, are mul?umire mult? aici pe p?m�nt, iar �n ve?nicie se vor bucura deplin. Acolo, v?z�ndu-L pe Domnul fa?? c?tre fa??, ?nu vor mai fl?m�nzi, nici nu vor mai �nseta, c?ci Mielul, Cel ce st? la mijlocul tronului, �i va pa?te pe ei ?i-i va duce la izvoarele apelor vie?ii? ( Apocalipsa 7, 16-17 ).

? ? Fericirea a cincea ? Ferici?i cei milostivi, c? aceia se vor milui ? ?

C�t timp tr?ie?te pe p?m�nt, fiin?a omenesc? �ndur? multe ?i felurite suferin?e. Unii sunt bolnavi, iar al?ii sunt singuri ?i p?r?si?i. Unii n-au pe nimeni s?-i �ngrijeasc? ?i s?-i m�ng�ie. Al?ii tr?iesc �n mare mizerie �nc�t la moartea lor nu se g?se?te nimeni s?-i �ngroape. �n astfel de situa?ii, cre?tinul ortodox trebuie s? r?spund? cu un sentiment de mil? ?i s? ac?ioneze cu fapte de �ndurare. Mila fa?? de aproapele este o fiic? a iubirii de oameni, c?ci zice Sf�ntul Grigorie de Nyssa: ?Mila este �mpreun? p?timirea fa?? de cei c?zu?i �n suferin???. �ndurarea cre?tin? ortodox? izvor??te din iubirea fa?? de Dumnezeu ?i de aproapele ( Matei 22, 36-39 ) ?i const? din ajutorarea celor afla?i �n nevoie.

?Binefacerea este ceva m?re? ?i dumnezeiesc ? ne scria Sf�ntul Ciprian, ? ea este o mare m�ng�iere a credincio?ilor, un ad?post m�ntuitor, o ancor? a n?dejdii. Ea este adev?rata ?i cea mai mare slujire a lui Dumnezeu, o slujire cu ajutorul c?reia cre?tinul dob�nde?te har, �l c�?tig? pe Hristos ca judec?tor �ndurat?. Prin milostenie ne asem?n?m lui Dumnezeu Cel ?mult-milostiv? ( Psalmul 85, 14 ) ?i �l urm?m pe Fiul S?u Iisus Hristos, a C?rui �nv???tur?, activitate ?i via?? �ntreag? a �nsemnat o rev?rsare a bun?t??ii, milei ?i dragostei Tat?lui ceresc. M�ntuitorul ne-a iubit nu cu un sentiment dulceag, ci cu o iubire m?rturisit? printr-o total? d?ruire de Sine, p�n? la jertfa de pe Cruce. C�nd �i vedea pe oropsi?ii vie?ii, le striga: ?Mil? Mi-e de popor? ?i �ndat? turna balsamul t?m?duitor peste r?nile celor suferinzi ?i cu o inim? zdrobit?. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus: ?Aceasta este porunca Mea: s? v? iubi?i unul pe altul, precum v-am iubit Eu? ( Ioan 15, 12 ). �ndemn�ndu-ne s? ascult?m aceast? porunc?, Sf�ntul Grigorie de Nazianz zice: ?F?-te celui lipsit dumnezeu, urm�nd milei lui Dumnezeu?.

Hristos, Modelul perfect al milosteniei ( Matei 11, 28 ; 15, 32 ), ne-a ar?tat c? de felul cum ne vom achita de aceast? datorie at�rn? soarta noastr? ve?nic?, raiul sau iadul. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos i-a fericit pe cei milostivi ( Matei 5, 7 ) pentru c? �ntr-adev?r ?mai fericit este a da dec�t a lua? ( Fapte 20, 35 ). ?Cel ce pe s?rac ajut?, pe Dumnezeu �mprumut?? zice un dicton vechi. L�ng? m�na care ?i se �ntinde dup? ajutor st?, nev?zut, m�na lui Hristos Care a zis: ?�ntruc�t a?i f?cut unuia dintr-ace?ti fra?i ai Mei, prea mici, Mie Mi-a?i f?cut? ( Matei 25, 40 ). Aceast? convingere o avea un om din Constantinopol care s-a deprins s? fie milostiv de la v�rsta de zece ani c�nd preotul a spus �n predic? c? cel ce d? s?racului pune chiar �n m�inile lui Hristos. Merg�nd acas? �ng�ndurat ?i �ndoielnic, a v?zut pe cineva d�nd p�ine unui s?rac zdren?uros ?i �n clipa aceea chiar Iisus st?tea al?turi lu�nd �n m�inile Sale p�inea ?i binecuv�nt�ndu-l pe cel milostiv. De atunci omul din Constantinopol era convins c? tot ce d? s?racului d? lui Hristos. ?i m?rturise?te c? tot timpul vede chipul lui Hristos st�nd deasupra capului s?racilor. De aceea este cuprins de fric? ?i face milostenie dup? putere.

?Chipurile de a milui ? cum spune Sf�ntul Ioan Gur? de Aur ? sunt felurite ?i porunca aceasta este �ntins??. Ele sunt cuprinse sintetic de Sf�nta Biseric? �n cele ?apte fapte ale �ndur?rii suflete?ti. Faptele �ndur?rii trupe?ti sunt: a s?tura pe cel fl?m�nd ( Matei 25, 35 ); a ad?pa pe cel �nsetat ( Matei 25, 35; 10, 42 ); a �mbr?ca pe cel gol ( Matei 25, 36 ; Iacob 2, 15 ) ; a primi �n cas? pe cel str?in ( Matei 25, 35 ); a c?uta pe cel bolnav ( Matei 25, 36 ; II Corinteni 1, 4 ); a cerceta pe cel robit ( Matei 25, 36 ); a �ngropa pe cel r?posat ( Ioan 19, 38 -42 ). Faptele �ndur?rii suflete?ti sunt: a �ndrepta pe cel ce gre?e?te ( Iacob 5, 20 ); a �nv??a pe cel ne?tiutor ( I Timotei 2, 4 ); a sf?tui pe cel �ndoielnic ( Fapte 17, 27 ) ; a ne ruga pentru aproapele ( Efeseni 6, 18 ; I Timotei 2, 1 ) ; a m�ng�ia pe cel �ntristat ( Romani 15, 4 ) ; a r?bda pe cei ce ne pricinuiesc necazuri ( Luca 21, 19 ; I Petru 2, 19-21 ); a ierta celor ce ne gre?esc ( Matei 6, 12-15 ).

Milostenia este bun? ?i binepl?cut? cerului dac? e f?cut? �n numele M�ntuitorului nostru Iisus Hristos, nu din interes, pentru vreun folos personal sau pentru recuno?tin?? de la oameni ( Luca 14, 12-14 ). Milostenia cu adev?rat cre?tin? trebuie s? izvorasc? dintr-o iubire sincer? fa?? de aproapele ?i s? fie f?cut? cu discre?ie, nu �ntr-un duh de m�ndrie ( Matei 6, 2-4 ). Poporul nostru are o zical? plin? de �n?elepciune: ?F? binele ?i arunc?-l �n ap??. Adic?, nu calcula folosul ce l-ai putea avea, ajut�nd pe cineva, ci f?-o dezinteresat, pentru slava lui Dumnezeu ?i pentru binele semenilor. S? s?v�r?im binele cu d?rnicie ?i cu convingerea c? Domnul a f?g?duit mila ?i �mp?r??ia Sa celor milostivi.

Cea dint�i r?splat? pe care ne-o ofer? facerea de bine este bucuria inimii ( conform Isaia 58 , 8 ). Cei milostivi primesc �n via?a p?m�nteasc? ajutorul ?i ocrotirea lui Dumnezeu ( Psalmul 40, 1 ; Tobit 11, 14 ). Pentru milostenia noastr?, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos ne va ierta p?catele, cum spune Sf�ntul Apostol Petru: ?dragostea acoper? mul?ime de p?cate? (I Petru 4, 8 ; conform Iacob 5, 20 ). Dac? suntem buni cu semenii no?tri vom sc?pa de focul iadului fiindc? ?milostenia izb?ve?te de la moarte? ( Tobit. 12, 9 ) ?i ?mila biruie?te �n fa?a judec??ii? ( Iacob 2, 13 ). Sf�ntul Ioan Gur? de Aur ne spune c? noi, cre?tinii ortodoc?i, cu milostenia putem cump?ra raiul, nu doar c? acesta ar fi ceva de cump?rat cu bani, ci pentru c? M�ntuitorul nostru Iisus Hristos a f?g?duit mila ?i �mp?r??ia Sa celor milostivi. De aceea, Sf�ntul Apostol Pavel ne �ndeamn? s? facem ce e bine, s? ne �navu?im �n fapte bune, s? fim darnici, s? fim cu inima larg?, agonisindu-ne bun? temelie �n veacul viitor, ca s? dob�ndim via?a ve?nic? (conform I Timotei 6, 18-19).

? ? Fericirea a ?asea ? Ferici?i cei cura?i cu inima, c? aceia vor vedea pe Dumnezeu ? ?

Inima omului este forul intern sau centrul vital al g�ndurilor, sentimentelor ?i dorin?elor care stau la baza cuvintelor ?i faptelor noastre. O inim? curat? este podoaba vie?ii noastre duhovnice?ti, palat pre?ios �n care domne?te Hristos ( conform Ioan 14, 23 ). De aceea, �n aprecierea moral? a activit??ii cre?tinului ortodox, M�ntuitorul a subliniat �nsemn?tatea celor dinl?untrul inimii. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos a oprit nu numai omorul, interzis �n Legea Veche, ci ?i m�nia pentru c? ?din inim? ies: g�nduri rele, ucideri, adultere, desfr�n?ri, furti?aguri, m?rturii mincinoase, hule? ( Matei 15, 19 ). De asemenea, a mai spus: ?Omul bun, din visteria cea bun? a inimii sale, scoate cele bune, pe c�nd omul r?u, din visteria cea rea a inimii lui scoate cele rele. C?ci din prinosul inimii gr?ie?te gura lui? ( Luca 6, 45 ). �ntr-adev?r, poftele ?i g�ndurile rele sunt semin?ele din care r?sar p?catele, dar, �n acela?i timp, ele �nsele constituie p?cate grele, atunci c�nd le-am dat consim??m�ntul.

M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, Care a cunoscut ad�ncul tainic al fiin?ei umane, pre?uie?te foarte mult cur??ia inimii ?i ferice?te pe cei neprih?ni?i. Cei cura?i cu inima sunt �n primul r�nd cei nevinova?i, lipsi?i de vicle?ug, ca Natanael ( Ioan 1, 47 ) ?i ca pruncii ( Matei 18, 3-4 ). Apoi posed? cur??ia inimii aceia care, prin eforturi st?ruitoare, au smuls r?d?cinile p?catului din fiin?a lor cultiv�nd, �n locul acestora, g�nduri ?i sentimente frumoase. Sf�ntul Ioan Gur? de Aur crede c? prin cur??ia inimii trebuie s? �n?elegem lipsa oric?rui p?cat �n general ?i cu deosebire a p?catului desfr�n?rii. De multe ori g�ndurile lume?ti ?i �ngrijor?rile excesive, necazurile ?i preocup?rile �mpiedic? inima noastr? s? vad? lumina poruncilor dumnezeie?ti. F?r? aceast? lumin? via?a noastr? devine tot mai nefericit? �nc�t sim?im nevoia s? ne rug?m cu psalmistul David: ?Inim? curat? zide?te �ntru mine, Dumnezeule, ?i duh drept �nnoie?te �ntru cele din?untru ale mele? ( Psalmul 50, 11 ).

Asem?n�nd inima cu ochiul, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos spune: ?Lumin?torul trupului este ochiul. De va fi ochiul t?u curat, tot trupul t?u va fi luminat. Iar de va fi ochiul t?u r?u, tot trupul t?u va fi �ntunecat? ( Matei 6, 22-23 ). Ochiul este organul vederii p?m�nte?ti, iar inima este organul contempl?rii lui Dumnezeu. Dup? cum numai ochiul s?n?tos ?i curat poate vedea limpede, tot a?a numai cel cu o inim? curat?, neacoperit? de cea?a g�ndurilor ?i a poftelor rele, poate oglindi str?lucirea chipului lui Dumnezeu. C�nd ochiul sufletului e �ntunecat de p?cat, lumina lui nu mai poate fi o c?l?uz? bun? vie?ii pe calea m�ntuirii. Cur??ind ochiul l?untric al inimii de bezna patimilor, vom putea cre?te de la chip spre asem?narea cu Dumnezeu, cel mai �nalt ideal �mbiat vreodat? omului.

Spre acest ?el al sfin?eniei au tins adev?ra?ii credincio?i, f?c�nd inima lor loca?ul lui Hristos, asemenea Sf�ntului Ignatie Teoforul (m. 107 ). Acesta a tr?it pe vremea �mp?ratului Traian ?i a fost episcop �n Antiohia Siriei. Se spune c? el este acel copil pe care Iisus, lu�ndu-l �n bra?e, a spus: ?De nu ve?i fi ca pruncii, nu ve?i intra �n �mp?r??ia cerurilor? ( Matei 18, 3 ). Pentru credin?a sa �n Hristos a fost dus la Roma spre a fi aruncat la fiarele din circ. �n drumul s?u spre moarte, el avea mereu numele lui Iisus pe buzele sale. �ntreb�ndu-l p?g�nii de ce �?i aminte?te de acest nume, el le-a r?spuns c?-L m?rturisea cu gura pe Acela pe Care totdeauna L-a purtat �n inima sa. De aceea Ignatie dorea moartea cu c?ldur?, o a?tepta ca pe un moment de culminant? fericire �n care s? se uneasc? deplin cu Domnul. ?L?sa?i-m? s? fiu m�ncat de din?ii fiarelor ? zicea el ? ca s? m? fac p�ine neprih?nit? lui Hristos?. Sosind �n amfiteatrul de la Roma, a fost sf�?iat de leii din aren?, r?m�n�nd din trupul s?u doar c�teva oase mari ?i inima pe care scria numele lui Hristos. Pentru marea lui dragoste din inim? fa?? de Domnul i se spune Teoforul, adic? ?purt?torul de Dumnezeu?. De aici se vede m?re?ia omului neprih?nit. Bine spunea Sf�ntul Efrem Sirul: ?P?m�ntul nu poate purta pa?ii lui Dumnezeu, dar o inim? curat? �l poart? �n ea?.

Unde lipse?te cur??ia inimii apare r?zboiul l?untric, corup?ia, domin? pornirile dobitoce?ti asupra duhului, destr?b?larea, divor?urile, criminalitatea, violen?a ?i r?zboiul. De aceea, �n?eleptul biblic �ndeamn?: ?P?ze?te-?i inima mai mult dec�t orice, c?ci din ea t�?ne?te via?a? ( Proverbe 4, 23 ). Cur??ia inimii este condi?ia principal? a unei fapte cu adev?rat cre?tine, c?ci din sufletul omenesc �mbun?t??it odr?slesc at�tea lucruri bune: castitatea trupeasc?, evlavia roditoare, eficien?a �n munc? ?i generozitatea iubitoare. Inima curat? e �mpodobit? prin excelen?? cu dragostea de Dumnezeu ?i de aproapele, care constituie izvorul bogat ?i curat al tuturor faptelor bune. Puritatea este, totodat?, o surs? binecuv�ntat? de s?n?tate ?i �n?elepciune, de integritate spiritual? ?i moral?. Oamenii frumo?i, cu privirile senine, cu fe?ele frumoase ?i s�ngele curat sunt cei care tr?iesc potrivit Legii dumnezeie?ti, men?in�ndu-?i mintea liber? de orice patim? rea ?i inima str?in? de orice poft? dezordonat? ?i p?c?toas?.

R?splata celor neprih?ni?i este vederea lui Dumnezeu. Desigur, omul nu poate s?-L vad? cu ochii s?i pe Dumnezeu �n fiin?a sau esen?a Sa, pentru c? ?pe Dumnezeu nimeni nu L-a v?zut vreodat?? ( Ioan 1, 18 ). Dar Cel nev?zut prin fire se face v?zut �n f?pturile Sale ( conform Romani 1, 20 ) , �ntocmai ca me?terul care �?i �ntip?re?te �n con?tiin??, �n inim?, dup? cuv�ntul M�ntuitorului nostru Iisus Hristos, Care zice: ?Dac? M? iube?te cineva, va p?zi cuv�ntul Meu ?i Tat?l Meu �l va iubi, ?i vom veni la el ?i vom face loca? la el? ( Ioan 14, 23 ). Dup? cum metalul cur??it de rugin? str?luce?te la soare ?i trimite raze ?i sc�nteieri, tot a?a se �nt�mpl? ?i cu omul din?untru. �n inima curat? se oglinde?te lumina cereasc? a dumnezeirii ( conform Luca 17, 21 ). �ns? vederea lui Dumnezeu �n via?a prezen?? nu este deplin? fiindc? ?acum vedem ca prin oglind?, �n ghicitur?, iar atunci, fa?? c?tre fa??? ( I Corinteni 13,12 ) . Proorocia M�ntuitorului nostru Iisus Hristos cu privire la plata celor cura?i cu inima se va realiza deplin �n �mp?r??ia lumii de dincolo. �n cartea Apocalipsei citim c? drep?ii, �nvrednicindu-se a petrece cu Cel Prea�nalt, ?�i vor sluji Lui ?i vor vedea fa?a Lui ?i numele Lui va fi pe frun?ile lor? ( Apocalipsa 22, 3-4 ) .

? ? Fericirea a ?aptea ? Ferici?i f?c?torii de pace, c? aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema ? ?

Prin p?catul neascult?rii str?mo?ului Adam ne-am os�ndit ?i ne-am f?cut vr?jma?i lui Dumnezeu, ?fii ai m�niei? ( Efeseni 2, 3 ), pierz�ndu-ne �n moarte ( conform Romani 6, 23 ) . Moartea e punctul extrem al st?rii noastre de �nstr?inare ?i vr?jm??ie �n care ne-am situat fa?? de Dumnezeu prin p?cat. Dar la ?plinirea vremii? venind �n lume Fiul lui Dumnezeu ne-a �mp?cat cu Tat?l ?desfiin?�nd vr?jm??ia �n trupul S?u? ( Efeseni 2, 15 ) ?i ?f?c�nd pace prin s�ngele Crucii Lui? ( Coloseni 1, 20 ). �n noaptea Na?terii Domnului �ngerii aduc solia p?cii: ?Slav? �ntru cei de sus lui Dumnezeu ?i pe p?m�nt pace, �ntre oameni bun?voire? ( Luca 2, 14 ). Noi, cre?tinii ortodoc?i, care ?ne-am �mp?cat cu Dumnezeu prin moartea Fiului S?u? ( Romani 5, 10 ) , suntem chema?i s?-L urm?m pe Hristos, ?pacea noastr?? ( Efeseni 2, 14 ). Pacea, �ntemeiat? pe adev?r ?i dreptate, trebuie s? fie legea noastr? de vie?uire.

Toate bunurile p?m�ntului nu pot s? ne fie pl?cute f?r? pace, pentru c? f?r? aceasta nici nu ne putem bucura de ele, cum spune Sf�ntul Ioan Gur? de Aur. Pacea ofer? condi?iile indispensabile ?i prielnice pentru via?a ?i activitatea noastr? �n vederea prosperit??ii ?i a fericirii. De aceea, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos �i ferice?te pe cei ce se str?duiesc ne�ncetat pentru realizarea ?i men?inerea p?cii ( Matei 5, 9 ). Dup? �nv???tura Bisericii Ortodoxe ?f?c?torii de pace? sunt, �n primul r�nd, cei ce s?v�r?esc jertfa cea f?r? de s�nge, rug?ciuni ?i posturi pentru �mp?carea noastr? cu Dumnezeu, pentru ca ?pacea lui Dumnezeu, care cov�r?e?te orice minte, s? p?zeasc? inimile noastre ?i cugetele noastre �ntru Hristos Iisus? ( Filipeni 4, 7 ). Biserica este f?c?toarea de pace, prin excelen??, �ntruc�t este fidel? propov?duitoare ?i slujitoare a p?cii sfinte, rug?toare ?i os�rduitoare pentru ca s? fie pace ?i �nfr??ire pe p?m�nt. Aproape �n toate slujirile ei, ea se roag? ?pentru pacea de sus? , ?pentru pacea a toat? lumea?, �mp?rt??ind ?i dorind ?pace tuturor?, �ntru pacea Mirelui ei.

F?c?tori de pace sunt, de asemenea, to?i cei care iart? pe du?manii lor ?i, prin interven?ii �n?elepte ?i prin comportare exemplar?, contribuie la stingerea certurilor ?i conflictelor dintre oameni, �mp?c�ndu-i ?i ajut�ndu-i s? tr?iasc? �n prietenie. De dragul p?cii trebuie s? facem unele concesii, ?s? ne purt?m sarcinile unii altora? ( Galateni 6, 2 ) , s? ne p?zim de contrazicerea f?r? motiv serios ?i de tot ceea ce ar putea cauza vreo dezbinare. �n aceast? privin??, Sf�ntul Apostol Petru �ndeamn?: ?Cel ce voie?te s? iubeasc? via?a ?i s? vad? zile bune s?-?i opreasc? limba de la r?u ?i buzele sale s? nu gr?iasc? vicle?ug ; s? se fereasc? de r?u ?i s? fac? bine ; s? caute pacea ?i s-o urmeze? ( I Petru 3, 10-11 ). Din dragoste pentru Dumnezeu, credinciosul ortodox iubitor de pace folose?te toate armele credin?ei cu scopul de a r?m�ne �n comuniune fr??easc? cu semenii s?i sau se �mpac? cu d�n?ii c�nd s-a aprins m�nia, cearta sau r?zboiul. Cre?tinul ortodox iart? celui ce i-a gre?it ?i cu bun?tatea �l dezarmeaz? pe adversar, �i �nmoaie inima ?i-l aduce la pace, biruind astfel r?ul cu binele ( conform Romani 12, 19-21 ).

F?c?torii de pace sunt, pe bun? dreptate, considera?i ?i aceia care stabilesc armonia cuvenit? �ntre pornirile trupului lor ?i voin?a sufletului, prin st?p�nirea deplin? exercitat? de suflet. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos a venit s? aduc? �n suflete lini?tea pe care o d? cugetul curat ?i u?urat de povara p?catului. Aceast? pace l?untric? adus? de Iisus Hristos este fiica iubirii ?i sor? a iert?rii. Pacea sufletului cu Dumnezeu este starea de armonie interioar? care preface pornirile rele din om �n for?e binef?c?toare. �n acest �n?eles scrie Fericitul Augustin: ?Fierbe cineva �mpotriva ta? Las?-l s? fiarb?! Tu, roag?-te! Ur??te numai febra sufletului s?u?. Din cele spuse, ca ?i din experien?a personal?, cunoa?tem c? pacea este rezultatul unei biruin?e suflete?ti, este o victorie asupra omului �mp?timit din noi ?i se c�?tig? cu pre?ul unor mari jertfe.

Despre �nsemn?tatea duhovniceasc? a p?cii lucr?toare ne edific? un minunat exemplu din Vie?ile Sfin?ilor Bisericii Ortodoxe �ntemeiat? de M�ntuitorul nostru Iisus Hristos. Acolo citim c? odat?, pe c�nd Cuviosul Macarie Egipteanul se ruga �n chilia sa, a auzit un glas din cer zic�ndu-i: ?Macarie, �nc? n-ai ajuns la m?sura virtu?ii ca ?i cele dou? femei din cetate?. �n diminea?a urm?toare, b?tr�nul pustnic se trezi, �?i lu? toiagul ?i o porni spre ora?ul unde locuiau cele dou? femei. Ajuns la casa lor, a fost �nt�mpinat cu bucurie. Apoi le-a rugat s?-i spun? care este r�nduiala vie?ii lor, cum au reu?it ca, �n lume fiind, s? ajung? la des?v�r?ire. La �nceput ele au refuzat s?-i r?spund?, dar la st?ruin?a pustnicului au r?spuns astfel: ?Noi nu ne cunoa?tem dintru �nceput. Acum suntem so?iile a doi fra?i. Ast?zi se �mplinesc cincisprezece ani de c�nd petrecem �n aceea?i cas? ?i nu ne amintim s? ne fi dorit r?u una alteia sau s? ne fi certat vreodat?, ci am tr?it �n pace ?i bun? �n?elegere p�n? acum. Nu demult am f?cut jur?m�nt s? nu ne desp?r?im niciodat? ?i s? nu ne jignim cu nici un cuv�nt nesocotit p�n? la moartea noastr??. Auzind aceasta, Sf�ntul Macarie s-a minunat cum virtutea p?cii �nal?? pe om la des?v�r?ire.

F?c?torii de pace �mplinesc o lucrare asem?n?toare cu cea s?v�r?it? de Fiul lui Dumnezeu, biruind cu harul creator al p?cii r?ul ?i du?m?nia dintre oameni. De aceea, ace?tia primesc de la Domnul o numire haric? ?i nobil?, asem?n?toare cu a lui Hristos, �mp?ratul p?cii �ntru istorie ?i eternitate: ?f?c?torii de pace?, ?fiii lui Dumnezeu se vor chema? ( Matei 5, 9 ). Aceasta constituie cea mai �nalt? cinste, cea mai mare r?splat? la care se asociaz?, �n mod firesc, ?i fericirea corespunz?toare acestui nume. Dar nu poate fi numit cineva fiu al lui Dumnezeu, dac? seam?n? ur? ?i vr?jm??ie, dac? tr?ie?te �n certuri ?i �n r?zboi. Pacea lui Dumnezeu odr?sle?te pacea l?untric? ?i am�ndou? ne dau puterea de a face pace �n lume. Noi to?i cre?tinii ortodoc?i avem datoria de a face pace, precum ne porunce?te Sf�ntul Apostol Pavel: ?C?uta?i pacea cu to?i ?i sfin?enia, f?r? de care nimeni nu va vedea pe Domnul? ( Evrei 12, 14 ).

? ? Fericirea a opta ? Ferici?i cei prigoni?i pentru dreptate, c? a lor este �mp?r??ia cerurilor ? ?

Noi, oamenii, cre?tinii ortodoc?i suntem f?cu?i de Dumnezeu s? iubim, s? fim iubi?i, s? avem parte de bucurie, de pace ?i de m�ng�iere de la semenii no?tri. Dar de multe ori se abate asupra noastr? prigoana, care izvor??te din ur?, ne love?te �n suflet ?i �n trup, pricinuie?te suferin??, necaz ?i durere. De asemenea, dac? voim s? s?v�r?im binele, dreptatea ?i virtutea �n general, ne atragem asupra noastr? ura ?i pedeapsa celor r?i. A spune adev?rul este o virtute care cere eroism p�n? la sacrificiu ?i mucenicie. A s?v�r?i dreptatea �nseamn? s? fii preg?tit s? prime?ti cu r?bdare ?i cu b?rb??ie uneltirile vr?jma?e ale potrivnicilor drept??ii. M�ntuitorul nostru Iisus Hristos ne cere s? privim aceste situa?ii sup?r?toare ca pe o binecuv�ntare ?i �i ferice?te pe cei ce au puterea s? �nving? toate aceste obstacole care stau �n calea �mplinirii drept??ii ?i a adev?rului.

�n Fericirea a opta, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos se adreseaz? celor prigoni?i pentru dreptate. Aici, cuv�ntul ?dreptate? �nseamn? - cum arat? Sf�ntul Ioan Gur? de Aur - dreapta credin?? ?i via?a neprih?nit?, sfin?enia. Sunt drep?i aceia care duc o via?? irepro?abil?, �mpodobit? cu fapte bune, aceia care se str?duiesc s? aib? un nume mai bun ?i care tocmai de aceea pot avea o bun? m?rturie de la cei din jurul lor. Dreptatea trebuie urm?rit? nu numai �n fa?a oamenilor care cunosc doar cele din afar?, ci mai ales �naintea lui Dumnezeu Care prive?te �n inim?. �n acest �n?eles a spus M�ntuitorul nostru Iisus Hristos: ?De nu va prisosi dreptatea voastr? mai mult dec�t a c?rturarilor ?i a fariseilor, nu ve?i intra �n �mp?r??ia cerurilor? ( Matei 5, 20 ). A?adar, cei prigoni?i pentru dreptate sunt to?i cei care, pentru credin?a lor ortodox? sau pentru virtu?ile lor cre?tine, au suferit din partea semenilor.

Pentru dreptate a fost prigonit Abel, fiul lui Adam, Iosif, feciorul patriarhului Iacob ?i aproape to?i care, de-a lungul veacurilor, au primit porunc? de la Dumnezeu s? combat? r?ul, minciuna ?i r?t?cirile idole?ti ?i s? predice adev?rul ?i dreptatea. A?a au fost proorocii Legii Vechi, Ilie, Isaia, Ieremia, sau Ioan Botez?torul. Bine spunea Sf�ntul Apostol Pavel: ?Unii au fost chinui?i, al?ii au suferit lan?uri ?i �nchisoare, au fost uci?i cu pietre, au fost pu?i la cazne? ( Evrei 11, 35-37 ). Modelul sublim al drept??ii este Fiul lui Dumnezeu, ce a venit �n lume ca ?om al drept??ii? �ntru Care nu s-a g?sit vicle?ug. Nimeni nu L-a v?dit de p?cat, nici de minciun?, nici de vreun r?u c�t de mic. De la nimeni nu a luat ceva, pe cei nedrep?i i-a mustrat, pe cei s?rmani i-a ajutat, pe bolnavi i-a vindecat. ?i, totu?i, nimeni n-a fost mai ur�t, mai batjocorit, mai prigonit dec�t M�ntuitorul nostru Iisus Hristos. A fost r?stignit pe cruce pentru cauza drept??ii.

M�ntuitorul nostru Iisus Hristos a proorocit ucenicilor S?i c? ?i ei vor fi prigoni?i: ?Dac? v? ur??te pe voi lumea, s? ?ti?i c? pe Mine mai �nainte dec�t pe voi M-a ur�t. Dac? a?i fi din lume, lumea ar iubi ce este al s?u; dar pentru c? nu sunte?i din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea v? ur??te? ( Ioan 15, 18-19 ). M�ntuitorul nostru Iisus Hristos a numit ?ferici?i? pe to?i aceia care au puterea s? sufere batjocuri, prigoane ?i chinuri pentru biruin?a drept??ii, a binelui ?i a adev?rului �n lume. Num?rul acestor ?ferici?i?, care au suferit pentru credin?a si dreptatea adus? de Hristos, este nesf�r?it. Biserica noastr? Ortodox? �i nume?te martiri sau mucenici. Frumuse?ea vie?ii lor const? �n aceea c? au fost at�t de lega?i de credin?a �n Hristos, �nc�t au m?rturisit c? de Hristos nu-i poate desp?r?i ?necazul, sau str�mtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de �mbr?c?minte, sau primejdia, sau sabia? ( Romani 8, 35 ). Atitudini asem?n?toare au manifestat �n multe momente din istoria Bisericii credincio?ii ortodoc?i care s-au jertfit pentru credin?a cea dreapt? ?i pentru adev?rul Evangheliei M�ntuitorului nostru Iisus Hristos.

Un exemplu, �n aceast? privin??, �l avem pe Sf�ntul Mucenic Iachint (m. 108), care era din Cezareea Capadociei ?i a tr?it pe vremea �mp?ratului Traian. T�n?rul, �n v�rst? de dou?zeci de ani, era gardian al camerelor �mp?r?te?ti ?i, fiind cre?tin ortodox, se ruga �n ascuns, p?zind cu sfin?enie legea Evangheliei. �ntr-o zi de mare praznic p?g�nesc, fiind de fa?? ?i �mp?ratul, Iachint a fost p�r�t de un o?tean p?g�n din aceea?i gard? c?-l v?zuse ?i �l auzise rug�ndu-se �n tain? unui anume Iisus, pe Care-L numea Dumnezeul S?u. Furios c? la curtea sa a �ndr?znit s? calce legile ??rii, suveranul a poruncit c? t�n?rul cre?tin ortodox s? fie adus �naintea sa, dup? care l-a silit s? guste din c?rnurile jertfite idolilor. Iachint a refuzat ?i, cu mult? b?rb??ie, a m?rturisit pe fa?? credin?a sa ortodox? �n Hristos. Dup? ce l-au b?tut cumplit peste tot trupul, l-au �nchis �n temni??, unde i s-au dat spre m�ncare doar bucate din jertfele idolilor. Dar viteazul nevoitor al lui Hristos n-a vrut s? guste din acestea, ci a r?mas postind 40 de zile. Sl?bind de foame ?i de suferin??, Iachint ?i-a dat duhul �n m�inile lui Dumnezeu, de la Care a primit cununa drept??ii, ca dar ceresc pentru osteneal?.

R?splata celor prigoni?i pentru dreptate const? mai �nt�i din bucuria pe care o simt ace?tia. A?a a sim?it-o Sf�ntul Arhidiacon ?tefan care, �n timp ce era omor�t cu pietre, ?privind la cer, a v?zut slava lui Dumnezeu ?i pe Iisus st�nd de-a dreapta lui Dumnezeu? ( Fapte 7, 55 ). A?a a sim?it-o Sf�ntul Ioan Gur? de Aur, care, �n timp ce era nedrept??it, exilat ?i prigonit, rostea mereu: ?Slav? lui Dumnezeu pentru toate!? . Cine a ajuns la m?sura de a �nfrunta lini?tit ?i bucuros prigonirile pentru dreptate, a ajuns la �mp?r??ia cerurilor, care este ?dreptate ?i pace ?i bucurie �n Duhul Sf�nt? ( Romani 14, 17 ). Prigonirile sunt pietrele pre?ioase cu care este �mpodobit? �n cer cununa sfin?ilor. Deci, dac? dorim s? fim �mpreun? cu Hristos �n ve?nicia fericit?, atunci trebuie ca, aici, pe p?m�nt, s? ne facem p?rta?i patimilor Sale. �n Urmarea lui Hristos citim: ?Cum putea-vei fi �ncununat, c�nd nimic sup?r?tor nu ?i s-a �nt�mplat? Deci, rabd? cu Hristos, de vrei s? �mp?r??e?ti cu El?. Starea de dreptate �l face pe om vrednic de a fi num?rat �n ?ceata drep?ilor? care gust? fericirea raiului. �ntr-adev?r, r?splata deplin? pentru cei ce sufer? pentru realizarea binelui �n lume va fi dat? �n ceruri. �n acest sens, M�ntuitorul nostru Iisus Hristos se roag?: ?P?rinte, voiesc ca, unde sunt Eu, s? fie �mpreun? cu Mine ?i aceia pe care Mi i-ai dat, ca s? vad? slava Mea? ( Ioan 17, 24 ).

? ? Fericirea a noua ? Ferici?i ve?i fi voi c�nd v? vor oc�r� ?i v? vor prigoni ?i vor zice tot cuv�ntul r?u �mpotriva voastr?, min?ind din pricina Mea. Bucura?i-v? ?i v? veseli?i, c? plata voastr? mult? este �n ceruri ? ?

�n Biserica Ortodox? a M�ntuitorului nostru Iisus Hristos, mucenicia este un fapt permanent, valabil pentru credincio?ii tuturor veacurilor care ?tiu c? ?prin multe suferin?e trebuie s? intr?m �n �mp?r??ia lui Dumnezeu? ( Fapte 14, 22 ). De aceea, Sf�ntul Apostol Pavel scria: ?To?i care voiesc s? tr?iasc? cucernic �n Hristos Iisus vor fi prigoni?i? ( II Tim. 3, 12 ). �n toate genera?iile de cre?tini ortodoc?i a existat pe l�ng? mucenicia s�ngelui ?i o mucenicie a evlaviei. Dac? prigoanele s�ngeroase din primele veacuri ale erei cre?tine au �ncetat de mult, totu?i, chiar �n vremea de ast?zi, exist? o p?timire pentru credin?a ortodox?. Fiindc?, �ntreaga via?? a unui cre?tin ortodox, c�nd e tr?it? dup? Evanghelie, este o mucenicie ?i o cruce. �ntr-adev?r, cei ce urmeaz? ast?zi calea lui Hristos �n credin?a noastr? ortodox?, sunt adeseori ironiza?i, cleveti?i, batjocori?i ?i considera?i ipocri?i sau ?�napoia?i?. M?rturisirea lui Hristos �n Ortodoxie devine izvor de ne�n?elegeri ?i lu?ri �n r�s, de ostilit??i ?i marginaliz?ri, din partea r?t?ci?ilor sectan?i, ereticilor papista?i, atei ?i alte categorii aflate �n �ntunericul necredin?ei. Din toate acestea se vede clar necredin?a ?i p?g�nismul zilelor noastre.

Ura �mpotriva ucenicilor este ura �mpotriva Fiului lui Dumnezeu, este dovada c? facem parte din Biserica Ortodox? sau Trupul lui Hristos, Care ne-a spus: ?Dac? M-au prigonit pe Mine, ?i pe voi v? vor prigoni? ( Ioan 15, 20 ). Crucea este punctul de plecare, dar ?i substan?a vie?ii cre?tine ortodoxe. Crucea, oricare ar fi ea: boal?, moarte, prigoan?, ura celor r?i, e?ec, s?r?cie, este o dovad? c? apar?ii lui Hristos, c? e?ti fratele Lui, c? por?i haina Lui mohor�t? ce I s-a dat c�nd era dus la moarte. Cre?tinul ortodox �n?elept ?tie c? este dator s? suporte cu inima voioas? ocara pentru credin??, cum ne �ncurajeaz? Sf�ntul Apostol Iacob: ?Drept mare bucurie s? socoti?i, fra?ilor, feluritele ispite �n care c?de?i ... ca s? fi?i des?v�r?i?i? ( Iacob 1, 2-4 ). �nsu?i M�ntuitorul nostru Iisus Hristos �i ferice?te pe to?i aceia care vor suferi oc?ri, prigoniri ?i chiar moarte din cauza credin?ei �n El ?i din cauza predic?rii Evangheliei �n lume. Prin suferin?ele lor, cre?tinii ortodoc?i au prilejul s?-L pream?reasc? pe Domnul ?i s? experieze m�ng�ierile speciale ale prezen?ei Sale.

M�ntuitorul nostru Iisus Hristos a spus ucenicilor S?i: ?Nu v? teme?i de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot s?-l ucid?; teme?i-v? mai cur�nd de acela care poate ?i sufletul ?i trupul s? le piard? �n gheen?? ( Matei 10, 28 ). Un adev?rat ucenic al lui Iisus Hristos prive?te suferin?a sa personal? ca o semn?tur?, ca un semn dumnezeiesc ce se afl? pe calea care duce la cer. A?a au privit suferin?a martirii cre?tinismului ortodox care constituie pentru noi ?pild? de suferin?? ?i de �ndelung? r?bdare? ( Iacob 5, 10 ). Ei au mers spre temni?e �ntunecoase, spre sp�nzur?tori ?i spre ruguri cu z�mbetul pe buze, ?i coborau treptele amfiteatrelor spre groapa cu lei fl?m�nzi, c�nt�nd psalmi ?i imne de pream?rire lui Dumnezeu. De aceea, Biserica Ortodox? pomene?te ziua mor?ii sfin?ilor mucenici ca o zi de biruin?? ?i de bucurie. Noi ne asem?n?m acestora atunci c�nd r?bd?m �n lini?te clevetirile ?i der�derile pentru pricina c? ne rug?m ?i postim, ne spovedim la preotul duhovnic ?i particip?m �n mod frecvent la slujbele biserice?ti �n Biserica Ortodox? a M�ntuitorului nostru Iisus Hristos. Aceast? r?bdare va fi primit? de Dumnezeu ?ca o jertf? de s�nge?, fiindc? Hristos, prin s�ngele S?u, a sfin?it toate ?crucile? ucenicilor S?i.

Dac? pentru M�ntuitorul nostru Iisus Hristos crucea a fost marea ascultare prin care a reparat marea neascultare a oamenilor, pentru noi cre?tinii ortodoc?i de ast?zi, acceptarea crucii �nseamn? primirea voin?ei lui Dumnezeu, contrar? proiectului nostru de fericire p?m�nteasc?. Numai privind la crucea M�ntuitorului nostru Iisus Hristos, care este dovada suprem? a iubirii, se poate �n?elege crucea ?i se poate ob?ine for?a de a o purta. Se �n?al? acei cre?tini care cred c? pot tr?i pe p?m�nt f?r? obstacole ?i lupte, c? se pot m�ntui f?r? suferin?? ?i cruce. Numai crucea �i maturizeaz? pe oameni, a?a cum t?ierea ml?di?elor face via roditoare. Sf�ntul Apostol Pavel spune: ?Pe cine �l iube?te Domnul, �l ceart?. Dumnezeu v? ia ca pe ni?te fii. ?i care este fiul pe care tat?l s?u nu-l pedepse?te? Orice mustrare, la �nceput, nu pare c? e de bucurie, ci de �ntristare, dar mai pe urm? d? celor �ncerca?i cu ea roada pa?nic? a drept??ii? ( Evrei 12, 6-7, 11 ). Aceste cuvinte ne �ncurajeaz? s? primim crucile cu cuno?tin?a c? prin ele ne exprim?m fidelitatea fa?? de Hristos Dumnezeul nostru, Care prin Cruce a adus bucurie la toat? lumea.

De obicei, c�nd vin crucile, suntem ispiti?i s?-L �ntreb?m pe Dumnezeu: ?De ce, Doamne ??. ?i, de multe ori, �l acuz?m pe Dumnezeu c? le �ng?duie, sau ne pl�ngem c? sunt prea grele. �n schimb, Dumnezeu ni le face pe m?sur?, a?a cum este bine ilustrat �n urm?toarea istorioar?. Se poveste?te c? un om se pl�ngea mereu Domnului c? crucea sa este insuportabil?. Atunci Domnul �i permite s? mearg? �ntr-o mare fabric? de cruci ?i s?-?i aleag? una mai pu?in grea. Omul s-a dus ?i, �ncerc�ndu-le la r�nd pe toate, n-a g?sit nici una mai u?or de purtat. Atunci ?i-a dat seama c? tot a lui, cea de la �nceput, i se potrivea mai bine. De aici rezult? c? tot ce vine de la Dumnezeu trebuie s? primim cu supunere, Dumnezeu nu va �ng?dui s? fim ispiti?i peste puterile noastre, ?ci odat? cu ispita va aduce ?i calea de a ie?i din ea, ca s-o putem r?bda? ( I Corinteni 10, 13 ). Suferin?a noastr? unit? cu a lui Hristos ne purific? ?i ne aduce imense binecuv�nt?ri.

Cei care poart? crucea �n duhul M�ntuitorului nostru Iisus Hristos cu supunerea Lui, cu bl�nde?ea Lui, cu sf�nta Lui r?bdare, vor primi mare r?splat? de la El, Care a spus: ?Bucura?i-v? ?i v? veseli?i, c? plata voastr? mult? este �n ceruri? ( Matei 5, 12 ). C�nd primim suferin?a ?ca venind din m�na lui Dumnezeu?, atunci necazul se transform? �n bucurie, sufletul se lumineaz? ca o raz? de soare, harul lui Hristos ne �nt?re?te inima, lin, neobservat, cum �nvioreaz? roua o floare ve?tejit?. Cine este convins c? dup? lupt? se d? cunun?, e �nt?rit �n chinuri ?i m�ng�iat c�nd e dat mor?ii, put�nd striga cu Sf�ntul Apostol Pavel: ?Cu tot necazul nostru, sunt cov�r?it de bucurie? ( II Corinteni 7, 4 ). �ncerc?rile ?i nedrept??ile de orice fel, primite �n veacul de acum cu r?bdare, ne deschid raiul cel preafrumos ?i ne arvunesc ?slava ve?nic? cov�r?itoare? ( II Corinteni 4, 17 ). Cortegiul M�ntuitorului nostru Iisus Hristos cel pream?rit �l formeaz? s?racii, fl?m�nzii, asupri?ii pentru dreptate ?i to?i purt?torii crucii. Con?tien?i de aceasta, adev?ra?ii cre?tini ortodoc?i se bucur? c�nd sunt �ncerca?i, urm�nd �ndemnul Sf�ntului Apostol Pavel care spune: ?�ntruc�t sunte?i p?rta?i la suferin?ile lui Hristos, bucura?i-v?, pentru ca ?i la descoperirea slavei Sale cu veselie s? v? bucura?i. De sunte?i oc?r�?i pentru numele lui Hristos, ferici?i sunte?i, c?ci Duhul slavei ?i al lui Dumnezeu Se odihne?te peste voi? ( I Petru 4, 13-14 ).

Credinta Ortodoxa, aceasta credinta este mantuitoare, care se lucreaza prin dragoste

2007-05-14T16:47:09+00:00

M?rturisitor Ortodox

Credin?a Ortodox?, aceast? credin?? este m�ntuitoare, care se lucreaz? prin dragoste

? Noi, dintru �nceputul pl?m?dirii acestui neam, a?a ne ?tim, rom�ni ?i cre?tini ortodoc?i. A?a ne-am n?scut ?i avem datoria s? p?str?m curat ?i deplin ce am mo?tenit de la str?buni, ca de la Dumnezeu. Dar noi, ob?te ortodox? rom�n?, s? nu uit?m niciodat? evlavia, r�vna ?i jertfa domnitorilor, str?mo?ilor ?i p?rin?ilor no?tri, cu care ei au ap?rat de-a lungul aproape a dou? mii de ani, patria ?i aceast? credin?? care le-au fost date drept sf�nt? mo?tenire de la M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sf�nt �n Biserica Sa dreptm?ritoare.

? Nu vrem s? stric?m lini?tea nim?nui �n cele ale con?tiin?ei, dar nici nu vrem a ne dep?rta ?i a p?r?si mo?tenirea str?bun? �n care noi sim?im c? st? unitatea ad�nc? a neamului nostru.

? Pentru noi, patria ?i ortodoxia sunt � gr?dina Raiului � dat? nou? de Bunul Dumnezeu s? � lucr?m �n ea ?i s? o p?zim � (Facere 2,15) cu sfin?enie. ? S? ?ti?i c? nu toat? credin?a �n Dumnezeu este bun?. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: � Fiule Timotei, sf?tuie?te pe cre?tini s? fie s?n?to?i �n credin?? � . Poate s? cread? cineva �n Dumnezeu ?i credin?a lui s? nu-i aduc? nici un folos, dac? nu crede cum m?rturise?te Biserica, adic? credin?a adevarat? Ortodox?. ?i dracii cred �n Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob (cap. 2,19) � c? ?i demonii cred ?i se cutremur?? � Dar la ce le foloseste diavolilor credin?a, dac? ei nu fac voia lui Dumnezeu?

? Primul fel de credin?? este credin?a dreapt?, adic? ortodox?, singura care este lucr?toare ?i m�ntuitoare. Apoi este credin?a schismatic?. Schismatici sunt acei cu stilul vechi de la noi. Ei au credin?a ortodox?, exact ca noi, dar fiindc? nu ascult? de Biseric?, se numesc dezbina?i de Biseric?. Sunt afurisi?i de Biseric?, p�n? vin ?i se �ntorc �napoi, s? asculte de Sf�ntul Sinod. Credin?a schismatic? este ?i credin?a catolic?, care �nseamn? universal?, dar nu mai este dreapt?, adic? ortodox?, c?ci au schimbat unele dogme stabilite de Sfin?ii Apostoli ?i Sfin?ii P?rin?i la cele ?apte Sinoade Ecumenice. Din aceast? cauza ei s-au rupt de credin?? ?i de crezul ortodox ?i cred �n pap? (un om simplu pe care �l v?d ca vicarul lui Dumnezeu pe p?m�nt, f?r? p?cat, ceea ce este total gre?it) .

? Apoi este credin?a eretic?. ?i sectarii cred, dar asta este credin?? eretic?. Dac? cineva str�mb? credin?a ortodox?, ea nu mai este dreapt? ?i nu-i pl?cut? lui Dumnezeu. C? marele Apostol Pavel spune a?a: � Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta - adic? cu dreapta credin?? ortodox? -, ?i peste to?i ale?ii lui Dumnezeu � . ?i iar zice: � Fiule Timotei , lupt?-te ca un bun osta? al lui Iisus Hristos, c? cine nu se lupt? dup? lege, nu se �ncununeaz? � (2 Timotei 2, 5). ? Deci este o lupt? ?i o credin?? lucr?toare, c�nd se face dup? legea lui Dumnezeu. Aceasta este credin?a dreapt?. Iar dac? nu-i credin?a dreapt?, aceea este credin?? eretic? sau schismatic? sau str�mb?, adic? cu abatere de la dreapta credin?? ortodox?.

? Protestan?ii zic � Sola Fide �, m�ntuirea numai prin credin??. Omul se m�ntuie?te numai prin credin??, f?r? fapte, zic ei. Oare nu auzi ce spune Apostolul Iacob? � Credin?a f?r? fapte este moart? (cap. 2, 20) precum ?i faptele f?r? credin?? � . Deci credin?a care nu este unit? cu faptele bune nu este m�ntuitoare; c?ci ?i diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu.

? Ati auzit ce spune marele Apostol Pavel?

? Acea credin?? este m�ntuitoare, care se lucreaz? prin dragoste. Credin?? cunosc?toare au ?i dracii, iar credin?a lucr?toare o au numai cre?tinii cei buni, ortodoc?i.

? Credin?a care este �mpodobit? ?i �mbr?cat? cu fapte bune este credin?? lucr?toare, care aduce m�ntuire sufletului. Numai credin?a care se lucreaz? prin dragoste, numit? credin?? ortodox? lucr?toare, �l poate m�ntui pe om.

? Deci, s? nu v? �n?ela?i cu ideile sectarilor, care vin din s�nul bisericii protestante, care zic c? numai credin?a, adic? � Sola Fide �, ajunge pentru m�ntuire, ?i c? pot s?-?i fac? de cap, c? n-au nevoie de sfat. Sau � Sola Gratia � , care �nseamn? m�ntuirea prin har. Nu este adev?rat!

? A zis Apostolul: � �n dar suntem m�ntui?i? �

Da.

Dar acela?i apostol care a spus aceasta, a spus ?i: � To?i vom sta �n fa?a divanului lui Iisus Hristos, ca s? lu?m fiecare dup? cum a lucrat, dup? faptele lui � .

Ai auzit c? cere fapte?

? ?i M�ntuitorul spune �n Evanghelie: � C�nd va ?edea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale... ?i va r?spl?ti fiec?ruia dup? faptele lui � ; ?i �n psalmul 61 zice: � C? Tu vei r?spl?ti fiec?ruia dup? faptele lui � .

Auzi ce le spune lor Hristos?

� Toat? fapta bun? sau rea, o va trage Dumnezeu la judecat? �.

?i �n multe p?r?i ale Scripturii ve?i g?si aceasta.

Deci, numai credin?a dreapt? este m�ntuitoare, dac? este unit? cu faptele. Toate acestea numai �n Ortodoxie le g?sim.

? Auzi ce spune Sf�ntul Apostol Iacob: � Dac? ar veni cineva la voi ?i ar fi goi ?i lipsi?i de hrana cea de toate zilele ?i v-ar cere ajutor, ?i le-ai zice: Du-te, frate! Mergi �n pace! Dumnezeu s? te hr?neasc?; Dumnezeu s? te fac? s?n?tos, Dumnezeu s? te primeasc?, dar nu i-ai dat nimic, care ar fi folosul? � (Iacob 2, 14-17). Fereasc? Dumnezeu! Dumnezeu putea s?-l miluiasc? f?r? s?-l trimit? la tine. Dar l-a trimis la tine s? vad? dragostea ta; s? vad? credin?a ta; c? tu vrei s?-l aju?i, s?-l hr?ne?ti, s?-l prime?ti ca pe un str?in �n casa ta ?i s?-l ad?pi.

? Deci, credin?a ortodox? unit? cu fapta bun? este credin?a m�ntuitoare. Iar acea credin?? �n care nu-?i pas? de durerea aproapelui t?u, este credin?? stearp?, nelucr?toare ?i nu aduce m�ntuire, c?ci � credin?a f?r? fapte este moart? � .

? Credin?a mozaic?, este credin?a evreilor primit? prin proorocul Moise. Ei nu cred �n Iisus Hristos, M�ntuitorul lumii, refuz�nd Legea cea Nou? adus? de El ?i de aceea prigonesc pe cre?tini.

? Alt? credin?? este credin?a p?g�n?, a celor ce nu cred �n adev?ratul Dumnezeu. Cele mai mari religii p?g�ne sunt: mahomedanismul, budismul, brahmanismul, parsismul, hinduismul, sintoismul etc. Ei se �nchin? la al?i dumnezei, care sunt idoli sau diavoli. Ce zice psalmistul David? � Idolii p?g�nilor sunt argint ?i aur, lucruri f?cute de m�ini omene?ti; gur? au ?i nu vor gr?i ... � ?i celelalte. Deci, cine crede �n al?i dumnezei ?i nu se �nchin? Dumnezeului Celui �n Treime, Tat?lui ?i Fiului ?i Sf�ntului Duh, Dumnezeu care a f?cut cerul ?i p?m�ntul, acela are credin?? p?g�n?.

? Credin?a cre?tin? poate fi uneori supersti?ioas?, alteori fanatic?. Oamenii care cred �n vr?jitorii, �n desc�ntece, �n vise, �n vedenii ?i alte n?luciri, ace?tia sunt oameni supersti?iosi ?i au credin?a bolnav? sau stricat?.

? N-ai v?zut ce spune Cartea �n?elepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, la capitolul 34? � Precum este cel ce alearg? dup? v�nt ?i vrea s? prind? umbra sa, a?a este omul care crede �n vise. C? pe mul?i visele i-au �n?elat ?i au c?zut cei care au n?d?jduit �n vise � . Cel ce crede �n vise este asemenea celui ce merge la vr?jitori.

? Dar ce este credin?a fanatic?? Credin?a care nu are la baz? dreapta socoteal?. Are un elan �n toate: poste?te prea mult, se nevoie?te prea mult, o ia stra?nic cu postul, cu milostenia, cu lep?darea de sine, cu metaniile ?i n-are un bilan?, n-are o dreapt? socoteal?.

? Credinta fanatic? ?tii cum este? Cum ai �nc?rca o ma?in? cu fel de fel de bun?t??i ?i pe urm? i-ai da drumul la o vale mare f?r? fr�n?. Se duce ?i unde ajunge, se r?stoarn?. Gata! A?a-i credin?a fanatic?.

? Nu a?a! Toat? fapta bun? trebuie s-o conduc? dreapta credin?? �n Iisus Hristos ?i dreapta socoteal? sau cump?na dreapt?. Dumnezeiasca Scriptur? zice: � Nu te abate nici la dreapta, nici la st�nga. Calea de mijloc este cale �mp?r?teasc? � .

Deci, o credin?? care nu are echilibru, o credin?? f?r? dreapta socoteal? se nume?te fanatic?. O ia �ntr-o parte ?i mai �ncolo se r?stoarn?. (Extras din �ndrum?rile misionare ale P?rintelui Ilie Cleopa)

Credinta Ortodoxa, adevarata credinta din inima omului

2007-05-14T16:43:27+00:00

M?rturisitor Ortodox

Credin?a Ortodox?, adev?rata credin?? din inima omului

? S? ?ti?i c? r?d?cina ?i via?a poporului nostru, �naintea lui Dumnezeu, este credin?a cea dreapt? �n Hristos, adic? Ortodoxia. Noi ne-am �ncre?tinat de aproape dou? mii de ani, din timpul Sf�ntului Apostol Andrei.

Coloni?tii romani, c?rora le-au predicat Sfin?ii Apostoli Petru ?i Pavel la Roma ?i cei din Grecia, c�nd au venit aici cu legiunile romane, au adus credin?a ortodox?. Eram daci pe atunci; str?mo?ii no?tri dacii ?i romanii, de la care am r?mas noi rom�nii. De atunci, de c�nd am primit sf�nta ?i dreapta credin?? �n Dumnezeu, poporul nostru a avut via??. P�n? atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Via?a poporului rom�n este dreapta credin?? �n Iisus Hristos, M�ntuitorul nostru. B?ga?i de seam? ! Ca popor cre?tin de dou? mii de ani de c�nd suntem noi, am avut toat? administra?ia noastr? ?i toat? tradi?ia noastr? sf�nt?. S? ?inem cu t?rie la credin?a Ortodox?.

? A?i v?zut dumneavoastr?, de la primii voievozi cre?tini ai rom�nilor, de c�nd sunt cele trei ??ri Rom�ne, Moldova, Muntenia ?i Ardealul, to?i au fost cre?tini ortodoc?i.

A?i v?zut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost c?lug?ri??. Du-te la M�n?stirea Cozia ?i vei vedea l�ng? Mircea cel B?tr�n, care a �ntemeiat aceast? m�n?stire, c? mama lui este �nmorm�ntat? acolo, ?i exist? o lespede de piatr? pe care scrie : � Aici odihne?te Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul �. Ai auzit ? El domn peste trei principate ?i mama lui era c?lug?ri??.

Apoi ?i Stefan cel Mare. Du-te la M�n?stirea Probota, unde este �ngropat Petru Rare?, m�n?stire f?cut? de el. Vei vedea l�ng? d�nsul scris : � Aici odihne?te roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui ?tefan cel Mare � . Ei domni ?i mamele lor c?lug?ri?e ! Vede?i voi c�t? unire era �ntre credin?? ?i conducere atunci ? Cel ce conducea ?ara avea mama c?lug?ri?? ?i frate c?lug?r. A?a trebuie s? murim !

? Au cunoscut c? totul este de?ert?ciune. Da, erau adev?ra?i domni. Oric�t ar fi, via?a aceasta este umbr? ?i vis ! Este o scurt? trecere ! Dar eu c�nd mor, m? duc la o via?? care nu are sf�r?it. Cine are s? se roage pentru mine ? A?a cugetau �nainta?ii.

? Ai v?zut c? to?i �?i f?ceau c�te o m�n?stire ?i morm�nt �n m�n?stire ? Ferici?i ?i de trei ori ferici?i au fost domnii nostri ortodoc?i : ?tefan cel Mare ?i Sf�nt, la Putna; Ieremia Movil? ?i Gheorghe Movil?, la Sucevi?a; Petru Rare?, la Probota; L?pu?neanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistri?a; Mircea cel B?tr�n, la Cozia.

? Ai auzit unde era inima lor ? � Unde este inima ta, acolo va fi ?i comoara ta � . Pentru aceea au f?cut ei m�n?stiri, ca s? fie pomeni?i sute de ani la Sf�nta Liturghie. ?tefan cel Mare n-a fost baptist ! Mircea cel B?tr�n n-a fost evanghelist sau adventist ! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova; nebunii ??tia care au ie?it acum. Nici o sect? nu exista �n ?ara noastr? pe atunci. Ace?tia vin din str?in?tate, pl?ti?i de masoni, s? ne strice dreapta credin?? ?i originea noastr? ?i r?d?cina noastr? de popor ortodox.

? Ce spune Sf�ntul Efrem Sirul ? � Cu omul eretic s? nu vorbe?ti, �n cas? s? nu-l prime?ti, la mas? s? nu stai cu d�nsul, bun? ziua s? nu-i dai �. Ace?tia sunt �naintemerg?torii lui Antihrist. C?ci M�ntuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel : � Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos � . Fiecare sectar care s-a desp?r?it de Biseric?, s-a desp?r?it de Hristos. Acel sectar este om al satanei. Evanghelia spune : � �n vremea de apoi vor ie?i hristo?i mincino?i ?i pe mul?i vor �n?ela � . P?zi?i-v? de sectari, care dau bro?uri prin trenuri, prin g?ri ?i prin cutiile de po?t? ?i unde v?d oameni, dau gratuit otrava lor. C�nd vei vedea o carte c? nu are aprobarea Sf�ntului Sinod ?i nu are cruce pe ea, d?-o pe foc, chiar Biblie dac? este ! Dac?-i sectar? ?i scrie s? nu v? mai �nchina?i la icoane, d?-o pe foc ! Nici un p?cat nu ai ! Aceasta este otrav? sem?nat? de �naintemerg?torii lui Antihrist. Toate sunt otrav?.

? S? ?ine?i credin?a pe care a?i supt-o de la piepturile maicilor voastre ! S? ?ine?i credin?a pe care o avem de dou? mii de ani ! Nu v? lua?i dup? slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cump?r? pe cei pro?ti ?i nel?muri?i �n credin??, s? rup? unitatea ?i sufletul poporului rom�n ?i vor s? fac? cele mai mari erezii ?i nebunii �n ?ara asta. P?zi?i-v? de nebunii ace?tia ! Au case de rug?ciuni, dar acolo-i casa satanei. Unde nu sunt preo?i ?i arhierei, nu este Hristos. C? M�ntuitorul a spus a?a la Apostoli : � Lua?i Duh Sf�nt ! C?rora le ve?i ierta p?catele, iertate vor fi. Iar c?rora le ve?i ?ine, ?inute vor fi � . Nu la sectari le-a spus acestea, ci la Apostoli, la episcopi ?i la preo?i. C?ci Apostolii, prin punerea m�inilor ?i prin succesiunea apostolic?, au dat darul Duhului Sf�nt la toti preo?ii din lume, prin hirotonii. Deci, b?ga?i de seam?, c? sectarii nu au ierarhie canonic?; n-au pe Duhul Sf�nt �n ei; n-au cele ?apte Sfinte Taine, nu cinstesc pe Maica Domnului ?i Sf�nta Cruce ?i nu au m�ntuire. Auzi ce spune Apostolul Pavel ? � Lua?i aminte de voi ?i de turma voastr?, �ntru care v-a pus pe voi Duhul Sf�nt p?stori �, zice la preo?i ?i la arhierei.

? Celor doisprezece Apostoli, pe care i-a ales Hristos, c�nd S-a �n?l?at la cer, le-a spus : � Sta?i �n Ierusalim p�n? v? ve?i �mbr?ca cu putere de sus ! � ?i la Duminica Mare, dup? zece zile, a venit peste ei Duhul Sf�nt de sus, �n chip de limbi de foc. Pe urm?, vorbeau toate limbile de sub cer. ?i dup? ce i-a �mbr?cat cu putere de sus, i-a trimis, zic�nd : � Merg�nd, propov?dui?i Evanghelia la toat? lumea, botez�ndu-i pe ei �n numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sf�ntului Duh. Cel ce va crede ?i se va boteza, se va m�ntui, iar cine nu, se va os�ndi � . Deci, Biserica lui Hristos are ierarhie canonic?, Duhul Sf�nt este �n Biseric? ?i cap al Bisericii este Hristos. To?i sectarii care s-au rupt de Hristos ?i nu merg la Biseric?, sunt fiii lui Antihrist ?i �naintemerg?torii satanei. S? nu v? lua?i dup? ei ! S? nu spune?i c? nu v-am ar?tat adev?rul !

? S? ?inem credin?a noastr? pe care au ?inut-o to?i voievozii no?tri ?i to?i protop?rin?ii no?tri ?i to?i rom�nii cei adev?ra?i. Dac? vrei s? fii fiu adev?rat al lui Hristos ?i al ??rii Rom�ne?ti, s? ?ii credin?a cea dreapt?, Ortodox?, care o ?inem de dou? mii de ani. Dac? nu, nu e?ti fiu al lui Hristos ?i al Bisericii, ?i e?ti str?in de neamul rom�nesc. Nu po?i fi cet??ean cre?tin ?i rom�n, dac? nu ai dreapt? credin?? �n Hristos. E?ti str?in. Nu e?ti fiu al ??rii. C?ci fiu adev?rat al Rom�niei este cel care-i ortodox, pentru c? Biserica Ortodox? predomin? �n ?ara noastr? de dou? mii de ani. Iar pe cei care-s sectari s? nu-i primim �n casele noastre. Ace?tia care s-au rupt din Biserica Ortodox? ?i s-au f?cut sectari, nu sunt fii adev?ra?i ai ??rii noastre, nici ai Bisericii, ci sunt �naintemerg?tori ai satanei. A?a s? ?titi. Sunt prooroci mincino?i care vor s? v? rup? credin?a ?i s? duc? la pierzare, poporul nostru bl�nd.

? ?ine?i dreapta credin?? ?i nu asculta?i de ei! ?ara noastr? rom�neasc? a fost ortodox? dintotdeaunua ?i trebuie s? ?in? linia Ortodoxiei. Ortodoc?i ne-am n?scut de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodoc?i am tr?it timp de dou? mii de ani ?i ortodoc?i trebuie s? st?m p�n? la moarte. Aceasta este adev?rata credin?? ortodox? a Rom�niei.

? Nu primi?i nimic din afar?, c?ci to?i vor s? ne strice unitatea neamului, a credin?ei ?i a Bisericii. To?i ace?tia sunt vr?jma?ii Crucii lui Hristos. (Extras din �ndrum?rile misionare ale P?rintelui Ilie Cleopa)

Apostazia contemporana, o primejdie reala impotriva Ortodoxiei

2007-05-14T16:32:01+00:00

APOSTAZIA CONTEMPORAN?, O PRIMEJDIE REAL? �MPOTRIVA ORTODOXIEI

? �n afara Ortodoxiei celei adev?rate, �ntunericul cre?te cu repeziciune ?

M?rturisitor Ortodox

�nt�lne?ti deseori �n via?? oameni care, �ngrijora?i doar de bucata de p�ine ?i de confortul familiei �?i topesc zilele �n dulceaga rutin? a bucuriei de a exista. Nu-?i ostenesc inima cu durerile altora, nu-?i pun �ntreb?ri dezmor?itoare, nu-?i fr?m�nt? sufletul cu tainice zbateri: plutesc inert �n toropeala traiului molcom ?i f?r? probleme. Ei bine, ace?tia sunt cre?tinii zilelor noastre; cre?tini de circumstan??; oameni care au devenit cre?tini prin descenden??, iar nu prin asumarea con?tient? a ostenelilor sfin?itoare �n via?a personal? ?i social?, at�t de proprii adev?ratului cre?tin ortodox. Oare genera?iile veacului nostru nu mai poart? �ntr-�nsele germenii adev?rului, nu-?i mai pre?uiesc zestrea chem?rii la via?a cre?tin? ortodox?, zestre scump ap?rat?, cu s�nge pecetluit? de str?mo?ii no?tri? S-a stins oare din firea neamului nostru rom�nesc sc�nteia sfintelor n?zuin?e, izbucnirea muceniceasc? �mpotriva f?r?delegii care ne sf?r�m? puterile, coco?at? la tribuna drept??ii? Oare rom�nul ?i-a uitat cu totul voca?ia sfin?eniei, puterile ne?ov?itoare �n lupta cu p?catul? Oare a pierdut cu totul dorin?a unei alte ordini, alta dec�t cea impus? tuturor cre?tinilor ortodoc?i din partea mai marilor lumii, cu sprijinul politicii v�nz?torilor de neam ?i ?ar?? Iat? �ntreb?ri care ar trebui s? zguduie tihna ru?inoas? a fiec?rui rom�n ?i a fiec?rui cre?tin ortodox, �ntreb?ri care dac? noi nu ni le punem, fiecare �n parte: mam?, tat?, t�n?r, b?tr�n, ??ran, muncitor, intelectual ?i �ntreaga suflare, vom pieri ca neam ?i ca etnie. Sunt �ntreb?ri cu care ne vor judeca �n fa?a lui Dumnezeu, at�t �nainta?ii, c�t ?i urma?ii no?tri, sunt �ntreb?ri care, c�ndva, la judecata neamurilor ne vor acuza c? le-am l?sat f?r? r?spuns din cauza sf�?ietoarei ignoran?e care ne macin? existen?a.

Unii oameni nedumeri?i se �ntreab?: ?De fapt, care sunt primejdiile care ne p�ndesc, cum ne atac?, unde ?intesc, unde sf�r?esc, etc., etc. ?? Primejdiile sunt multiple. Manifest?rile lor sunt ?i ele multiple. Unele sunt dulci, altele sunt amare. Unele resping, altele atrag, �n func?ie de formele pe care le �mbrac? ?i de dispozi?ia fiec?ruia �n parte de a se l?sa momit. Dar, totu?i, cel mai bine le gust? cei care duc via?? adev?rat cre?tineasc?; cei ce gust? dramatic din durerile vie?uirii cre?tine ortodoxe; cei care nu cocheteaz? diplomatic cu poruncile aspre ale Evangheliei, ci le �mplinesc cu sf�nta lor r�vn?, ?i nici nu fac concesii ?pietist ? ecumeniste? �n fa?a lumii ?i a n?ravurilor ei. Cea mai �nsp?im�nt?toare primejdie pentru to?i cre?tinii ortodoc?i, este apostazia. Ast?zi exist? mai mult ca oric�nd o mentalitate ?i o societate cu o uimitoare predispozi?ie spre apostazie. Dar ce fel de apostazie? Este ea identic? cu apostazia primelor secole cre?tine, a?a cum apare ea �n Istoria Bisericii ?i �n Vie?ile Sfin?ilor? ?i da, ?i nu. De ce? DA, pentru c? te dezbin? tot de Hristos, tot de Biseric?, tot de m�ntuire, folosind par?ial acelea?i mijloace exact ca �n vremea marilor aposta?i. NU, pentru c? apostazia vremurilor noastre, pe l�ng? formele clasice, prezint? ?i unele forme noi, ?simpatice?, ?binevoitoare?, ?umaniste ?i ocrotitoare?. Vechea apostazie era tiranic?, oprimant?, chinuitoare astfel �nc�t �?i punea la treab?, �mpotrivirea, d�rzenia, capacitatea de rezisten??, de a ac?iona �ntr-un mod vulgar ?i vizibil; d�ndu-?i posibilitatea de a o identifica direct ?i implicit, de a o contracara. Presiunile fiind de natur? extern?, torturile viz�nd distrugerea fizic? a cre?tinului ortodox, sufletul �?i p?stra o anumit? independen?? ?i putere de r?zvr?tire, ceea ce era, ?i este, fundamental important pentru un cre?tin ortodox �n lupta cu p?catul ?i cu apostaziile vremii. Dar ast?zi ce se �nt�mpl?? Apostazia omniprezent? ne p�nde?te ho?e?te din fiecare ungher al societ??ii, din fiecare loc de munc?, din fiecare prieten ?i vecin, chiar ?i prin casnicii no?tri (mam?, tat?, frate, sor?), p?trunde r?bd?toare precum cariul �n lemn �n min?ile noastre, �n inimile noastre, �n sufletele noastre.

Trebuie s? ?tim �ns? c? cei mai feri?i de apostazie sunt cre?tinii ortodoc?i care permanent, zilnic, �?i hr?nesc sufletele cu ne�mp?carea cu apuc?turile ?i cu r�nduielile acestei lumi, prin citirea neobosit? a Sfintei Evanghelii, a Vie?ilor Sfin?ilor ?i scrierilor Sfin?ilor P?rin?i, prin comunicare real? cu preotul duhovnic ortodox, care dau vigoare ?i b?rb??ie sufletului spre a se �mpotrivi prin �nfr�nare ?i nevoin?? duhului apostaziei. Apostazia p?trunde �n inimile noastre prin trup ?i prin suflet, deci pe acestea se cuvine s? le p?zim. Aceast? p?zire cre?tinii ortodoc?i o numesc �nfr�nare. Ne �nfr�n?m �mpotriva fiec?rui p?cat. Ne folosim de �nfr�nare �mpotriva tuturor p?catelor cu care ne ispite?te societatea contemporan? apostat?. H?r?uiala cre?tinului ortodox al vremurilor de acum vine din toate direc?iile. Nu iart? pe nimeni. Absolut to?i suntem �ncercui?i de p?catele lumii. Unii vor fi crez�nd c? lep?darea de Hristos e mai iert?toare cu ierarhii Bisericii Ortodoxe, c? apostazia aceasta general? ?tremur?? ?i ?se d? de ceasul mor?ii? �n fa?a prela?ilor no?tri arhierei ?i clerici, ?i din p?cate, unele ?cinstite fe?e? se cred chiar aproape infailibile �n fa?a r?t?cirilor moderne. Dar nu este a?a. Fiindc? ast?zi, lep?darea sau apostazia a ajuns s? ia chiar si chipul lui Hristos, chip pa?nic ?i bl�nd, conciliant ?i iubitor. �nt�lnim acest chip at�t �n conferin?e pan-ortodoxe, c�t ?i �n �nt�lniri ?i alian?e ?de pace?, �n funda?ii ?i organiza?ii cu caracter ecologist-umanist, c�t ?i �n �ntruniri, mitinguri ?i dezbateri sociale, politice, umanitare. Oare acesta s? fie �ntr-adev?r chipul lui Hristos? Cu siguran?? nu. Oare pentru aceasta s-a �ntrupat, r?stignit ?i �nviat Hristos? Pentru confort, pentru ?o p�ine mai alb??, pentru un serviciu mai bun, pentru ?m?rirea salariilor?, pentru ?schimbarea nivelului de trai?, pentru ?o lume mai bun?? ?i ?pace �ntre popoare? ? Oare Hristos s-a r?stignit pentru des?v�r?irea ?i prosperitatea omeneasc? a societ??ii ?i a �ntregii lumi? Orice drept-credincios ortodox ?tie c? nu.

Atunci, dac? m? m�ntuiesc prin bun?stare, de ce mai postesc, de ce m? mai �nfr�nez, de ce s? mai m? nevoiesc? �nseamn? c? nici dreapta credin?? ortodox? nu conteaz? dac? o mai p?strez. Dac? m? m�ntuiesc prin ?progres? ?i ?ordine social?? �nseamn? c? str?mo?ii no?tri care n-au cunoscut ?progresul? nostru ?i nici ?ordinea noastr? social?? nu s-au m�ntuit, ?i nici nu se vor m�ntui. �nseamn? c? nici noi nu ne m�ntuim, ?i nici cei de dup? noi ?i a?a mai departe, pentru c? fiecare genera?ie este dep??it? �n aceste ?dezvolt?ri? de genera?ia urm?toare. Aceast? ?Teologie umanist?? ne �nva?? s? alerg?m ?i s? ne �mbuib?m cu bun?t??ile acestui veac care bucur? trupul, dar �ntristeaz? sufletul, c?ci r?pe?te cre?tinului ortodox dorirea ?i a?teptarea vie?ii ve?nice. A fost sesizat? ?i aspru criticat? de to?i marii Sfin?i nevoitori ai Bisericii Ortodoxe. Acest ?umanism universal?, la origine catolico-protestant, cu �ndep?rtate ecouri din lumea Greciei antice (Protagoras afirma: ?omul este m?sura tuturor lucrurilor?) care-l pune pe om deasupra tuturor lucrurilor, este �ncurajat ?i �ntre?inut incon?tient de noi to?i, iubitori ai sim?urilor ?i aservi?i ?societ??ii de consum?. Ce este aceast? ?societate de consum? pentru to?i oamenii ?i mai ales pentru noi cre?tinii ortodoc?i de ast?zi, e foarte bine s? ?tim. Este societatea care nu precupe?e?te nici un efort ca omul s? fie un ?bun al poporului?, iar poporul un ?bun? al elitei conduc?toare. Este societatea care sacrific? ?i ?absoarbe? pe individ �n vidul ?demono-cra?iei? absurd ?i abstract al ?poftelor legiferate?, al ?poftelor constitu?ionale? ocrotite (?i ocrotitoare) de masele populare ?i conduc?torii lor.

Trebuie s? recunoa?tem c? omul zilelor noastre, nu face diferen?a dintre social ?i moral. Fiindc?, dac? un om s?v�r?e?te un act imoral dar necondamnat constitu?ional ?i social, el nu sesizeaz? c? a p?c?tuit ca om cre?tin ortodox �n fa?a lui Dumnezeu, c? a c?lcat porunca lui Hristos, c? este �n lep?dare fa?? de Biserica Ortodox? ?i fa?? de legile m�ntuirii; el nu-?i sesizeaz? apostazia. Pentru acest om, dumnezeu este Statul, dumnezeu este Guvernul, dumnezeu este Constitu?ia, dumnezeu este poporul, societatea ?i legile ei, adic? lumea aceasta, iar Dumnezeu nu mai este Dumnezeu. Acest soi de om s?v�r?e?te p?catul, iar apoi �?i ia lini?tit dejunul, pleac? lini?tit la serviciu, se �ntoarce lini?tit acas?, se bucur? lini?tit de familie f?r? l?untrice mustr?ri ?i suflete?ti fr?m�nt?ri. Este tipul celui care s?v�r?ind p?catul, e vesel, mul?umit, bine dispus c? ?i-a f?cut con?tiincios ?datoria?. Este cel care �n fa?a mustr?rilor r?spunde senin ?i candid: ?am avut ordin?, ?nu mi-am f?cut dec�t datoria?, ?sunt nevinovat, ?eful r?spunde?, ?eram �n misiune? etc. etc. Acest gen de oameni au fost uneltele ideale ale democra?iei, comunismului ?i ale tuturor regimurilor totalitare, acest soi de oameni mi?un? printre noi ?i ast?zi ?i tot ei vor fi c?l?ii no?tri de m�ine. Vinova?i nu sunt doar ei, ci ?i noi, pentru c? suntem uneori pilde de astfel de moravuri, alteori favoriz�nd r?sp�ndirea lor, ced�nd �n fa?a puterii, a serviciului, a unui profit nemeritat, a ?antajului, etc. Toate acestea la un loc, toat? nesiguran?a, toat? ezitarea, toat? frica, teama de dragul lumii sunt fiice ale apostaziei; sunt lep?d?ri de adev?r, lep?d?ri de dreptate, lep?d?ri de curaj, lep?d?ri de mucenicie, lep?d?ri de dragoste pentru sufletul omului, lep?d?ri de neam, lep?d?ri de credin??, lep?d?ri de Dumnezeu, lep?d?ri de m�ntuire, de rai, de ve?nicie.

P?rintele Paisie Aghioritul, observ�nd toate aceste r?ni ale societ??ii de ast?zi, numea lumea contemporan? ?GENERA?IA NEP?S?RII?, ad?ug�nd c? ?Nep?sarea fa?? de Dumnezeu aduce nep?sarea fa?? de toate celelalte?. �ntr-adev?r, �n nep?sarea fa?? de Dumnezeu st? tot dezastrul lumii noastre, toate e?ecurile noastre, toat? dezn?dejdea noastr?, toat? teama de via?? ?i de moarte. Dac? tr�nd?via ?i necredin?a au adus at�t nor de nep?sare ?i amor?eal? �n sufletele noastre, oare ce va fi cu genera?iile viitoare? Nu cumva �?i vor ur� propria via??, oare nu �?i vor ur� str?mo?ii, adic? pe noi ?i �nainta?ii no?tri, oare nu va fi o lume demonic? pe p?m�nt? Vai celor de m�ine, ?i vai nou? celor de azi, c? suntem vr?jma?ii copiilor no?tri, suntem vr?jma?ii str?mo?ilor no?tri, vr?jma?ii m�ntuirii neamului rom�nesc, vr?jma?ii lui Hristos cel r?stignit ?i �nviat, Care ne mustr? cu cuvintele acestea: ?Dar voi �ntrece?i m?sura p?rin?ilor vo?tri! ?erpi, pui de vipere, cum ve?i sc?pa de os�nda gheenei ?? (Evanghelia scris? de Sf�ntul Apostol Matei - 23, 32-33)

Rugaciunea il apropie pe om de Dumnezeu

2007-05-13T23:24:24+00:00

RUG?CIUNEA �L APROPIE PE OM DE DUMNEZEU

? Dragostea de Dumnezeu ?i dragostea de aproapele nu vin pe alt? cale �n sufletul nostru, dec�t pe calea rug?ciunii! ?

M?rturisitor Ortodox

Rug?ciunea este maic? ?i �mp?r?teas? peste toate faptele bune. Dar cum este ea maica tuturor faptelor bune? C? doar marele Apostol Pavel spune: ?i acum r?m�n acestea trei: credin?a, n?dejdea ?i dragostea; iar mai mare dec�t toate este dragostea.. Nu spune a?a?

Deci iat? c? cea mai mare fapt? bun? nu-i rug?ciunea, dup? Sfin?ii P?rin?i, ci este dragostea. Dar de ce totu?i Sfin?ii P?rin?i au spus c? rug?ciunea este maic? a tuturor faptelor bune? Pentru c? ea aduce �n sufletul nostru ?i pe dragoste. Dragostea de Dumnezeu ?i dragostea de aproapele nu vin pe alt? cale �n sufletul nostru, dec�t pe calea rug?ciunii!

Bun?oar? s? spun: dac? ai sup?rat pe cineva sau te-a sup?rat cineva ?i �ncepi s?-l pomene?ti la rug?ciune, numai vezi c?, de la o vreme, se ridic? ura din mijloc. Prin rug?ciune se taie vrajba ?i �ndat? �l c�?tigi pe acela ?i �l aduci la �n?elegere, la unire. De aceea spune Sf�ntul Maxim: C�nd vei vedea pe cineva c? te ur??te, sau te nedrept??e?te, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, �ncepe s?-l pomene?ti la rug?ciune. Dar s? nu-l pomene?ti, s?-i fie lui vreun r?u, c? atunci cade pe tine. S? zici a?a: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluie?te-m? pe mine p?c?tosul ?i pe fratele meu (cutare), c? pentru p?catele mele s-a sup?rat pe mine. Pentru c? fratele meu este oglinda mea ?i el vede r?uta?ile mele".

A?a spune ?i Sf�ntul Ioan Sc?rarul. "S? nu �nvinuie?ti cumva pe fratele t?u c�nd te rogi pentru el, sau s?-i ceri pedeaps?", cum �i pun unii �n pomelnice la vr?jma?i. Nu-i voie! Chiar dac? �i pune?i pe unii la vr?jma?i, Biserica ?ti?i cum se roag?? Biserica se roag? pentru vr?jma?i s?-i �n?elep?easc?, s? le ierte p?catele, s?-i aduc? la cuno?tin?a adev?rului, s?-i fac? bl�nzi ?i s?-i �ntoarc? cu bine.

A?a se roag? Biserica. Niciodat? Biserica nu vrea s? fac? r?u la nimeni. C? Dumnezeu vrea ca to?i oamenii s? se m�ntuiasc?... Iar noi, c�nd avem o sup?rare, ni se pare c? cutare ne ur??te. Dar Biserica nu! Ea nu face deosebire. Ea se roag? deopotriv? pentru to?i, ca s? fie buni.

De aceea, vorbind despre sf�nta rug?ciune, v-am spus c? ea se nume?te maica tuturor faptelor bune, pentru c? ea aduce �n sufletul nostru pe cea mai mare fapt? bun?: dragostea de Dumnezeu ?i dragostea de aproapele.

Auzi ce spune dumnezeiescul P?rinte Maxim M?rturisitorul - care a fost "v�rful teologiei" ?i "bilan?ul teologiei ortodoxe" �n secolul VI - �n Filocalie ?i �n cartea numit? "Ambigua", o carte a lui cu care �l �ntrece �n g�ndire ?i pe Sf�ntul Dionisie Areopagitul, numit ?i "Pas?rea cerului": Toate faptele bune ajut? pe om s? c�?tige dragostea de Dumnezeu, dar nici una ca rug?ciunea. C? rug?ciunea, de aceea se cheam? "maica faptelor bune", c? ea, pe cea mai mare fapt? bun? o ajunge, pe dragoste.

Toate faptele bune apropie pe om de Dumnezeu, dar rug?ciunea le une?te. Este ca ?i c�nd ai face o u?? din t?blii, sau un dulap, ?i vezi c? se potrivesc lucrurile trase la geal?u, dar nu se lipesc p�n? nu pui clei. Iar c�nd ai pus clei le-ai f?cut dintr-o bucat? toate. A?a este ?i rug?ciunea.

Rug?ciunea nu numai c? �l apropie pe om de Dumnezeu, ci �l lipe?te de Dumnezeu ?i �l face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipe?te de desfr�nat?, un trup este cu ea... ?i cel ce se lipe?te de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovniceasc? de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rug?ciunii.

Dar c�nd auzim noi de rug?ciune, s? nu credem c? toat? rug?ciunea noastr? este rug?ciune. Dac? eu zic cu limba rug?ciunea, sau cu gura, iar mintea este pe dealuri, eu m? �n?el pe mine c�nd m? rog. C? Dumnezeu, �n vremea rug?ciunii, nu caut? numai buzele ?i limba, ci caut? mintea ?i inima.

Rug?ciunea care o facem noi cu gura ?i cu buzele ?i ea este bun? �ntr-o m?sur?, c?ci ?i ea are temei �n Sf�nta Scriptur?. C�nd auzi pe Apostolul Pavel c? spune a?a: Aduce?i Domnului roada buzelor voastre, arat? rug?ciunea gurii pe care o zicem; sau c�nd auzi �n Sf�nta Scriptur? c? zice: Cu glasul meu c?tre Domnul am strigat, cu glasul meu c?tre Domnul m-am rugat, se refer? la rug?ciunea limbii ?i a glasului. C�nd auzi pe proorocul c? zice: ?i L-am �n?l?at pe El cu limba mea, iar??i de rug?ciunea gurii vorbe?te; sau: Doamne, auzi rug?ciunea mea ?i strigarea mea la tine s? vin?, tot de rug?ciunea buzelor vorbe?te. Sau: Auzi, Dumnezeule, rug?ciunea mea ?i nu trece cu vederea ruga mea, iar??i de rug?ciunea gurii vorbe?te ?i aici Sf�nta Scriptur?.

Dar s? ?ti?i c? rug?ciunea gurii, dup? �nv???tura dumnezeiescului p?rinte Grigore de Nissa, marele filosof ?i fratele marelui Vasile, este grani?a cea mai dep?rtat? a rug?ciunii, sau mai bine zis, ca s? �n?elege?i mai bine, ea este cuiul (treapta) cel mai de jos din scara rug?ciunii. ?tii c? atunci c�nd te urci pe scar?, pui piciorul pe cel dint�i cui. Dar, c�t ai de suit!

Or, scara rug?ciunii �n urcu?ul ei nu are sf�r?it. Rug?ciunea, �n cre?terea ei, nu are margine, pentru c? ea se une?te cu Dumnezeu. ?i precum Dumnezeu, fiind nem?rginit �n sfin?enie prin �n?l?imea �nsu?irilor Sale, nu are sf�r?it �n bun?tate ?i �n sfin?enie, a?a ?i rug?ciunea, �n cre?terea ei duhovniceasc?, se �nal?? ?i margine nu are!

?i nu numai rug?ciunea este nem?rginit?, ci ?i toate virtu?ile care se nasc din Dumnezeu sunt nem?rginite; tocmai de aceea, c? se nasc din Dumnezeul nem?rginit. Ori credin?a, ori n?dejdea, ori dragostea, ori mila, toate sunt nem?rginite, pentru c? ele se nasc dintr-un Dumnezeu care nu are margine �n bun?tate.

A?adar, c�nd ne rug?m cu gura, s? ?ti?i c? facem bine, c?ci cu aceasta �ncepe a se �nv??a omul a se ruga. Cu gura �ncepem s? �nv???m �nt�i rug?ciunile �ncep?toare: "�mp?rate ceresc", "Sfinte Dumnezeule", "Preasf�nta Treime", "Tat?l nostru", "Crezul", "Psalmul 50"...;?i-i bine s? le �nv???m pe de rost din c?r?i de rug?ciune, din Ceaslov ?i Psaltire.

Noi citim rug?ciuni cu gura - ?i a?a se �nva?? rug?ciunile - ca ?i cum ai fi �n clasa �nt�i. O ia de la aceast? rug?ciune cu gura ?i se ridic? omul �n rug?ciune, p�n? c�nd nu mai este rug?ciune, p�n? intr? �n vedere dumnezeiasc?. Acum, vorbind de rug?ciune, vom vorbi despre treptele rug?ciunii, a?a cum ne �nva?? Sfin?ii P?rin?i.

C�nd ne rug?m cu limba, cu gura ?i cu buzele, suntem �n treapta cea mai de jos a rug?ciunii. Trebuie s? trecem cu rug?ciunea noastr? de la limb? ?i de la gur?, la minte, pentru c? sufletul nostru are dou? p?r?i domnitoare, cum arat? Sf�ntul Ioan Damaschin �n "Dogmatica": mintea ?i inima.

Mintea izvor??te permanent g�nduri. Creierul este unealta ra?iunii, iar inima este unealta sentimentelor, a sim?irilor celor duhovnice?ti. C? unde sim?i �nt�i bucuria, sc�rba, frica? Nu �n inim?? Vezi c? sim?irea sufletului se afl? �n inim??

Deci, vreau s? v? spun un lucru. C�nd ne rug?m cu gura, ne afl?m la �nceputul rug?ciunii. Iar, dac? eu zic o rug?ciune cu gura: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie?te-m? pe mine p?c?tosul", sau "Tat?l nostru", sau "N?sc?toare de Dumnezeu, Fecioar?...!" sau oricare ?i, dac? o �n?eleg ?i cu mintea, ea atunci nu se mai cheam? rug?ciunea gurii, ci trece �n alt? treapt?, ?i anume la rug?ciunea min?ii.

Iar, dac? aceast? rug?ciune, care o zic cu gura ?i o �n?eleg cu mintea, o duc p�n? la sim?irea inimii - ea a devenit atunci rug?ciunea inimii, alt? treapt? mai �nalt?. Deci, auzi ce spune Sf�ntul Apostol Pavel: Vreau mai bine s? zici cinci cuvinte cu mintea �n biseric?, dec�t zece mii de cuvinte cu limba. A?i auzit cu c�t este mai �nalt? rug?ciunea min?ii dec�t a limbii? C? prefer? apostolul mai degrab? s? zic? cinci cuvinte cu mintea �n biseric?, dec�t zece mii de cuvinte cu limba; fiindc?, a te ruga cu mintea, este rug?ciune mult mai �nalt? dec�t a limbii.

Dar rug?ciunea min?ii este des?v�r?it?? Nu! Nici a min?ii nu-i des?v�r?it?. Rug?ciunea min?ii de-abia o numesc dumnezeie?tii P?rin?i, jum?tate de rug?ciune, sau pas?re cu o arip?, sau rug?ciune cu-n picior, c? nici rug?ciunea min?ii nu-i des?v�r?it?. �i mai trebuie ceva. Trebuie s? ducem aceast? rug?ciune de la �n?elegerea min?ii la sim?irea inimii.

C�nd noi zicem o rug?ciune cu limba ?i o �n?elegem cu mintea ?i o sim?im cu inima, ea devine sferic?, rotund?, �n mi?carea sufletului nostru. Aceast? rug?ciune este mult mai des?v�r?it? ?i se nume?te rug?ciunea inimii.

Dar o s? m? �ntreba?i: Rug?ciunea inimii este cea mai �nalt?? Nu! Sunt rug?ciuni ?i mai �nalte dec�t a inimii. Dar la rug?ciunea inimii, zice Sf�ntul Isaac Sirianul, de abia ajunge unul din zece mii. Iar la rug?ciunea care-i mai sus dec�t a inimii, de abia ajunge unul din neam �n neam; a?a de �nalt? este rug?ciunea care trece peste cea a inimii. ?i care sunt treptele mai sus de rug?ciunea inimii?

Prima este rug?ciunea numit? De sine mi?c?toare. De ce se cheam? a?a? C�nd s-a �nt?rit rug?ciunea �n inim?, adic? "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie?te-m? pe mine p?c?tosul!", de la o vreme inima se roag? f?r? s? zic? limba cuvinte. Este ceea ce spune la "C�ntarea C�nt?rilor", �n Biblie: Eu dorm ?i inima mea vegheaz?. ?tii cum este atunci rug?ciunea noastr?? A?a cum ai �ntoarce un ceas ?i apoi el merge singur.

�n aceast? treapt? ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: Ne�ncetat v? ruga?i (I Tes. 5,17). Ni s-ar p?rea c? Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastr?. "Cum s? m? rog ne�ncetat? Dar eu m?n�nc. M? pot ruga c�nd m?n�nc? Dar eu vorbesc cu oamenii. M? pot ruga?" Te po?i, dac? vrei!

Omul care a ajuns la rug?ciunea de sine mi?c?toare, oriunde ar fi, inima lui se roag? permanent. Dac?-i �n avion, dac?-i �n tren, dac?-i �n fabric?, dac?-i la gar?, dac?-i pe drum, dac? doarme, inima lui se roag? ne�ncetat. Aceast? rug?ciune, c�nd ajunge s? fie "de sine mi?c?toare", toat? via?a omului este o rug?ciune. Orice lucreaz? pe p?m�nt, el tot timpul se roag?.

Apostolii nimic n-au �nv??at mai presus de puterea noastr?. C�nd a zis Apostolul Pavel: Ne�ncetat v? ruga?i, cel ce ajunge la "rug?ciunea de sine mi?c?toare", �mpline?te cuv�ntul lui. El dac? m?n�nc?, inima lui se roag?, c�nd vorbe?te cu oamenii, are �n tain? alt? gur?: gura cea de foc a Duhului Sf�nt din inima lui. Cu aceea vorbe?te cu Dumnezeu. Este "gura Duhului", cum o nume?te Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a c�?tigat "rug?ciunea de sine mi?c?toare", orice-ar face el, inima lui se roag?. Aceasta este a patra treapt? a rug?ciunii.

Este ?i o alt? treapt? mai �nalt? dec�t aceasta: rug?ciunea cea v?z?toare. Care este aceasta? Ai v?zut pe Sf�ntul Antonie cel Mare? De-acolo, din muntele lui, din Tebaida, unde era el �n Egipt, se ducea cu mintea la Sf�ntul Amonie, alt sihastru mare. Acela ie?ise din via?? ?i sufletul lui era dus de �ngeri la cer. ?i el a �nceput a se �nchina. ?i l-au �ntrebat c?lug?rii: "P?rinte, de ce te �nchini?" ?i el a r?spuns: "Fratele nostru Amonie, marele st�lp al cerului ?i al p?m�ntului, se duce la cer ?i m-am �nchinat sufletului lui".

?i era mare distan?a de la Sf�ntul Antonie p�n? la muntele lui Amonie, �ns? Antonie vedea sufletul lui Amonie cum este ridicat de �ngeri la ceruri c�nd a ie?it din trup. Asta �nseamn? oameni �nainte-v?z?tori sau cu minte �nainte-v?z?toare de Dumnezeu!

C�nd ajunge omul s? fie �nainte-v?z?tor de Dumnezeu, el are aceast? rug?ciune numit? "v?z?toare". Deci, se suie cu mintea a?a de tare, c? el vede aici unde suntem noi, c�?i demoni sunt - c? sunt mul?i - ?i c�?i �ngeri sunt. Pe to?i �i vede. ?i vede pe cel ce ?i-a cur??it inima, vede ?i g�ndurile; g�ndurile ce le g�nde?te fiecare. At�t de curat? devine mintea lui, c? �?i spune ce g�nde?ti tu, ce g�nde?te cel?lalt. La fiecare le ?tie g�ndurile. Ai v?zut la M�ntuitorul: ?tiind g�ndurile c?rturarilor ?i ale fariseilor, a zis: Ce g�ndi?i rele �n inimile voastre? Ce este mai u?or a zice? Ridic?-te ?i ia-?i patul t?u ?i umbl?? Sau a zice: iart?-?i-se p?catele? Se uita ?i vedea g�ndurile lor.

Deci, la m?sura aceasta ajunge omul care are rug?ciunea de sine v?z?toare. ?tie g�ndurile la to?i care sunt de fa??. Vede duhurile rele, vede �ngerii ?i pe to?i care se �ngrijesc de m�ntuirea noastr? aici.

Dar este ?i alt? treapt? de rug?ciune mai �nalt?, a ?asea: Rug?ciunea �n extaz sau �n uimire. Prin aceasta, �n vremea rug?ciunii, omul se r?pe?te cu mintea la cer, fa?a lui se face ca focul ?i m�inile ?i degetele lui ca f?cliile de foc ?i nu mai este pe p?m�nt cu mintea, ci numai �n cer.

Ultima rug?ciune, mai �nalt? dec�t cea �n extaz, este: Rug?ciunea cea duhovniceasc?. Aceasta este a ?aptea. Rug?ciunea duhovniceasc? nici nu se mai cheam? rug?ciune. Ea, dup? to?i dumnezeie?tii P?rin?i, se cheam? vedere duhovniceasc? ?i �mp?r??ie a cerului. La fel zice ?i dumnezeiescul P?rinte Isaac Sirul.

Deci, rug?ciunea duhovniceasc? este mai presus de hotarele rug?ciunii. Ea este o fire cu Dumnezeu. Asta este ceea ce a v?zut marele Apostol Pavel: ?tiu pe un om oarecare, care acum paisprezece ani, s-a r?pit p�n? la al treilea cer ?i a auzit acolo cuvinte, care nu este cu putin?? omului a le gr?i. �n trup sau afar? din trup, nu ?tiu. Dumnezeu ?tie!

El nu ?tia cum a fost. C? �n rug?ciunea aceasta duhovniceasc? mintea omului nu mai lucreaz? dup? a sa putere. Ci este luat? de puterea Duhului Sf�nt ?i-i dus? �n sl?vile cere?ti ?i nu mai poate cugeta ce vrea ea. Mintea omului este dus? la descoperiri mari �n iad, �n cer, unde vrea s?-l duc? Duhul sf�nt. ?i omul acesta este �n mari descoperiri ?i c�nd vine iar �n a?ezarea lui, nu ?tie dac? a fost �n trup sau �n afar? de trup, ca Apostolul Pavel.

Aceasta este cea mai �nalt? rug?ciune, de care spune dumnezeiescul P?rinte Isaac Sirul c? "de abia se �nvrednice?te unul din neam �n neam, de o descoperire ca aceasta". �ntr-o genera?ie abia dac? se g?se?te unul.

Pentru ce v-am spus despre aceste trepte ale rug?ciunii? Ea are de toate trei trepte generale: Rug?ciunea gurii, a mintii ?i a inimii. Iar celelalte trepte intermediare sunt legate �ntre ele, ca ni?te cuie la scar? c�nd te sui. Un rug?tor des?v�r?it trece prin toate aceste trepte de rug?ciune cu darul lui Dumnezeu. Dar a se sui omul pe aceste trepte, nu este �n puterea lui. A omului este numai voin?a. S? voiasc?, s? se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a se �nvrednici de rug?ciuni ca acestea �nalte, este numai o lucrare dumnezeiasc?, care depinde de darul lui Dumnezeu.

Deci, �n aceste rug?ciuni trebuie s? se uneasc? mintea cu inima. Este o rug?ciune a min?ii �n inim? ?i este o rug?ciune a inimii curat?. Dar s? ?ti?i c? mintea, pogor�ndu-se �n inim?, trece dou? v?mi sau obstacole, ca s? se uneasc? cu inima. Care sunt aceste v?mi? �nt�i este vama �nchipuirii, a imagina?iei ?i a doua este vama ra?iunii de la poarta inimii.

Pogor�ndu-se mintea spre inim?, ea �nt�lne?te prima vam?, imagina?ia. Ai v?zut c? stai uneori la rug?ciune ?i apare �n mintea ta te miri ce. O �nchipuire, ori cel ce te-a sup?rat, ori cel ce te-a smintit cu o patim?. ?i atunci, la vama imagina?iei sau a �nchipuirii, se opre?te mintea noastr? �n vremea rug?ciunii, merg�nd spre inim?.

Asta este prima sta?ie. Sf�ntul Nil Ascetul zice �n Filocalie: Fericit? este mintea aceea care a ajuns s? se roage lui Hristos, f?r? imagina?ie, f?r? form?! Mintea M�ntuitorului n-a avut imagina?ie, spun to?i sfin?ii teologi. Pentru c? El era Noul Adam ?i a venit s? restaureze pe vechiul Adam, exact cum a fost �n rai.

C? ?i Adam, c�nd a fost creat de Dumnezeu �n rai, nu avea imagina?ie, n-avea �nchipuire. Satana a c?zut din �nchipuire, c? voia s? se fac? asemenea cu Dumnezeu, cum zice la Isaia: "Tu ai spus �n g�ndul t?u: M? voi sui deasupra norilor, peste mun?ii cei de miaz?noapte care sunt �n ceruri, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu ?i voi fi asemenea cu Cel Prea�nalt." ?i numai c�t ?i-a �nchipuit, l-a dat Dumnezeu pe Lucifer jos din cer, pentru c? ?i-a �nchipuit s? fie asemenea cu El, necunosc�nd c? este zidire. C? Dumnezeu l-a f?cut numai cu g�ndirea ?i poate s?-l surpe �ntr-o clipeal?.

A?a ?i Adam, c�nd a c?zut, prin g�ndire a c?zut. Ce i-a zis satana? Nu vei muri, ci vei fi ca un Dumnezeu, cunosc�nd binele ?i r?ul. ?i cum ?i-a �nchipuit c? va fi ca un Dumnezeu, a c?zut prin imagina?ie din darurile date ?i apoi a fost izgonit din rai. De aceea dumnezeie?tii p?rin?i numesc imagina?ia pod al demonilor. Nici un p?cat nu trece de la minte la sim?ire (la inim?) dac? nu ?i-l �nchipuie �nt�i omul cu mintea.

Deci, �n vremea rug?ciunii n-ai voie s?-?i �nchipui nimic. Nici imagina?ii sfinte, nici pe Hristos pe Sf�nta Cruce, nici pe scaunul Judec??ii. Nimic. C? toate imagina?iile sunt afar? de inim? ?i dac? r?m�i s? te �nchini la acestea, nu te �nchini lui Hristos.

Mintea trebuie s? se pogoare �n inima, c? inima este c?mara min?ii. Aceasta-i c?mara de care spune Hristos: Tu, c�nd te rogi, intr? �n c?mara ta ?i �ncuie u?a ta ?i roag?-te Tat?lui t?u �ntru ascuns ?i Tat?l t?u, Care vede cele �ntru ascuns, �?i va r?spl?ti ?ie la ar?tare. Voi crede?i c?ci c?mara este cea din lemn, casa? Dac? o lua?i a?a, o lua?i dup? liter?.

Ori aici dumnezeie?tii P?rin?i �nteleg cu totul altfel: Trei u?i ai de �ncuiat c�nd te rogi: u?a cea de lemn, pentru oameni; u?a buzelor, pentru cuvinte ca s? nu gr?ie?ti cu nimeni dec�t cu Dumnezeu; ?i u?a inimii, pentru duhuri, ca s? te pogori cu mintea �n c?mara inimii. C? inima este c?mara min?ii.

Auzi ce zice dumnezeiescul P?rinte Isaac Sirianul: Omule, pogoar?-te cu mintea �n c?mara inimii tale ?i atunci ai ajuns �n cer. C? ?i aceea este c?mara cerului, a �mp?r??iei cerului. Dar cine ne-a spus nou? c? �mp?r??ia cerului este �n inima noastr?? Hristos. N-a spus El: �mp?r??ia cerului �nl?untrul vostru este? Deci, iat? c? noi avem �mp?r??ia cerului �n inima noastr?. ?i c�nd ajungem cu mintea �n inim?, am ajuns la �mp?r??ia cerurilor.

Deci, pogor�ndu-se mintea spre inim? �n vremea rug?ciunii, �nt�lne?te aceste dou? v?mi: �nt�i vama imagina?iei ?i pe urm? vama ra?iunii, la poarta inimii. Un om �n?elept �ntr-o clipeal? de vreme le trece.

Legea cea mai scurt? a rug?ciunii este s? nu-?i �nchipui nimic c�nd te rogi. C? imagina?iile sunt de trei feluri: rele, bune ?i sfinte. S? nu prime?ti nici un fel de imagina?ie. C? dac? te opre?ti la imagina?ie, nu po?i intra cu mintea �n inim? �n vremea rug?ciunii. Iar aici la vama ra?iunii, care-i la poarta inimii, �nt�mpin? alte duhuri rele. S? v? dau aici o pild? ca s? �n?elege?i.

La vama ra?iunii o �nt�mpin? pe mintea noastr? teologii �ntunericului ?i filosofii iadului ?i-i dau min?ii ra?iuni duhovnice?ti. Mintea noastr?, dup? m?rturia Sf�ntului Vasile, are �nsu?irea s? izvorasc? ve?nic g�nduri, bune sau rele. ?i nu-i de vin? ce izvor??te. C? ce turn?m �ntr-�nsa, moara macin?. Noi suntem cei ce hot?r�m dac? d?m drumul la g�nduri.

Stai uneori la rug?ciune, �n genunchi sau �n picioare sau stai pe-un scaun sau pe-o lai??, c? te po?i ruga ?i culcat c�nd e?ti bolnav sau b?tr�n, cum zice Sf�ntul Grigore Sinaitul "Cel b?tr�n ?i bolnav, poate sta culcat cu capul pe-o pern?, dac? nu poate sta �n picioare, numai s? se roage". Dumnezeu nu cere omului pozi?ia trupului, ci a min?ii ?i a inimii. �n clipa rug?ciunii, numai ce vezi c? apar nu cuvinte rele, ci din Scriptur?, cum a ispitit pe M�ntuitorul �n muntele Carantaniei. Nu l-a ispitit din Scriptur?? Arunc?-Te jos, c? scris este: �ngerilor S?i va porunci pentru Tine ?i Te vor ridica pe m�ini, ca nu cumva s? love?ti de piatra piciorul T?u.

Ai v?zut c? rolul lor este s? te ispiteasc? din Scriptur?? A?a face ?i cu mintea noastr?, c�nd vrea s? se coboare �n inim? la rug?ciune. ?i la vama ra?iunii, care-i la poarta inimii, de exemplu �?i vin �n minte aceste cuvinte: Ridicat-ai de la mare caii T?i, tulbur�nd ape multe. Sau: Lipsit-au de la m�ncare oile, c�nd nu vor fi boii l�ng? iesle.

Ce este asta, c?-i din Scriptur?, nu? Cine sunt boii? Care sunt oile? Ce �n?eles au astea? ?i �ndat? te duce cu mintea la t�lcuirea Sf�ntului Maxim: Boii ra?ionali - c?-s mai mari boii dec�t oile - sunt Apostolii, episcopii ?i preo?ii, Biserica pov??uitoare, ierarhia. Ce sunt oile? Biserica ascult?toare, poporul de jos. De c�te ori nu a numit Hristos poporul de jos oi? Oi cuv�nt?toare!

Ce este ieslea din care se hr?nesc ?i boii ?i oile? Biserica lui Hristos. C? ?i Biserica pov??uitoare ?i cea ascult?toare se hr?nesc cu Preacuratele Taine, cu �nv???turile Sfin?ilor P?rin?i, a Sfintelor Scripturi celor vechi ?i noi ?i cu toate dogmele, cu toate t�lcuirile Evangheliei. De unde toate astea? Din aceast? iesle care este Biserica.

Dar ce zice Duhul Sf�nt aici? Lipsit-au de la m�ncare oile, c�nd nu vor fi boii l�ng? iesle. Adic? o s? lipseasc? poporul lui Hristos din Biseric?, c�nd n-or s? fie p?storii l�ng? Biseric?. C? boii, �n chip ra?ional, sunt p?storii Bisericii. ?i iat? ce ra?iuni adev?rate ?i �nalte, ne vin �n vremea rug?ciunii! Dar vr?jma?ul nu se sup?r? de asta, c�nd vede c? tu ra?ionezi. El se bucur?. Bine c? teologhise?ti, c�nd te rogi!

Fra?ilor, n-au ce c?uta astea �n vremea rug?ciunii! Sf�ntul Ioan Gura de Aur spune: "Tu, c�nd te rogi, nu teologhisi, c? e?ti batjocorit de demoni!" C�nd te rogi trebuie s? ai mintea �nfr�nt? ?i smerit?, durerea inimii pentru p?cate ?i smerenie. Taina asta este a lui Dumnezeu, Izvorul min?ilor ra?ionale din cer ?i de pe p?m�nt.

Deci, nu este voie, �n vremea rug?ciunii, nici s? teologhise?ti. Pentru c? a sta de vorb? cu ni?te ra?iuni duhovnice?ti �n vremea rug?ciunii, chiar de-ar fi din Sf�nta Scriptur?, nu ne rug?m, ci teologhisim. Adic? �nseamn? s? cuget?m ceva la cuvintele Scripturii. Fiindc? aceast? vam? a ra?iunii este la poarta inimii, n-ai voie s? vorbe?ti �n vremea rug?ciunii nici un cuv�nt din Scriptur?. Ci, te coboar? �n inim? cu rug?ciunea de-un singur g�nd. Adic? g�ndind numai la numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Deci cu aceast? ra?iune ne cobor�m �n inim?, zic�nd a?a: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie?te-m? pe mine p?c?tosul (sau p?c?toasa)". Cu alt? ra?iune n-ai ce c?uta. Dup? cum v-am spus mai sus, la vama imagina?iei, c? nici o imagina?ie c�t de sf�nt? ar fi, nu este �n inim? ci afar? de inim? ?i trage mintea noastr? din inim? afar?. A?a ?i ra?iunile acestea.

C? diavolul, numit teologul �ntunericului ?i filosoful iadului, are scop s?-i dea min?ii noastre de teologhisit. ?i el �?i aduce la rug?ciune toat? Scriptura, dac? vrei - c? el este teolog vechi - ?i o ?tie pe de rost. Numai s? nu te rogi! El ?tie c? rug?ciunea �l arde.

De aceea �?i aduce texte ?i de la Apostol ?i din Evanghelie, din predicile pe care le-ai auzit �n biseric?, din cazanie. Tu stai la rug?ciune iar diavolul �?i aduce lucruri mari ?i ra?iuni duhovnice?ti foarte �nalte. Atunci, tu cape?i o trufie duhovniceasc?: "De aceea �mi vin mie acum cuvintele astea a?a de �nalte, c? eu m? rog lui Dumnezeu!" ?i el r�de cu gura p�n? la urechi! Tu nu te rogi atunci, teologhise?ti. M�ntuitorul �?i spune s? te rogi: Voi nu vorbi?i multe ca f??arnicii, c?rora li se pare c? �ntru multe vorbe �i aude Dumnezeu!

Hristos cere de la noi rug?ciunea "monologhie", adic? de-un singur cuv�nt, de-un singur g�nd. Ai v?zut canaaneanca? Mergea dup? Hristos ?i striga cu c�teva cuvinte: Iisuse, Fiul lui David, miluie?te-m?! ?i Fiul lui David, miluie?te-m?! Dar striga din inim?. Ea nu s-a rugat mult, s-a rugat cu un singur cuv�nt, dar �l zicea din inim?, p�n? a biruit bun?tatea lui Dumnezeu s? zic?: O! femeie, mare este credin?a ta!

A?a ?i noi, �n vremea rug?ciunii, mai ales a rug?ciunii inimii, c�nd vrem s? pogor�m mintea �n inim?, a?a s? ne rug?m, cu un singur g�nd. C? dac? p?r?se?ti teologia asta �n vremea rug?ciunii, cu ajutorul lui Dumnezeu, �ndat? mintea intr? �n inim?.

C?mara min?ii este inima. C�nd auzi �n Evanghelie Tu, c�nd te rogi, intr? �n c?mara ta, s? ?tii c?-i vorba de intrarea min?ii �n inim?. Pentru c? acolo este Hristos de la Botez; acolo st? mireasa cu mirele ?i se une?te, adic? sufletul nostru se une?te cu Hristos �n inim?.

Deci, �ndat? ce mintea a intrat �n inim?, ai un semn firesc. �ncepe ca un cui de foc ?i se �nc?lze?te inima de la centru. Apoi se �nc?lze?te toat?, pe urm? pieptul, coloana vertebral?, tot corpul ?i �ncep a curge sudori cu mare putere, iar ochii �ncep a v?rsa lacrimi calde de poc?in?? cu mare foc. Asta-i rug?ciune de foc.

Ce s-a �nt�mplat acolo? S-a �nt�lnit Mirele cu mireasa. Hristos cu sufletul nostru. Aceast? unire duhovniceasc? �l face pe om un duh cu Dumnezeu. Este ceea ce spune Apostolul: Cela ce se lipe?te de desfr�nat?, un trup este cu ea... ?i cel ce se lipe?te de Domnul, un duh este cu El. Aceast? unire ?i lipire de Dumnezeu �n inim?, prin Iisus Hristos, aduce mare dulceat? duhovniceasc? ?i mare c?ldur?.

Dar nu-i temelia lucr?rii, nici dulcea?a, nici c?ldura cea din inim?. Temelia lucr?rii este zdrobirea inimii, c?in?a, durerea inimii pentru p?cate ?i lacrimile de poc?in?? care se vars? atunci. �n starea aceasta sufletul nostru are at�ta fericire, at�ta u?urare, at�ta c?ldur? ?i dulcea?? duhovniceasc?, �nc�t, dup? ce se treze?te din starea aceasta de unire cu Iisus Hristos �n inim?, el nu poate spune trei cuvinte.

Ce minute fericite, ce dulcea??, ce bucurie a avut �n inima sa! ?i dac? �n starea aceasta ar sta un lucr?tor al rug?ciunii un ceas sau dou? - cu mintea pogor�t? �n inim?, adic? s? se uneasc? mintea cu inima - c�nd s-ar trezi, o s?pt?m�n? sau doua �n inima lui nu mai poate intra nici un g�nd din lumea aceasta! Cerul inimii lui at�t se cur???, �nc�t r?m�ne v?zduhul inimii plin de lucrarea Duhului Sf�nt. O inim? fericit? care s-a ad?pat cu lacrimi de poc?in?? ?i cu mare dragoste din unirea cu Iisus Hristos. Dragoste duhovniceasc? care nu se poate descrie cu limba!

Deci, aceasta-i rug?ciunea inimii, de care v-am spus mai sus, la care de abia se �nvrednice?te unul la zece mii! A?a-i de �nalt?. Iar de rug?ciunea cea duhovniceasc?, de care v-am amintit �n primul cuv�nt, de abia unul din neam �n neam.

Dar o s? m? �ntreba?i: "Dar noi, p?rinte, ce facem, majoritatea lumii, care nu ?tim aceast? tehnic? ?i aceast? filosofie de rug?ciune �nalt?? Noi ne pierdem?" Nu! Dar fiindc? a venit cuv�ntul despre rug?ciune, v-am ar?tat care este rug?ciunea cea adev?rat?. Nu �nseamn? c?, dac? eu nu m? rog, nici s? nu spun la altul. Nici eu nu m-am rugat a?a, de c�nd sunt! Dar nu �nseamn? s? nu ?tim. C? ne?tiin?a este orbirea sufletului.

Dar ?tii ce face dracul m�ndriei ?i al nesim?irii? Dac? noi avem o lacrim? la rug?ciune, ?tii ce zice? "Amu te-ai rugat stra?nic!" Ehei! ?i c�t �i de acolo p�n? la rug?ciunea cea curat?! C�t �i de departe cerul de p?m�nt! V-am spus, c? rug?ciunea �n cre?terea ei n-are limit?. Pentru c? se une?te cu Dumnezeu. N-are margine.

Aceea �nseamn? rug?ciune, cum zicea unul din Pateric: "Am poruncit min?ii mele s? se ridice trei zile �n ceruri! S? nu se pogoare de acolo trei zile". Aceia-i rug?ciune! Sau cum s-a rugat un b?tr�n din pustia scetic?. Acesta, venind un frate la d�nsul, l-a �ntrebat: - Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce face lumea? - P?rinte, �i mare secet?; a r?spuns fratele. - Da' de ce nu v? ruga?i? a zis b?tr�nul. - Ba ne rug?m, p?rinte! Au scos ?i sfintele moa?te ?i icoanele, au venit preo?i, au f?cut Sf�ntul Maslu cu arhiereii pe c�mp, cu procesiune mare. Se roag? ?i tot nu plou?! Dar b?tr�nul a zis: - Ar?tat este c? nu v? ruga?i! B?tr�nul ?tia adev?rata rug?ciune. - Ba ne rug?m, p?rinte! st?ruia fratele. - Fiule, dac?-i a?a, hai s? ne rug?m oleac?! - ca s?-i arate care-i adev?rata rug?ciune. A ridicat b?tr�nul m�inile �n sus ?i s-au f?cut degetele lui ca zece f?clii de foc ?i fa?a lui ca soarele. ?i nu le-a l?sat �n jos timp de un ceas. ?i �n timpul ?sta, cum era senin ?i secet?, au venit nori, s-au �ngro?at norii, au �nceput tunete ?i fulgere ?i a plouat a?a de tare, �n jurul lor ?i-n tot Egiptul, �nc�t a strigat fratele: - P?rinte, p?rinte, coboar? m�inile �n jos c? m? �neac? apa! ?i atunci p?rintele, c�nd a cobor�t m�inile, i s-a f?cut fa?a lui iar??i ca mai �nainte.

Ai auzit care-i adev?rata rug?ciune? A?a, s? ne rug?m ?i noi! S-au rugat mii ?i mii; ?i preo?i ?i arhierei ?i popor ?i n-o plouat. ?i s-a rugat unul, dar s-a rugat cum trebuie. �ntr-un ceas a cobor�t ?i ploaia ?i norii ?i toate. Cu aceast? rug?ciune, Ilie a descuiat cerul, care era �ncuiat de trei ani ?i ?ase luni. Asta-i rug?ciune �n extaz sau �n uimire.

?i a?a, c�nd ne rug?m, s? ?tim c? suntem departe de rug?ciune, at�ta vreme c�t mintea noastr? este la cele de jos ?i-i necurat?. Dar nu trebuie s? dezn?d?jduim, pentru c? Dumnezeu ?tie neputin?a noastr?. ?i de multe ori unul se roag?, s?racul, am?r�t de vreun necaz ?i nu are nici c�nd zice �n ceasul acela rug?ciune din Ceaslov sau din Psaltire. Zice ?i el ceva: "Doamne, miluie?te-m?! Doamne, iart?-m?!" Dar zice din toat? inima.

C�nd mintea lui p?trunde �n inim?, nici nu se mai poate ruga cu rug?ciune lung?. Numai at�ta zice: "Miluie?te-m?, Doamne!", sau "Mila mea!", sau "�ndurarea mea!", sau "Dumnezeul meu!" Deci, c�nd s-a cobor�t mintea �n inim? sau a intrat �n c?mara inimii, at�ta zice: "Iisuse al meu! Iisuse al meu!". Pentru c? inima atunci se �nchide ?i se deschide repede. Inima �nghite pe Iisus ?i Iisus, inima!

Atunci nu mai este timp de vorb?, c? el st? �n fa?a M�ntuitorului ?i se teme s? zic? cuvinte lungi, pentru c? pierde aten?ia. C? aten?ia este puterea rug?ciunii din fa?a M�ntuitorului. ?i atunci zice numai c�te un cuv�nt: "Iisuse al meu!". Dar �n acel "Iisuse al meu!", at�tea lacrimi se vars? ?i at�ta dragoste dumnezeiasc?, �nc�t omul se face tot ca focul �n vremea rug?ciunii.

De aceea, c�nd ne rug?m s? zicem cum putem. Sf�ntul Macarie ?tia c? nu ?tim s? ne rug?m, dar ne d? un sfat: "Omule, eu ?tiu c? tu nu ?tii s? te rogi! - el ?tia ce �nseamn? rug?ciunea, c? era mare st�lp al Ortodoxiei - dar �?i dau un sfat: Roag?-te cum po?i tu! Dar roag?-te adeseori!" C? din deasa rug?ciune, omul �ncepe a se �nv??a rug?ciunea adev?rata.

Iar Sf�ntul Ioan Sc?rarul zice: "Dar ce? Vom p?r?si rugaciunea cea de cantitate?" c? rug?ciunea de cantitate este cea pe care o facem mult?, dar f?r? s? fim cu mintea �n inim? ?i f?r? s? fim cu privirea min?ii la Dumnezeu. "N-o p?r?sim!" C? rug?ciunea dint�i este pricina celei de a doua. Cantitatea na?te calitatea.

Este o vorb? ??r?neasc?: "Exerci?iul face premian?i!" Roag?-te mereu! Apostolul spune: Ruga?i-v? ne�ncetat! Noi, rug�ndu-ne a?a, neputincio?i ?i r?sp�ndi?i, cum putem noi, Dumnezeu, v?z�nd sufletul nostru c? vrea s? se roage c�t de c�t, �i d? c�teva minute de rug?ciune curat?.

?i atunci el �ncepe s? se roage cu lacrimi, cu foc mare. �ns? rug?ciunea aceea, chiar dac? dureaz? c�teva minute, acele c�teva minute de rug?ciune cu mintea �n inim? sunt mai puternice dec�t dac? ai sta o lun? de zile �n rug?ciune, citind la Psaltire sau din Ceaslov. A?a de mare putere are. ?i atunci, cre?tinul, gust�nd din dulcea?a rug?ciunii celei curate, zice: "Ehei! asta-i rug?ciune!" Dar aceast? gustare din rug?ciunea curat?, din rug?ciunea haric?, nu vine la cheremul nostru, c�nd vrem noi. Vine c�nd vrea Dumnezeu s? miluiasc? sufletul nostru.

Auzi ce spune Sf�ntul Isaac Sirianul? Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rug?ciune. C�nd vedem c? ne cerceteaz? Dumnezeu cu lacrimi multe la rug?ciune este semn c? mila lui Dumnezeu s-a atins de ochii t?i ?i vrea, prin aceste lacrimi de poc?in?? ?i de dragoste mare, s? te cure?e pe tine, s? te lumineze, s? te spele de p?cate ?i s?-?i arate ?ie care-i adev?rata rug?ciune.

Deci, noi suntem datori s? ne rug?m cum ?tim noi, cum putem, �ncep�nd cu rug?ciunile �ncep?toare: "�mp?rate ceresc", "Sfinte Dumnezeule", "Preasf�nt? Treime", "Tat?l nostru", "Crezul" ?i celelalte. Ne rug?m cum putem, dar s? ne rug?m adeseori.

C? auzi ce spun Sfin?ii P?rin?i? Sf�ntul Teofan Z?vor�tul, este o m?rturie prea�ndrept??it? s? v? spun?: Cela ce se roag? des, �ns??i rug?ciunea i se face lui cel mai mare dasc?l al rug?ciunii. �ns??i rug?ciunea �l poate �nv??a s? se suie de la treptele cele mai de jos ale rug?ciunii, p�n? la treptele cele mai �nalte ?i p�n? la extaz ?i p�n? la rug?ciunea duhovniceasc?". Deci rug?ciunea �i �nv??a pe sfin?i s? se roage, pentru c? ei totdeauna se rugau.

De aceea Apostolul spune: Ne�ncetat v? ruga?i! Adic?, oric�nd. E?ti acas?, e?ti pe drum, e?ti �n chilia ta, e?ti la lucru, oriunde, tu �nal?? mintea c?tre Dumnezeu. ?i zi cum po?i, dar zi mereu! Orice rug?ciune-i bun?, dac? o zici cu frica lui Dumnezeu ?i cu aten?ie.

S? nu c?ut?m noi trepte de rug?ciune �nalt?, c? aceasta-i m�ndrie! Noi ne rug?m cum putem, iar Dumnezeu, v?z�nd c? sufletul se chinuie?te s? se �nve?e a se ruga, c�nd ?tie darul Lui, �l �nvrednice?te de momente de rug?ciune curat?.

?i atunci, acela caut? �nsingurare, s? fie numai cu Dumnezeu. Cum spune dumnezeiescul Ioan Sc?rarul: Cela ce pe dulcea?a rug?ciunii o a aflat, pururea voie?te s? fie singur. ?i Sf�ntul Isaac Sirianul zice: Cela ce pe dulcea?a rug?ciunii o a aflat, va fugi de gloate ca un asin s?lbatic! El vrea s? r?m�n? �n dulcea?a aceea ?i �n vorbirea cu Dumnezeu oric�nd. ?i vorb?ria ?i treburile ?i altele �l sustrag de la rugaciune, dar lui �i pare r?u.

Este foarte greu s? ajung? omul s? se roage �n a?a fel, ca s? nu-l trag? �napoi zgomotul ?i vederea multora ?i auzirea despre at�tea lucruri. Rug?ciunea des?v�r?it? pu?ini oameni o dob�ndesc.

Este o �nsingurare �n sine, �n inim?, ?i o �nsingurare dinafar?. �nsingurarea dinafar?: Eu m? duc �n p?dure ?i stau �ntr-un bordei, �ntr-o colib?, undeva; �ntr-o pe?tera, ?i m? rog. ?i aceasta ajut? mult rug?ciunii. Dar dac? nu vei avea �nsingurarea �n sine, nu-?i ajut?. Po?i s? fii acolo ?i s? n?luce?ti cu mintea toate ora?ele ?i tot Bucure?tiul ?i toate t�rgurile. Degeaba ai fugit cu trupul �n pustie, c?ci cu mintea n-ai fugit �n pustie. Ori, c?lug?r ce �nseamn?? Spune Sf�ntul Ioan Sc?rarul: Cel ce st? cu mintea sa afar? de lume ?i deapururea se roag? lui Dumnezeu. Acela este c?lug?r!

Dumnezeu nu cere s? ie?im noi numai cu trupul din lume ?i s? fugim �n p?dure; ci cu mintea s? ie?im din lume. A? putea s? stau �n zgomotul lumii, cum f?cea Sf�ntul Teodosie, �ncep?torul vie?ii de ob?te, dar �l vedeau rug�ndu-se ca un st�lp de foc �n mijlocul lumii. El avea la trapez? c�te trei mii de s?raci pe zi ?i el le slujea la mas?. ?i-l vedeai �n mijlocul lumii, c? �n cea mai mare pustie, c? era des?v�r?it. El nu mai auzea ?i nu mai privea la cele din lumea asta, ci numai la cele de sus. Dar a celor des?v�r?i?i este aceasta.

Iar noi, care avem nevoie s? ne �nv???m rug?ciunea, avem nevoie de o �nsingurare �n noi mai �nt�i. Te �nchizi �ntre patru pere?i ai casei tale ?i te po?i �nsingura. Ai �nchis u?a ?i intri �n c?mara inimii. De abia acolo te po?i ascunde s? te rogi lui Dumnezeu �n ascuns.

Sf�ntul Simeon Noul Teolog spune: Mintea nu se poate ascunde nic?ieri �ntre zidiri! Po?i s? te duci tu ?i-n pustie, po?i s? te duci ?i �ntre st�nci, po?i s? te duci oriunde, nu o po?i ascunde �ntre zidiri. Cel mai ad�nc loc unde po?i ascunde mintea de lume este c?mara ei - inima! Numai �n inim? o po?i ascunde, c? acolo st? de vorb? cu Iisus, cu Mirele Cuv�ntul, pe care �l ai de la Botez.

Acolo dac? o ascunzi, mintea trebuie s? intre �n inim?, mut?, surd? ?i oarb?. S? nu mai vorbeasc?, s? nu mai aud? nimic ?i s? nu mai vad? nimic din lumea asta. Ci numai pe Iisus s?-L vad? ?i s? se lipeasc? ?i cu El s? se uneasc? �n Duhul Sf�nt. Acolo �n inim?, Mirele cu mireasa! Sufletele noastre sunt miresele lui Hristos cum spune Sf�ntul Apostol Pavel: V-am logodit pe voi mireasa unui Mire f?r? de moarte ?i tare mi-e frica?de voi s? nu se poticneasc? inimile voastre, precum a Evei de satana. N-a spus mintea, ci inimile, c? a ?tiut c? adev?rata unire a sufletului nostru cu Hristos se face �n inim?, nu �n alt? parte.

Iar dac? noi ne rug?m cum putem, s? ne rug?m adesea, c? harul este maic? de ob?te la fiecare. Ai v?zut o mam? bun? cu copilul cel mic al ei? Dac? vede c? nu ?tie s? mearg? pe picioru?e, �l las? oleac? s? mearg? ?i el �ndat? cade jos ?i �ncepe a pl�nge c? el �i cu picioarele pl?p�nde ?i nu poate merge. ?i �ndat? mama �l ridic?: "Stai, hai s? te �nv??". ?i-l ia de m�n?, �l mai duce oleac?, iar �l las?. Ca s? se �nve?e a merge. A?a face harul cu noi �n vremea rug?ciunii, c�nd nu ?tim s? ne rug?m.

C�nd vine harul la tine, sim?i o rug?ciune curat?; sim?i o rug?ciune a min?ii, a inimii. ?i pe urm?, c�nd te las? Duhul Sf�nt, din cauza m�ndriei ?i a leneviei, iar cazi jos, iar mintea se duce la lume, la tulburare. Apoi iar te ridic?, p�n? ce te �nve?i s? mergi pe acest drum ?i s? te ?ii pe picioarele tale. ?i a?a, v?z�nd Dumnezeu c? sufletul t?u vrea s? se roage, �l introduce �ncet-�ncet pe treptele rug?ciunii. ?i c�nd a �nv??at el s? se roage, nu-i mai trebuie s?-l duc? nimeni de m�n?. El ?tie c? adev?rata rug?ciune o g?se?te �n inima sa, unindu-se cu Iisus Hristos.

Deci se cade s? ne rug?m cum putem. Uneori cu gura, alteori cu mintea, alteori cu inima, alteori mai presus de rug?ciunea inimii. Cine se va �nvrednici de celelalte trepte ale rug?ciunii, cum v-am spus - de sine mi?c?toare, v?z?toare, rug?ciunea �n extaz, �n uimire, p�n? la rug?ciunea cea duhovniceasc? - are mare dar de la Dumnezeu; dar nu ?tiu dac? din neamul nostru de azi ajunge cineva. Numai Dumnezeu ?tie pe unul ca acela. Poate se g?se?te undeva �n vreo pe?ter? ascuns?, prin mun?i pe undeva sau cine ?tie, c? numai Domnul ?tie. Acela-i st�lp de foc! Acela, c�nd se roag?, se face ca b?tr�nul din Pateric, st�lp de foc!

Dar noi s? ne rug?m cum putem, c? am v?zut c? M�ntuitorul n-a trecut cu vederea rug?ciunea canaanencei. Ea, s?raca, nici nu era evreic?. Era fenicianc?, din p?r?ile Tirului ?i ale Sidonului. Ori fenicienii erau p?g�ni. Dar a auzit ?i ea de M�ntuitorul c? face minuni ?i a venit. V?z�nd at�ta lume �n jurul Lui, a �nceput s? strige: Miluie?te-m? pe mine, Fiul lui David; fiica mea r?u se �ndr?ce?te!

Ca femeie p?g�n?, a �nv??at ?i ea de la evrei cum s? strige. Ea nici nu ?tia cum �l cheam?. "Strig? a?a, femeie!" Dar ea, s?raca, striga ca mam? n?c?jit?. Pe fata ei o chinuiau diavolii de at�?ia ani, c? era �ndr?cit?. ?i a luat asupra sa fa?a fiicei sale, c? auzi ce striga: Miluie?te-m?, Doamne, pe mine, c? fiica mea r?u se �ndr?ce?te! Nu striga: "Miluie?te, Doamne, pe fiica mea!" Adic?, dac? ai s? faci mil? cu fiica mea, pe mine m? miluie?ti.

Deci s-a b?gat �n fiin?a fiicei sale ?i cu toata inima se ruga pentru fiica sa. Iar M�ntuitorul, ca s? arate la to?i statornicia credin?ei ei, se f?cea c? nu o aude. Ai v?zut ce-a spus �nt�i: Nu sunt trimis, f?r? numai la oile cele pierdute ale casei lui Israel. Adic? "Tu e?ti fenicianc?, e?ti p?g�n?; nu pentru tine am venit �n lume!" Ea atunci mai tare striga. ?i la Apostoli le era mila: Doamne, sloboze?te-o pe ea, c? strig? �n urma noastr?! O vedeau c? strig? cu lacrimi din ad�ncul inimii. Iar M�ntuitorul o mai �nfrunt? o dat?: Nu este bine s? iei p�inea fiilor ?i s-o dai c�inilor.

C�ine a f?cut-o! �n?elegi? Dar ea nu s-a sup?rat c? o face c�ine. Ea, �n fierbin?eala rug?ciunii ei, a trecut peste toate. De aceea a zis: "Doamne, c�ine sunt eu - adic? nu sunt din neamul lui Israil, eu sunt p?g�n? - dar ?i c�inii, Doamne, m?n�nc? din f?r�miturile care cad de la masa domnilor lor".

Adic?, "chiar dac? sunt c�ine, dar m?car d?-mi ?i mie o f?r�mitur?, c? eu nu �ntind m�na la mas? cu st?p�nii". ?i atunci a spus M�ntuitorul c?tre d�nsa: O! femeie, mare este credin?a ta! Fie ?ie precum voie?ti! ?i s-a t?m?duit fiica ei din acel ceas. A?i v?zut rug?ciune? Ai v?zut credin??? Nu cu multe cuvinte, dar din inim?!

Dar t�lharul pe Cruce? Ai v?zut ce spune Sf�ntul Efrem �n Cuv�nt la t�lhar din Vinerea Mare? Mai �nt�i el ?i cel?lalt t�lhar huleau pe Iisus pe Cruce, ?i-I ziceau: Dac? e?ti Fiul lui Dumnezeu, coboar?-te de pe Cruce ?i ne izb?ve?te ?i pe noi. Pe urm? au v?zut c?, M�ntuitorul, c�nd �i b?teau cuie �n m�ini ?i-n picioare ?i-L batjocoreau, se ruga pentru d�n?ii f?r? r?utate: P?rinte, iart?-le lor, c? nu ?tiu ce fac!

Atunci t�lharul din dreapta s-a str?puns de bl�nde?ea Lui ?i zicea: "Ia uit?-te! Noi c�t �i blestem?m ?i-i �njur?m pe ace?tia care ne-au r?stignit aici, iar El zice: P?rinte, iart?-i pe ei, c? nu ?tiu ce fac!"

Atunci a crezut �n inima lui c? Acel Care este r?stignit l�ng? d�n?ii, nu este un prooroc, ci este Dumnezeu.

T�lharul care a �nceput s? cread? c? M�ntuitorul este Dumnezeu, v?z�nd c? rabd? cu at�ta bl�nde?e, a �nceput s? se uite la El �n sus, c?ci Crucea M�ntuitorului era mai �nalt? dec�t a lor, ?i se g�ndea: "Ce r?u a f?cut Omul acesta? Mor?i a �nviat, bolnavi a vindecat, oameni a s?turat, a �nv??at cu cuv�ntul bl�nde?ii, n-a fost p?c?tos, nu s-a atins de El nimic... Cu adev?rat acesta-i Dumnezeu!"

Aceasta zice ?i Apostolul: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se m?rturise?te spre m�ntuire. C? nu-i de ajuns s? crezi �n inima ta �n Dumnezeu, ci s?-L m?rturise?ti ?i cu gura, c? avem dou? p?r?i. Cu sufletul cred c? este Dumnezeu, dar trebuie s?-L m?rturisesc ?i cu buzele. De aceea a zis M�ntuitorul: Cine se va lep?da de Mine �naintea oamenilor ?i Eu M? voi lep?da de el �naintea Tat?lui Meu. Cu toat? fiin?a ta trebuie s?-L m?rturise?ti; ?i prin cuv�nt ?i cu inima, prin credin??.

Atunci t�lharul, care credea �n inima lui c? M�ntuitorul este Dumnezeu, ce-a g�ndit el? "Oare o s? m? ierte Dumnezeu ?i pe mine, c? eu mai �nainte am hulit, ca ?i cel din st�nga?" Se g�ndea el: "Acest Iisus, Care se roag? pentru cei ce-L r?stignesc, dac? pe cei care L-au r?stignit nu ?ine m�nie, cu c�t mai mult o s? m? ierte ?i pe mine, m?car c? eu am f?cut at�tea desfr�uri ?i ucideri ?i jafuri ?i �njur?turi ?i be?ii!"

?i-aducea aminte de via?a lui de t�lhar, ?i-?i zicea: "Oare ce poc?in?? s? mai fac eu acum? Dac? a? avea picioarele libere, a? face metanii, dar ele sunt legate. Dac? a? avea m�inile libere, a? da dou? palme la cel din st�nga care hule?te ?i a? zice: De ce hule?ti pe acest bl�nd Iisus! Dar ?i m�inile sunt r?stignite". Se g�ndea el, "ce poc?in?? s? mai fac eu acum pe cruce?" Duhul Sf�nt i-a dat �n g�nd: "?tii ce mai am eu slobod? Am limba! Limba nu-i r?stignit?. ?i eu am s? strig din toat? inima cu limba mea: Pomene?te-m?, Doamne, c�nd vei veni �ntru �mp?r??ia Ta!

Vezi? �nt�i cu limba L-a ap?rat de t�lharul din st�nga, care-L oc?ra pe M�ntuitorul, zic�ndu-i: Nu te temi tu de Dumnezeu, c? noi suntem �n aceea?i os�nd?, c? am f?cut at�tea p?cate? Dar Acest Iisus ce-a f?cut? �nt�i cu limba �l oc?ra pe cel?lalt. "Eu cred c? acesta-I Iisus! Nu m? mai iau dup? tine!". Dup? ce l-a oc?r�t pe t�lharul din st�nga cu limba, a f?cut poc?in??; roade de poc?in?? c? numai limba ?i c?in?a inimii �i mai r?m?sese. "Am s? strig cu aceast? limb?, pe acest Iisus care nu ?ine minte r?ul, s? m? ierte". ?i a strigat din ad�ncul inimii: Pomene?te-m?, Doamne, c�nd vei veni �ntru �mp?r??ia Ta! ?i aude pe M�ntuitorul de sus de pe Cruce: Adev?rat gr?iesc ?ie, ast?zi vei fi cu Mine �n rai!

Sf�ntul Efrem face art? mare �n cuv�nt: "V?zut-ai rug?ciune t�lh?reasc?? V?zut-ai t�lhar �n?elept? A ?tiut s? fure mult �n via?a lui! Dar, av�nd credin?a �n inim?, a ?tiut s? fure cu limba raiul". Adic?: "T�lharule! Ai furat, ai spart, ai f?cut ucideri, r?ut??i; dar acum cu credin?a ta din inim? ai ?tiut s? furi cu limba raiul". ?i zice la urm? acest cuv�nt, a?a:"O! t�lharule, ?i al raiului t�lharule! Ai furat toate, dar ai furat ?i raiul cu limba. O! t�lharule ?i al raiului t�lharule! O! floare timpurie a lui Hristos, C?ruia I se cuvine slav?!"

Adic? cea mai �nt�i floare r?s?rit? din Crucea lui Hristos a fost sufletul t�lharului.

De aceea el a mers �nt�i �n rai cu M�ntuitorul, c? L-a m?rturisit pe Cruce �nainte de a-L m?rturisi pe Dumnezeu Longhin Suta?ul, c�nd L-a str?puns �n coast? ?i al?i mul?i pe urm?. Cel dint�i, t�lharul L-a m?rturisit pe Dumnezeu ?i L-a rugat s?-l duc? �n rai.

Iat? ce �nseamn? rug?ciune �n vreme de nevoie! C�nd suntem n?c?ji?i, s? strig?m din toat? inima, c? Dumnezeu caut? la inima noastr?. (Din �ndrum?rile P?rintelui Ilie Cleopa)