Sambata, Mai 12, 2007, 10:16 PM 

Ereziile ecumenismului - Sapte zile in Babilonul antihristic
     media: 3.67 din 3 voturi

EREZIILE ECUMENISMULUI – ŞAPTE ZILE ÎN BABILONUL ANTIHRISTIC

În afara Ortodoxiei celei adevărate, întunericul creşte cu repeziciune


Mărturisitor Ortodox


"Auzim întotdeauna în Simbolul Credinţei, Crezul nostru Ortodox, că noi creştinii ortodocşi suntem Una, Sfântă Sobornicească şi Apostolească Biserică. Una, nu o sută. Băgaţi de seamă! Vai şi amar de cei care s-au despărţit de Biserica lui Hristos. Nu există o mie de Biserici! Una este: Biserica Sobornicească Ortodoxă, în întreaga lume!" (Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa).

Aşadar, acesta este adevărul exprimat, de-a lungul veacurilor de toţi Părinţii Bisericii Ortodoxe, adevăr care astăzi este deseori neglijat de întreaga suflare ortodoxă: ierarhi, preoţi, teologi, intelectuali, urmaţi îndeaproape, în ultima vreme, şi de credincioşii din popor. Fără acest adevăr sunt de prisos toate ostenelile noastre trupeşti şi intelectuale, sunt zadarnice toate faptele bune bisericeşti, ori nu; căci deşi importante pentru dobândirea mântuirii, acestea, nu sunt suficiente dacă sunt săvârşite în afara dreptei credinţe. Astfel, înţelegem că suntem datori să trezim însufletele eterodocşilor „neliniştea cea bună" (Sfântul Paisie Aghioritul), pentru ca aceştia, venind la Ortodoxie să-şi părăsească propriile rătăciri, spre a găsi calea mântuirii. Fără acest gând nu sunt justificate defel întâlnirile ortodocşilor cu eterodocşii, declaraţiile reciproce, în care şi unii şi alţii îşi făgăduiesc reciproc prietenia, iubirea, toleranţa, comuniunea, şi alte basme, etc. etc., încălcând adevărurile de credinţă ortodoxă. Aceste principii dulcege nu fac decât să smintească sufletele credincioşilor de Ortodoxia mărturisitoare a Sfinţilor Părinţi.

Acest fapt se petrece anual, timp de o săptămână, în luna ianuarie, prin mijlocirea „Octavei de rugăciune" sau a „Săptămânii de rugăciuni în comun", pe întreg cuprinsul ţării, prilej cu care creştinii ortodocşi se roagă împreună cu ucenicii eretici ai papei.

Ce se întâmplă în culisele Bisericii Ortodoxe

Preoţi şi creştini ortodocşi cunoscători, trăitori şi mărturisitori ai Ortodoxiei, asistăm la abateri de la poruncile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, încălcări ale dogmelor şi canoanelor ce străjuiesc ortodoxia credinţei, abuzuri care îngrădesc vieţuirea monahală, concesii făcute duhului lumesc, mergând până la identificarea Bisericii cu instituţiile seculare ale statului nihilist-antihristic.

"Credinţa noastră este dreapta mărturisire a Părinţilor noştri. Cu ea, noi nădăjduim să ne înfăţişăm înaintea Domnului şi să primim iertarea păcatelor; iar fără ea nu ştiu ce cuvioşie ne-ar putea izbăvi de chinul cel veşnic" (Sfântul Ierarh Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului)

Şapte zile în Babilonul antihristic (Săptămâna de rugăciune în Comun)

De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de „apropiere" urmată de rugăciuni pentru „unitatea în credinţă", o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi a lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfârşit al lunii ianuarie.

Timp de şapte zile, în a doua jumătate a lunii ianuarie, se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu „fraţii" catolici, protestanţi şi păgâni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă, la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi, ori de preoţii ortodocşi între eretici.

Dar cât de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin însăşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.

Numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte necesare mântuirii sufletelor noastre

De-a lungul celor 2000 de ani de existenţă, numai credinţa ortodoxă şi-a păstrat neschimbată Predania Sfinţilor Părinţi, precum şi Dogmele Bisericii Ortodoxe. Doar Biserica Ortodoxă se ocârmuieşte după cele Şapte Soboare a Toată Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfinţilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceea, numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte necesare mântuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva "bisericilor" ce vor încerca să o uzurpe.

Drept aceea doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserică în Crez ca fiind: Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică, al cărei cap este Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri, pentru că avem - ca şi Sfinţii Apostoli - un Domn, o Credinţă, un Botez - cel Ortodox. Toată învăţătura şi predania Bisericii viază şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparţin altor "credinţe", adunaţi de-a valma cu prilejul săptămânii pentru "rugăciune şi unitate".

Nu ne înjugăm la jug străin cu cei necredincioşi, fiindcă lumina nu are împărtăşire cu întunericul

Spre lămurirea celor aflaţi în întunericul necredinţei, al ereziilor papilor catolici, şi a înşelătorilor sectanţi, dar şi a creştinilor ortodocşi derutaţi de acest ecumenism otrăvitor, Sfântul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos, creştinii, să fie păziţi de comuniunea cu credincioşii vreunor culte şi confesiuni, ne îndeamnă: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios?" (II Corinteni 6: 14,15). „Ei mărturisesc că-1 cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc" (Tit 1: 16). „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osândit!" (Tit 3: 10,11). „Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!" (I Corinteni 15: 33)

Din păcate, cultele protestante şi romano-catolicii nu-şi dau seama că Biserica lui Hristos există deja, şi ei fiinţează în afara ei. Acestea nu sunt „biserici"! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinţii numesc Biserică, este nevoie să păstreze întreagă, neschimbată, neînnoită toată învăţătura de credinţă, aşa cum au primit-o Sfinţii Părinţi, urmaşi ai Apostolilor, întruniţi în cele Şapte Sfinte Soboare. Toţi aceştia, insuflaţi de Duhul Sfânt, ne-au lăsat pecetluită cu sângele lor, o singură, adevărată şi dreaptă credinţă, întru o singură, adevărată şi dreaptă Biserică, tocmai de aceea numită - după ruperea şi anatemizarea catolicilor la 1054 - Biserica Ortodoxă, adică drept-credincioasă.

Nimeni, niciodată nu va putea alcătui o altă „Biserică" decât cea lăsată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei

Biserica este Una şi Unul Sfânt este Capul ei, şi nimeni, niciodată nu va putea alcătui o altă „Biserică" decât cea lăsată de Hristos, Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei. Tocmai această provocare ne-o aruncă celelalte „credinţe" - o nouă predanie, alte învăţături, un alt dumnezeu - care caută să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine neamul, să ne euro-înglobeze.

Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii, fapte ce odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre „ortodocşi" - ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni - ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Trupul cel Viu al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii alături de care s-au rugat şi împărtăşit, dar mai ales se vor osândi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă.

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: „Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!" însă aceste înşelătoare chemări la „unitate în diversitate" ascund sub chipul faptei bune depărtarea creştinului ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele şi Canoanele Bisericii şi de rânduielile Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei. Iar fără dreptarul vieţuirii Sfinţilor nu vom putea ajunge în Împărăţia Cerurilor spre a ne împărtăşi din aceeaşi odihnă cu Sfinţii.

Pentru ortodocşi nu este posibilă unirea cu catolicii atâta timp cât aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare, etc., etc.), la neo-rânduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin afundare, precum Sfinţii Părinţi au hotărât. Nu putem uita istoria încă sângerândă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus. Astfel, chemăm toată suflarea ortodoxă spre a se împotrivi oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii. Îndemnăm pe ortodocşii creştini a se opune ereziei ecumeniste care prin „reconciliere şi unitate" subminează însăşi unimea Bisericii lui Hristos. După Schisma din 1054, toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi au luptat împotriva eresurilor papei, a dogmelor mincinoase şi expansiunii politice, plătind aceasta cu însuşi scump sângele lor. Pentru aceasta, Sfântul Paisie de la Neamţ (+1794) spune: „Pe papa, Sfânta Biserică îl afuriseşte! Şi eu împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc!" Cuvintele lor au până astăzi puterea şi lucrarea Duhului Sfânt şi ne întăresc a crede că: „Este doar o singură Biserică a lui Hristos - cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe" (Sfântul Fotie al Constantinopolului)

Sfânta Scriptură îndeamnă să ne rugăm pentru eretici şi păgâni [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă în Biserica Ortodoxă şi să afle adevărul

Sfântul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie "conciliant" cu rău-credincioşii păgâni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: „Eu mă supun legilor împăratului ceresc, şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-L cunosc pe Dumnezeu. De aceea şi Sfânta Scriptură îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul" (Biserica şi Statul). Această mărturie arată: întâi, până unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi ai stăpânirilor lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărându-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.

Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă câştiga la „rugăciunile în comun", se cuvine a-i întreba:

Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, rătăciri pentru care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea?

De ce în urma acestor "rugăciuni", "fraţii" catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice, întorcându-se la botezul apostolic?

De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi, pentru a nu sminti pe "fraţi"?

Ce interese se află în spatele acestor mascarade "bisericeşti"?

Se doreşte oare ca poporal să lepede adevărata credinţă ortodoxă, pentru a se uni cu Noua împărăţie a lui Antihrist?

Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi vor înşela (Matei 24:5). Privitor la cele de mai sus, Sfântul Iacob Hozevitul (+1960) arată: "Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfânta şi preadulcea Ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cât e de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cât e de uşor să fie atraşi la ideile lor "filosofice" şi să-i creadă! Dacă răscoleşte cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte OM"


Te poţi conecta pe un Hub de îndrumare şi misiune creştin ortodoxă, de combatere a ecumenismului, a sectelor create de oameni şi a ereziilor ===>>> dublu click pe acest link: dchub://ortodox.sytes.net:4012

Sambata, Mai 12, 2007, 09:47 PM 

Radacinile ecumenismului si ridicarea lui Antihrist
     media: 3.00 din 2 voturi

RĂDĂCINILE ECUMENISMULUI ŞI RIDICAREA LUI ANTIHRIST

În afara Ortodoxiei celei adevărate, întunericul creşte cu repeziciune


Mărturisitor Ortodox


MĂRTURIA ISTORICĂ A BISERICII CREŞTINE ORTODOXE

Când ţăranul îşi ară ogorul său şi seamănă în el grâul cel bun, vede după o vreme începând să răsară seminţele. Dar odată cu ele încep a se ivi, ici-colo pe ogor, şi alte buruieni străine de felul celor semănate de el. Mai târziu, crescând grâul, odată cu el cresc şi acele buruieni străine, şi cu vremea încep a se arăta cine sunt: unele neghine, altele pălămizi, altele spini, şi dacă nu va avea grijă să le plivească şi să le smulgă la vreme, în vremea secerişului cu prea puţin folos se va alege. Aşa s-a întâmplat şi se întâmplă şi azi cu ţarina Bisericii lui Hristos, adică întreaga suflare creştin-ortodoxă. Grâul cel bun adică cuvântul Evangheliei, încredinţat ţăranului adică păstorilor Bisericii Ortodoxe, este semănat peste toată lumea. Dar neghinele celui rău, semănate de oamenii diavolului noaptea, adică învăţăturile mincinoase sau ereziile, neînlăturate la vreme, caută să se înmulţească şi să înlocuiască învăţătura curată a lui Hristos. Cu cât trândăvia sau necunoaşterea ţăranului e mai mare, cu atât se pârguiesc nestingherite şi neghinele cele rele şi otrăvitoare, ce prin mulţimea lor mai apoi ajung să umbrească cuvântul şi învăţătura Bisericii Ortodoxe din care-şi hrănesc sufletele creştinii ortodocşi. Aşa de pildă, prima sămânţă a neghinei celei rele a fost Simon Magul, care în necredinţa sa a voit cu arginţi să cumpere de la Sfinţii Apostoli darul Sfântului Duh, spre a face şi el minuni şi tămăduiri, patimă care dăinuie până astăzi şi poartă numele de simonie. Tot în vremea aceea a apărut şi buruiana iudeilor ce încreştinaţi fiind, cereau cu stăruinţă a se respecta obiceiuri din legea mozaică de care tocmai se lepădaseră, întoarcere la iudaism ce o aflăm şi astăzi în unele ritualuri ale sectelor protestante, create de oameni sub directa îndrumare a diavolului. Pe măsură ce buruienile blestematelor erezii au început a creşte, a se îndesi şi a înăbuşi sămânţa cea bună şi curată a Evangheliei lui Hristos, Biserica Ortodoxă a ridicat împotrivă pe Sfinţi drept scut de apărare, care s-au adunat de-a lungul vremii în Şapte Soboare a Toată Lumea. La aceste Adunări ale Ortodoxiei, Sfinţii Părinţi au grăit cu biruinţă împotriva ereticilor ce se numeau pe sine creştini dar nu mărturiseau ortodox învăţătura de credinţă, blestemându-i deopotrivă cu evreii şi păgânii. Da, Biserica lui Iisus Hristos cea dreptmăritoare de la Răsărit are aceşti şapte stâlpi nezdruncinaţi pe care s-a zidit duhovniceşte, adică cele şapte Sinoade Ecumenice, a toata lumea. Cel dintâi a fost la anul 325 în Niceea Bitiniei în timpul Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena. Iar Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787 s-a făcut pentru cinstirea sfintelor icoane unde 479 de Sfinţi Părinţi au dat anatemei pe toţi ce au îndrăznit şi vor mai cuteza a ridica hule împotriva sfintelor icoane. Dintre cei mai înverşunaţi hulitori amintim aici pe rătăcitul preot ce nu recunoştea dumnezeirea lui Hristos, numitul Arie, părintele de mai apoi a tot umanismul european, pe nevrednicul arhimandrit Eutihie pe ale cărui erezii împotriva firii Mântuitorului şi astăzi se zidesc mincinoasele biserici ale copţilor, melchiţilor, armenilor şi persanilor. Ce să mai pomenim despre anatemizarea tuturor mulţimilor de împăraţi şi ierarhi ai vremii care prin lepădări de învăţătura ortodoxă au ajuns hulitori ai Maicii Domnului şi sfintelor icoane? Spre înţelepţirea tuturor celor ce vor urma întru adevăr Calea Ortodoxiei, Sfinţii Părinţi adunaţi la cele Şapte Soboare au întocmit legi bisericeşti numite Sfinte Canoane pe care le-au pus drept cârmă a Bisericii, dreptare sfinte ce şi astăzi îşi păstrează în Biserică aceeaşi tărie şi valabilitate, după cum Sfântul Fotie cel Mare grăieşte: “Există doar o singură Biserică a lui Hristos, apostolească şi sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor. Este nevoie să păzeşti toate fără nici o poticneală şi, mai presus de toate, cele ale credinţei. De te-ai depărta câtuşi de puţin, păcătuieşti păcat de moarte… Şi toţi câţi păzesc cele pe care fie unul dintre Părinţi le-a scris, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecată”. Şi peste toate Soborul VII întăreşte: ”Să nu faceţi nici inovaţie, nici omitere în Predania pe care am păzit-o cu evlavie până acum. Deoarece toţi câţi s-au păstrat înlăuntrul Sfintei Biserici Ortodoxe, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Şi cu mare pedeapsă va fi condamnat cel ce va face fie adăugiri, fie omiteri”.

DEZBINAREA CEA MARE

Toţi ereticii au dus luptă de dezbinare a credincioşilor Bisericii Ortodoxe prin răstălmăcirea scripturilor şi aducerea de păreri noi, pline de înşelare, pe care le credeau adevăruri. Aşa s-a întâmplat şi la anul 1054, vreme în care s-a petrecut desprinderea de Biserica Ortodoxă a întregului Apus latinesc în frunte cu papa Romei. De atunci, papa s-a proclamat singur întâiul ”sfânt părinte”, om infailibil fără de păcat înaintea căruia Biserica trebuia să se supună, iar din această prea mare mândrie drăcească a început să aducă schimbări învăţăturii apostolice al cărei următor se credea. Atunci Hristos Dumnezeu nu i-a mai răbdat îndărătnicia şi trufia omenească şi l-a tăiat din via Sa după cuvântul Sfântului Apostol Pavel rostit în Epistola către Timotei: ”Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (II Timotei 4, 3-4). Până astăzi, învăţăturile greşite ale unui om ce şi-a întemeiat o biserică fără Hristos sunt ţinute de întregul Apus, o întreagă omenire ce se crede mântuită prin omul-papă. Urmând primului papă ce a strâmbat prin filioque Crezul întocmit de Sfinţii Părinţi la primul Sobor al Creştinătăţii Ortodoxe, TOŢI papii de mai apoi nu au renunţat la această eretică înnoire, ba mai mult, au modificat data prăznuirii Sfintei Învieri, au introdus slujirea cu azimă ca evreii, botezul este făcut prin stropire nu prin afundare. Toate aceste şi multe alte hule aduse dreptei credinţe ortodoxe au depărtat de la catolici harul Duhului Sfânt. Se laudă că-l au, dar au rămas doar cu lauda, nu şi cu Duhul Sfânt. Închipuit ca primul om al creştinătăţii, ales de Hristos pentru a stăpâni lumea, papa şi urmaşii lui au trecut prin sabia cruciaţilor întreaga Ortodoxie. Şi prin aceasta au arătat cum singuri s-au despărţit de Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică Ortodoxă a lui Hristos. Iar din frică sau neştiinţă, poporul latinesc şi apoi toţi apusenii l-au urmat pe omul-papă în greşeala lui. Dimpotrivă, Creştinii Ortodocşi s-au depărtat grabnic de el şi au mărturisit dreapta credinţă, deoarece un episcop - fie el patriarh ori papă - încetează a mai fi episcop din clipa în care a încetat a mai fi ortodox, după cum întăreşte şi Sfântul Isidor Pelusiotul (n.360 ) : ”Acei care cutează să scoată sau să adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, suferă de o boală sau alta: ori nu cred că Dumnezeiasca Scriptură a fost insuflată de Duhul Sfânt, ceea ce îi arată necredincioşi, ori se cred mai înţelepţi decât Sfântul Duh, şi asta înseamnă că sunt smintiţi” (Migne 78 A). Iar Sfântul Vasile cel Mare (+380 ) adaugă: ”Vădita necredinţă a ereticilor ne vatămă puţin. Cu toate acestea, cei ce poartă piele de oaie şi se prezintă pe dinafară cu chip paşnic, sfâşie dinlăuntru oile cele înţelegătoare ale lui Hristos şi vatămă mult, înşelându-i pe cei mai simpli. Aceştia sunt mai periculoşi şi greu se apară cineva de ei. Ce lucruri îndrăzneţe nu au făcut aceşti înnoitori? Din aceasta pricină, i-a despărţit Biserica, deoarece ei s-au rupt de dreptmăritori şi au făcut mincinoasă adunare. Totuşi, trebuie să cunoaşteţi că, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteţi singuri, ci aveţi pe Sfinţii Părinţi împreună cu voi care apără Ortodoxia, sfinţi care au alcătuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credinţei. Crimă este nepăzirea Predaniilor Părinţilor. Să ne luptăm până la sfârşit nu pentru averi, nu pentru slavă, ci pentru a dobândi de obşte comoara credinţei sănătoase şi să rămânem luptându-ne pentru adevăr”.

Toate inovaţiile umano-papiste în învăţătura şi cultul Bisericii au fost rădăcinile din care s-a zămislit o şi mai grozavă prăpădenie: idolatria omului, închinarea la omul-zeu, adică umanismul, temelia de mai apoi a tuturor înşelărilor contemporane.

ECUMENISMUL ŞI IDOLUL UMANIST

Învăţătura Bisericii Ortodoxe a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, rostită de către Sfinţii Apostoli, de către Sfinţii Părinţi şi de către Sfintele Sinoade asupra ereticilor, este următoarea: Ereziile nu sunt Biserică şi nici nu pot fi Biserică. Pentru aceea în aceste false ”biserici” nici nu pot exista Sfinte Taine, şi mai cu seamă Taina Împărtăşirii - această Taină a Tainelor; fiindcă tocmai Sfânta Împărtăşire este totul şi toate în Biserică, adică Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Întâiul Apostol în Epistola către Tit, cu puterea pe care a primit-o de la Hristos, dă poruncă: ”De omul eretic, după prima şi a doua sfătuire, desparte-te” (Tit 3:10). Acela deci, care nu numai că nu se desparte de ”omul eretic”, ci-i dă aceluia şi pe Domnul Însuşi, în Sfânta Împărtăşire, se mai găseşte oare în sfânta credinţă apostolică şi dumnezeiască? Răspunde Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli ce porunceşte cu glas de tunet: ”Episcopul, sau preotul, sau diaconul, care numai s-a rugat cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit lor să lucreze ceva ca şi clerici, să se caterisească” . Iar Canonul 65 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: ”Dacă vreun cleric sau mirean intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca să se roage, să se caterisească şi să se afurisească” . În timpul vremurilor Apostolice, Sfântul Apostol Pavel dezvăluia în Epistola către Tesaloniceni că deja ”taina fărădelegii se şi lucrează” (II Tesaloniceni 2:7 ). Aceasta taină ticăloasă era planul secret al diavolului pentru o nouă cădere a omului şi pentru apostazia creştinilor ortodocşi. Am văzut cum această vicleană lucrare împotriva creştinilor a fost făptuită de duşmanul omenirii mai ales prin erezii săgetate asupra dreptei credinţe Ortodoxe, singura credinţă prin care oamenii devin membrii ai Bisericii şi sunt mântuiţi întru Hristos. Sfântul Vasile cel Mare scrie că cel viclean foloseşte următoarea tactică: a văzut blestematul că propovăduirea Scripturii s-a ridicat din Răsărit şi de acolo s-a răspândit către Apus şi restul lumii, prin urmare a sădit seminţele apostaziei tot în ţinuturile din Est şi de acolo a izbutit să le împrăştie în restul lumii. În Răsărit aceste erezii au fost învinse, Ortodoxia a triumfat şi această biruinţă o prăznuim în Duminica Ortodoxiei. În Apus, totuşi, oamenii au fost înfrânţi. Au stat împotriva Ortodoxiei şi au căzut pradă ereziei papismului. Au părăsit corabia Bisericii Ortodoxe şi au vâslit în larg, cârmuiţi de un om, departe de învăţătura curată a lui Hristos. Catolicismul s-a ridicat prin respingerea şi înlocuirea învăţăturii Ortodoxe despre Biserică, latinii proclamând dogme eretice despre întâietatea şi negreşelnicia papei, adică a omului pământesc, contrar Sfintei Scripturi care aminteşte în prima Epistolă a Sfântului Apostol Ioan (I Ioan 1:8,10) : ”Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui Hristos nu este întru noi” . Sfântul Iustin Popovici spune cum din această erezie latină ce a devenit universală s-au născut şi se nasc fără încetare alte erezii: Filioque, scoaterea epiclezei adică a chemării Sfântului Duh la Sfânta Liturghie, introducerea harului creat, azimele, purgatoriul, cumpărarea de merite prisositoare, învăţătura scolastică privitoare la mântuire şi viaţă, papo-centrismul, ”sfânta” inchiziţie ce a ucis mii de oameni la comanda papei (prin acele tribunale secrete vestitoare ale morţii), indulgenţele, uciderea păcătosului pentru păcatul săvârşit, iezuitismul, politizarea clerului, laicizarea administrativă şi tot umanismul social. Dezbinarea şi despărţirea umanistă eretică între dragoste şi adevăr este ea însăşi o dovadă a lipsei credinţei în Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi a pierderii cumpenei şi gândirii sănătoase duhovniceşti. Pentru aceasta Sfântul Apostol Pavel ne atenţionează în Epistola către Coloseni: ”Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos” (Coloseni 2:8). Dar cea mai clară mărturie a dezbinării adusă Bisericii Ortodoxe de papism este însăşi dezbinarea catolicismului în miile de culte protestante contemporane. Protestantismul este cea mai apropiată şi credincioasă odraslă a papismului, care prin gândirea sa profund neortodoxă se aruncă din erezie în erezie şi se îneacă fără încetare în feluritele otrăvuri ale rătăcirilor eretice. Pe lângă aceasta, trufia papistă şi nebunia ”infailibilă” domnesc în chip desăvârşit în sufletele credincioşilor protestantismului, pustiindu-le. În principiu, orice protestant este un papă de sine stătător, preot infailibil în toate chestiunile de credinţă; iar lucrul acesta duce totdeauna dintr-o moarte duhovnicească în alta, al căror sfârşit este iadul.

Sfântul Iustin Popovici ne învaţă că numele de obşte pentru creştinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene este ecumenismul. În el se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste creştinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase, nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de ”a-tot-erezie” - pan-erezie. De ce? Fiindcă, de-a lungul istoriei, feluritele erezii tăgăduiau sau sluţeau anume însuşiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Hristos în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este ”legiune”. Şi ştim cu toţii că legiunile sunt ale diavolilor. Aşa stând lucrurile, ecumenismul papisto-protestant, cu biserica sa mincinoasă şi cu creştinismul său mincinos, nu are ieşire din moartea şi din chinul său, dacă nu se va pocăi din toată inima înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi a Bisericii Lui Ortodoxe. Pocăinţa este leacul pentru orice păcat, leacul dat fiinţei omeneşti, celei după chipul lui Dumnezeu, de către singurul iubitor de oameni. Pentru aceasta, potrivit cu cugetul Bisericii soborniceşti a lui Hristos şi cu întreaga Predanie Ortodoxă, Biserica Ortodoxă nu îngăduie existenţa altor Taine în afara ei, nici nu le socoteşte Taine, până la venirea prin pocăinţă din ”biserica” eretică, adică dintr-o biserică mincinoasă, în Biserica Ortodoxă a lui Hristos. Câtă vreme cineva rămâne în afară de Biserică şi nu va recunoaşte toate învăţăturile de credinţă ortodoxe, unul ca acesta este pentru Biserică eretic şi, în chip de neocolit, se găseşte în afara împreună-unirii mântuitoare: Fiindcă ce părtăşie poate fi între dreptate şi nelegiuire? Ce părtăşie poate să fie între lumină şi întuneric? (2 Corinteni 6:14) după cuvintele Sfântului Apostol Pavel în Epistola a doua către Corinteni. Toţi Sfinţii Părinţi strigă într-un glas: de la Răstignire Biserica s-a făcut jertfitoare, de la Înviere Biserica este biruitoare, şi de la Cincizecime Biserica este desăvârşit-mântuitoare. Numai Biserica Ortodoxă reuneşte toate aceste harisme, căci numai ea este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, de la Întemeietorul şi Capul ei – Iisus Hristos. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, numai Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva falselor biserici ce vor încerca să o uzurpe prin erezii .

GLOBALIZAREA ECUMENISTĂ ŞI ÎMPĂRĂŢIA LUI ANTIHRIST

Astăzi, în rătăcirea duhovnicească care pe toţi ne pătrunde, a căuta şi a păzi adevărul în cele despre mântuire este din ce în ce mai anevoios. Adevărul este persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pe acest Adevăr Întrupat, omul modern, ”omul nou” nu îl mai primeşte, îl reinterpretează după norme umanist-raţionaliste, căutându-l în puhoiul de filozofii, doctrine, studii, ştiinţe, experimentări etc., croindu-l după chipul şi asemănarea lui decăzută. ”Ispita neamului celui de pe urmă a şi sosit mai grozav acum” - grăieşte Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (+1960) - ”cu apropierea venirii lui Antihrist, încât ameninţă să-i piardă şi pe cei aleşi. Şi nu-i atât de primejdioasă ispita care vine de la vrăjmaşii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pământeşti sau de la cei destrăbălaţi care nu pot uşor să vatăme pe Creştini. Pericolul vine de la fraţii cei mincinoşi, care sunt duşmani ascunşi, cu atât mai primejdioşi, cu cât cred că sunt fraţi curaţi. Predică şi ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată şi prefăcută după placul lumii acesteia şi a stăpânitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrană care a început să se strice şi, în loc să hrănească, otrăveşte pe cei care o mănâncă. Ei aduc tulburare în rândurile Creştinilor Ortodocşi. Aceştia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă. Despre ei a profeţit Domnul că vor fi în veacul cel de apoi: ”Mulţi vor veni întru numele Meu şi pe mulţi vor înşela” (Matei 24:5). Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfânta şi prea-dulcea Ortodoxie, de dragoste, de curăţie, pentru fapta bună, de smerenie, de unire şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cât e de greu pentru Ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor! Cât e de uşor să fie atraşi de ideile lor cele filosofice şi să îi creadă. Dacă răscoleşte cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea la un idol care se numeşte OM”.

În anul 1906 în mediile protestante, ia fiinţă aşa numitul Consiliu Ecumenic Mondial cu scopul de a uni toate religiile lumii pe baza dialogului şi principiilor democratice de libertate, egalitate şi frăţietate. Să nu ne lăsăm amăgiţi. Există şi un ”dialog al minciunii”, atunci când cei care dialoghează se înşeală, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, unii pe alţii. Un astfel de dialog este insuflat de diavolul, căci mincinos este şi părintele minciunii (Ioan 8:44). Următori răului sunt toţi împreună-lucrătorii, cei de bună voie sau fără de voie, când ei voiesc să făptuiască binele lor cu ajutorul răului, să ajungă la ”adevărul” lor cu ajutorul hulitoarelor minciuni. Nu există ”dialog al dragostei” fără dialogul adevărului. Altminteri, un altfel de dialog e nefiresc şi mincinos. De aceea şi porunca purtătorului de Hristos Apostol cere: Dragostea să fie nefăţarnică (Romani 12:9). Dar toţi care vorbesc de unire nu au înţeles de ce Hristos a venit în lume. Ei cred că Dumnezeu a venit ca să predice un mesaj etic şi artificial ca al lor, că El a venit ca să ne înveţe cum să trăim în lume ca buni cetăţeni. Ei vor ca aici să le fie pământul făgăduinţei câştigat prin respectarea regulamentară a Legii lui Dumnezeu. Acei falşi ”creştini” ce vorbesc de ”regate creştine”, ”naţiunea lui Dumnezeu”, ”creştinism mondial”, ”creştinism democratic”, ”unirea bisericilor”, nu-şi dau seama cât de mult aşteptările lor se aseamănă naţionalismului mesianic al evreilor sionişti care l-au vrut pe Hristos ca împărat al lumii. Aceştia toţi - numiţi dezbinători -, nu-l vor pe Hristos aşa cum este, nu-l vor pe acel Hristos care a refuzat prefacerea pietrelor în pâini. Ei nu vor un Hristos umil şi ascuns, departe de puterea lumii, un Hristos care să ceară celor ce-I urmează doar smerenie şi răstignirea în taină a suferinţei pe pământ. Ei vor un hristos care să li se supună, un hristos care să-şi dorească împărăţia lumii. Iertaţi-mă domnilor ecumenişti, dar aţi confundat conceptele. Sfântul Nicolae Velimirovici vă va spune că una este pacea socială şi politică, alta e împăcarea credinţelor. Şi una este egalitatea în drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti, şi alta este egalizarea credinţelor. Creştinilor Ortodocşi li s-a poruncit cu stricteţe să fie milostivi faţă de toţi oamenii, fără deosebire de credinţă, dar, în acelaşi timp, şi ţinerea cu stricteţe a credinţei lui Hristos. În calitate de Creştin Ortodox, vă puteţi jertfi pentru cei de altă credinţă atât averea, cât şi viaţa, dar nicidecum şi adevărul lui Hristos - fiindcă averea şi viaţa sunt proprietatea fiecăruia, iar adevărul lui Hristos, nu. Aici e piatra de poticnire - în această lipsă de discernământ. Din această lipsă de discernământ a venit şi confuzia din sufletul ”ortodocşilor” ecumenişti. Putem spune că secularizarea este cea mai mare primejdie pentru Biserică. Ea este aceea care îi falsifică adevăratul duh, adevărata atmosferă. Desigur, trebuie să spunem din nou că ea nu afectează Biserica, ci mădularele Bisericii, căci Biserica este adevăratul şi Sfântul Trup al lui Hristos.

De aceea ar fi mai bine să vorbim de secularizarea mădularelor Bisericii. Uimitor, majoritatea ecumeniştilor ortodocşi doresc din toate puterile să dialogheze cu eterodocşii, nu însă şi cu Ortodocşii. Pe Ortodocşii care dezaprobă deschiderile lor ecumeniste îi caracterizează fanatici sau fundamentalişti, pentru a-i scoate din luptă. Uită însă că fanatici nu sunt doar anti-ecumeniştii radicali ce folosesc anti-ecumenismul ca să formeze grupări schismatice, ci şi ecumeniştii radicali, câtă vreme încearcă să impună perspectiva lor individuală în Biserica Ortodoxă, fără să se intereseze dacă aceasta exprimă învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei şi conştiinţa Bisericii Ortodoxe. Extremele se întâlnesc şi formează două feţe ale aceleiaşi monede. Foarte rar, sau chiar niciodată, un teolog ortodox care dezaprobă felul în care se duc azi dialogurile ecumenice este chemat să ia parte la acestea, şi dacă, din greşeală, ia parte, ecumeniştii se vor îngriji de înlocuirea lui. Dar nu trebuie să dezbatem prea mult pentru a ajunge la concluzia că demolarea din interior a Ortodoxiei, adică a Bisericii lui Hristos, ar însemna de fapt distrugerea a însuşi Creştinismului. Fiindcă Biserica Apostolică Ortodoxă este adevărata Biserică a lui Hristos. O combinare a celorlalte grupări şi culte religioase eretice ce nu respectă Canoanele Apostolice şi Sfintele Sinoade Ecumenice nu va duce la alcătuirea unei Biserici unice, sau nu în modul şi în rostul în care a întemeiat-o Hristos. Şi dacă toate aceste biserici ”creştine” nu există decât în măsura în care se pot raporta una la cealaltă, atunci nici o însumare a lor nu va putea rezulta într-o Biserică absolută, căci o atare însumare va trebui si ea să se raporteze la alte organizaţii ”religioase”. Şi iată cum ecumenismul ”creştin” nu va putea să sfârşească decât în sincretismul unei religii mondiale. Căci, într-adevăr, acesta este scopul nemărturisit al ideologiei de tip masonic, care inspiră si animă ”mişcarea ecumenică”, ideologie care, la ora actuală, a pătruns atât de adânc în conştiinţa celor care participă la aşa-zisul dialog ecumenic, încât pentru creştinismul denaturat de astăzi următorul pas logic care se prefigurează este intrarea în comuniune cu religiile necreştine.

”Vine timpul, şi nu e departe - prooroceşte Sfântul Lavrentie al Cernigovului - când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului, se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru, ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile bisericilor cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face misiune. Când se vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui Antihrist şi el va fi pus împărat”. Toţi credincioşii trebuie să înţeleagă că în viitor Biserica nu va mai fi ceea ce a fost în vremurile de odinioară şi nici ceea ce ni se pare că este ea astăzi. Liturghiile vor continua să fie ţinute şi bisericile vor fi pline de oameni, dar adevărata Biserică Ortodoxă nu va mai avea nici o legătură cu acele biserici ce astăzi aparţin ortodoxiei oficiale, legiferată şi promovată de organele de stat, şi nici cu acei clerici ce şi-au vândut credinţa. Biserica va rămâne acolo unde este adevărul şi va deveni din ce în ce mai greu de descoperit în anarhia duhovnicească ce ni se pregăteşte. Ceea ce astăzi gândim, cunoaştem şi credem despre biserică, preot şi Sfânta Liturghie, în viitor vor fi aşa de schimbate încât vor deveni simplă figuraţie, ecumenistă parodie. Şi proorocia de mai sus continuă: ”Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu mare viclenie. Toate bisericile şi toate mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi întronat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a patriarhului. Bisericile vor fi deschise, dar Creştinul Ortodox trăitor nu va putea intra în ele ca să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată adunarea satanică” . Pentru a nu cădea în aceste prăpăstii ale duhului, Sfântul Dorotei ne învaţă: ”Nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, nici însuşi diavolul nu poate să înşele pe cineva, decât numai dacă se preface în chipul faptei bune” . După cum şi Sfântul Apostol zice: ”Că însuşi diavolul se preface în înger de lumină”. Ce vor trebui să facă Ortodocşii trăitori ai Cuvântului lui Dumnezeu atunci când îşi vor vedea episcopii în comuniune cu ereticii? Aşadar, credincioşii trebuie să aibă curajul de a nu urma gloatele, rudele, vecinii sau instinctul. Dintre Ortodocşi, numai Cei Dreptcredincioşi vor continua lucrarea Sfântului Duh, vor purta neruptă Tradiţia Ortodoxiei. Adevăraţii Preoţi vor fi cei ce vor trăi, gândi şi învăţa aşa cum Sfinţii Părinţi ai Ortodoxiei ar fi făcut-o. Totdeauna Mântuitorul nostru Iisus va rândui prin puţinii aleşi ai Săi ducerea mai departe a Crucii. Atunci vom vedea cum Biserica universală nu va sta în cei mulţi, ci dimpotrivă, ”turma cea mică” va alcătui desăvârşit deplinătatea Tainelor, Trupul Bisericii. Credincioşii nu vor mai avea nevoie de administraţie ori de alte îngrădiri, pentru că acea unitate ce va exista între ei va fi cel mai dumnezeiesc mod de a fi: împreună-pătimire pentru dreapta credinţă şi cuminecarea din acelaşi Trup şi Sânge al lui Hristos, comuniunea în Duhul cel Sfânt. Atunci lămurit vom vedea cum Sfânta Tradiţie Ortodoxă leagă pentru vecie Biserica luptătoare cu Biserica primelor veacuri, cu Biserica biruitoare din ceruri. Aşa se va păstra adevărata Biserică nevătămată, sub pogorârea veşnică a Duhului Sfânt acolo unde este Ortodoxie. Iar unde este adevărata Ortodoxie acolo este şi adevărata mântuire.

Vorbind despre ”dumnezeul” lumii moderne, Cuviosul Părinte Serafim Rose spune că ”omul modern [a creat] un nou dumnezeu, un dumnezeu modelat cât mai fidel după tiparul noilor vremuri, preocupat de ştiinţă şi afaceri; de fapt una dintre intenţiile primordiale ale gândirii moderne a fost aceea de a confecţiona un asemenea dumnezeu”. Aşadar oamenii şi-au schimbat nu doar gândirea despre Dumnezeu, ei au schimbat însuşi ”dumnezeirea” de care se vor conduşi, născând un ”nou dumnezeu ”care se deosebeşte vădit de Dumnezeul Vechiului şi Noului Testament cunoscut şi iubit de Creştinii Ortodocşi. Acest ”dumnezeu” nu reproşează făpturii încălcarea Scripturilor, nu mustră păcatul, nu pedepseşte reaua credinţă, nu ceartă fărădelegea. Dimpotrivă, iubeşte împotriva adevărului, uneşte împotriva dreptăţii, înlătură muceniceasca jertfelnicie în Hristos prin promovarea împăcării cu rătăcirile necredincioşilor, îndrăgind global şi nivelator întreaga suflare. Nu indispune, nu supără, nu deranjează. Nu cere şi nu impune un singur Domn şi Dumnezeu, un singur crez, un singur botez, o singură învăţătură de credinţă, o singură Biserică, un singur adevăr - viaţa şi moartea pentru Hristos. Acest ”dumnezeu liberal” care îngăduie şi pune totul mai presus de vieţuirea în dreapta credinţă ortodoxă şi de mântuire, executând conştiincios ceea ce cere democraţia şi societatea, nu este Dumnezeul Apostolilor şi al Mucenicilor - Hristos Cel Răstignit şi Înviat - Adevărul veşnic. Este vicleana marionetă care, supunându-se orgoliului îndreptăţirii şi revendicărilor, reformelor, inovaţiilor şi tuturor capriciilor şi răzvrătirilor ”drepturilor omului” – supune şi manipulează el însuşi prin aceasta pe cei ce au lepădat povara Crucii, străduindu-se să ofere omenirii chipul veşniciei şi al desăvârşirii în ţinutul blestemat al neodihnei acestei lumi pământeşti. Iată cum locul lui Hristos Cel hulit şi batjocorit, lepădat şi alungat dintre oameni pentru prea-marea Sa iubire întru dreptate este luat astăzi în conştiinţa societăţii de stăpânul veacului şi al întunericului, de cel ce neizbutind odată să fie ”dumnezeu” se strecoară astăzi blând, duios şi compătimitor în sufletele ateilor ”religioşi”, apostaţilor ”creştini” şi nihiliştilor ”ortodocşi” ecumenişti care cred în mincinoasele făgăduinţe numite: pace, dragoste, libertate, toleranţă, reconciliere, linişte, bucurie, fericire, dezvoltare, confort, progres, cultură, artă etc. Dacă Europa ar fi rămas creştină, s-ar fi lăudat cu Hristos, nu cu a sa cultură. Acest ”dumnezeu” al falsei dumnezeiri, anti-dumnezeiesc, anti-evanghelic, anti-ortodox, sfidează Predania şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei, înlătură din vieţuirea Creştinilor Ortodocşi dogmele, canoanele, rânduielile Bisericii lui Hristos. Unui astfel de anti-dumnezeu i se închină astăzi omenirea, în numele lui se organizează întrunirile ecumeniste, de la el cerşesc mântuirea creştinii şi doresc pacea păgânii. El va dărui unitatea tuturor ”religiilor” şi confesiunilor, în duhul lui grăiesc ecumeniştii Bisericii, pe acesta îl aşteaptă în Ierusalim, dinainte de Hristos, evreii şi toate popoarele. Această ”entitate” lipsită de identitate teologică şi neîntemeiere dogmatică, ce împrumută cameleonic numele tuturor dumnezeilor popoarelor păgâne dar şi al adevăratului Dumnezeu Iisus Hristos, este din ce în ce mai prezentă în întreaga lume, făcându-se simţită până şi în gândirea majorităţii ierarhilor, preoţilor şi teologilor Bisericii, atinşi de duhul lumesc al acestor vremuri. Această umbră ascunsă îndărătul numelui Iisus Hristos însă în duhul antihristului-zeu, organizează astăzi pentru participanţii creştini ortodocşi conferinţe, seminarii inter-religioase unde se semnează tratate şi alianţe şi se împărtăşesc laolaltă, se săvârşesc rugăciuni şi slujbe ”comune” cu toţi cei ce ”cred” şi au o ”religie”: evrei, budişti, hinduşi, musulmani, iar dintre creştinii eretici: protestanţi şi neoprotestanţi, romano-catolici, greco-catolici, monofiziţi şi monoteliţi - fapte fără precedent în istoria Bisericii Ortodoxe a lui Hristos!

Această îmbrăţişare ecumenistă insuflă ideea că Biserica Ortodoxă doreşte alăturarea de părţile ”creştine” aflate în dezbinare şi rătăcire, şi dă dreptcredincioşilor un duh de apartenenţă la o Biserică fragmentară, nedesăvârşită încă. Dar oare, noi Ortodocşii, suntem în aceeaşi corabie cu protestanţii, catolicii, musulmanii, evreii? Credem că ORTODOXIA ESTE ÎNSĂŞI CORABIA şi că nu trebuie să ni se dea sau să ne cerem de la alţii, în mod democratic, locul ce-l avem de 2000 de ani, dat de Însuşi Hristos prin Duhul Sfânt la Cincizecime! Orice împreună-rugăciune este interzisă de către Sfintele Canoane din motive ecleziologice serioase. Împreună-rugăciune săvârşesc ierarhii ”ortodocşi” cu romano-catolicii si cu alţi creştini neortodocşi la întrunirile ecumeniste. Dar nici rugăciunea reprezentanţilor diferitelor religii în acelaşi loc, cu rândul şi pentru acelaşi scop nu poate fi acceptată de către conştiinţa creştină ortodoxă din mai multe motive: Deoarece dumnezeii către care se roagă reprezentanţii celorlalte religii sunt mincinoşi. Profetul David spune că ”toţi dumnezeii neamurilor sunt draci” (Psalm 95, 5) şi că ”urechi au şi nu vor auzi” (Psalm 113, 14). Hinduşii, de exemplu, cred într-o sumedenie de zeităţi. Şintoiştii cred în sufletele înaintaşilor şi cinstesc zidirea în locul Ziditorului (soarele, luna, etc). Budiştii au un dumnezeu impersonal. Iudeii şi musulmanii cred într-un dumnezeu monopersonal, considerând ca blasfemie credinţa în Dumnezeul Treime şi în dumnezeirea lui Hristos. Cum putem noi, creştinii ortodocşi, să luăm parte la rugăciuni acolo unde nu se dă nici o importanţă dumnezeului către care se îndreaptă rugăciunea, considerându-se suficient faptul că te rogi la un oarecare zeu? Astfel de situaţii unesc participanţii şi privitorii în mentalitatea ”New Age” ce ţine de duhul masonic sincretist. Iar această situaţie nu este numai împotriva Sfintelor Canoane, ci şi a Vechiului Testament.

Ar fi acceptat vreodată profetul Ilie sau altul dintre profeţi să ia parte la aşa ceva? Este cunoscut faptul că profeţii au propovăduit lupta neîncetată împotriva oricărui fel de sincretism religios si cei mai mulţi dintre aceştia au fost alungaţi şi ucişi din acest motiv. Ar fi primit vreodată Sfinţii Apostoli şi nenumăraţii Sfinţi Martiri şi Mărturisitori ai credinţei noastre o astfel de împreună-rugăciune şi comuniune cu ereticii şi păgânii de dragul păcii şi iubirii? Cum îndrăznim noi astăzi să făptuim împotriva lor, a Profeţilor, a Apostolilor, a Martirilor şi a Sfinţilor noştri Părinţi Ortodocşi ? Toată mascarada ecumenistă are rădăcinile în negura trecutului şi urmează un plan deja făcut. Chiar acum, în vremurile noastre, fiinţează o mare grupare religioasă ce cuprinde toate religiile pământului, numită masonerie, ce a fost deja îmbrăţişată de cei mai progresişti lideri ai lumii. Cu amestecul său ideologic poate împăca în minţile celor înşelaţi, toate deosebirile religioase ale omenirii, putând depăşi cu mult obstacolele şi dificultăţile unirii pe care diferite religii le întâlnesc. Ce raţiuni se vântură acolo, de sunt aşa de convingătoare pentru a împăca contrariile dogmatice ale diferitelor culte, ca până la urmă să înlăture ”dezbinarea” dintre religii şi să avanseze exponenţial către unirea tuturor?

Întâi de toate, masoneria este o religie ocultă cu mistere bine păzite, ce iniţiază treptat în închinarea la un dumnezeu necunoscut dar proclamat universal, un fel de ”suflu divin” ce, zic ei, peste veacuri a stat la baza tuturor crezurilor religioase. Aceste condiţii nu le poate împlini decât diavolul, fiinţa cu mii de chipuri ce-l urăşte de moarte pe Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Consiliul Ecumenic funcţionează ca o imensă lojă masonică. Precum în lojile masonice nu se discută subiecte religioase, pentru a se evita certurile dintre membri, tot aşa în Adunarea Ecumenică nu se discută despre adevărurile de credinţă ce deosebesc diferitele confesiuni. Francmasoneria cere membrilor să fie credincioşi fiecare dumnezeului lui dar toţi să-l cinstească pe ”Marele Arhitect”, asemenea Consiliul Ecumenic cere membrilor ca fiecare participant să respecte şi să fie tolerant faţă de dumnezeul celorlalţi. Atât timp cât aceste comunităţi se folosesc de numele dumnezeu şi vorbesc despre dumnezeu ca despre putere sau forţă care nu are principii reale, un adevăr real, atunci acest dumnezeu poate deveni o umbrelă, o justificare practic pentru orice. Răzvrătirea este pricina căderii dracilor din ceruri, dar cea mai groaznică răzvrătire aici pe pământ este să foloseşti numele lui Dumnezeu pentru a întemeia o nouă religie creştină universal-ecumenică ce să strângă ca într-o mare biserică toate religiile lumii. Acest lucru alături de unirea religiei cu politica pregăteşte calea lui Antihrist. Cum nu contează diferenţa dintre dumnezeii membrilor francmasoni, tot aşa nu contează felul cum este înţeles Hristos de diferiţii ecumenişti. Se discută în lojile masonice despre toleranţă, unitate, dreptate, libertate, fraternitate, acelaşi lucru face şi Consiliul Ecumenic, unde se vorbeşte despre reconciliere, unitate, dreptate socială şi libertatea individului. Fac masonii politică şi luptă pentru un guvernul mondial şi uniune europeană, aceleaşi lucruri le doresc şi le susţin şi ecumeniştii. De ce aceste asemănări? Pentru că Adunarea Ecumenistă este condusă de francmasonerie , iar francmasoneria este condusă de evreii sionişti. Să nu vă fie de mirare. Toată mincinoasa teologie ecumenistă nu caută altceva decât înrobirea omenirii într-o nouă ordine socială care într-un nou spirit va căuta formarea unei super-rase dintr-o elită spirituală care va sprijini mişcarea New-Age. Noua religie pentru creştini se va îmbrăca cu hainele creştinismului pentru a se face primită de evrei, musulmani, budişti, iar în acest fals creştinism toate religiile se vor uni pentru a-i aduce închinare Antihristului ca dumnezeu al tuturor.

Unirea ecumenistă a religiilor sub umbra masoneriei va fi posibilă deoarece toate religiile lumii aşteaptă în momentul de faţă venirea unui Mântuitor. Creştinii aşteaptă reîntoarcerea lui Hristos, musulmanii îl aşteaptă pe Iminam Mahdi, budiştii aşteaptă venirea lui Budha, hinduşii aşteaptă reîntoarcerea lui Krishna, iar iudeii aşteaptă venirea lui Mesia. Ideea prin care toate religiile trebuie să se unească pentru a aducea pacea pe pământ este falsă. Aici vedem viclenia lui Satan care se va opune lui Hristos pretinzând că este Hristos. Arhitecţii Noii Ordini ştiu că globalizarea va fi irealizabilă dacă, mai întâi, religiile nu se vor îmbrăţişa şi nu vor înceta să separe oamenii planetei prin mărturisirile de credinţă. Arhitecţii Noii Ordini ştiu că nu sunt suficiente elementele politice şi economice. Arhitecţii Noii Ordini ştiu de asemenea, că dialogurile inter-creştine şi inter-religioase, ce acum se desfăşoară, vor conduce la o unitate exterioară: ”văzută”, fabricată, şi pentru aceasta organizează un program de colaborare ca să unească la început confesiunile creştine, iar apoi restul religiilor, astfel încât recunoaşterea diferenţelor să deschidă calea unităţii religioase şi a tuturor libertăţilor. Aşa va arăta New Age - noua religie ce va robi sufletele în noua ordine mondială, adică împărăţia lui Antihrist. Satan va fi tatăl falsului mesia, înşelătorul antihrist ce va pretinde că aduce pacea, prosperitatea şi progresul, dar prin compromis şi unitate va deschide o nouă eră a conştiinţei globale ce în final va însemna distrugerea.

Când politica, finanţele şi socialul vor fi unite sub un singur conducător, atunci neo-religia nu va mai îngădui ”dezordinea”, nu vor fi credinţe ”autonome” sau certuri din cauza ”dumnezeilor”. Diavolul cu trup de om va sta în templul lui Dumnezeu ca dumnezeu şi toţi oamenii de pe pământ ale căror nume nu sunt scrise în Cartea Vieţii, îi vor aduce închinare în cadrul unui cult religios, deoarece Fiarei ”i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască, şi i s-a dat ei putere peste toată seminţia, poporul şi limba şi neamul. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat” (Apocalipsa 13.7-8). Pentru acei oameni, doar o religie va exista, religia lui Antihrist. Dacă masoneria europeană visează realizarea Statelor Unite ale Europei, în schimb masoneria universală, care este subordonată sionismului internaţional, visează realizarea unei noi ordini mondiale, stabilirea unui conducător mondial într-un guvern mondial. Adevăratul scop al ecumeniştilor este acelaşi cu al masonilor şi al evreilor: acela de a stăpâni lumea, iar pentru aceasta au nevoie de a distruge toate religiile, de a răsturna toate guvernele pentru a pregăti lumea de stăpânirea lui Antihrist. Şi când neamurile i se vor închina pentru a trăi în îndestulare şi pace, atunci vor avea parte de cel mai mare război. Erezia ereziilor adică ecumenismul, nu poate înşela pe Creştinii Ortodocşi decât prin păgânizarea Ortodoxiei, prin crearea unei noi biserici apostate, care va fi la plinirea vremii mireasa lui Antihrist, aşa cum ne arată proorocirea din Apocalipsă, în care desfrânata care este biserica apostată, stă călare adică este purtată de fiară, care este însuşi Antihristul.

CORABIA ORTODOXIEI

Cuviosul Serafim Rose spune că într-o epocă de întuneric şi înşelăciune aproape universale, când pentru cei mai mulţi aşa zişi ”creştini”, Hristos a devenit tocmai ceea ce învăţătura ortodoxă denumeşte Antihrist, Biserica Ortodoxă a lui Hristos este singura care păstrează si comunică harul lui Dumnezeu. Aceasta este comoara fără de preţ a cărei existenţă chiar lumea aşa-zisă creştină nici măcar nu o bănuieşte. Căci lumea ”creştină” dă mâna cu forţele întunericului pentru a-i înşela pe credincioşii Ortodocşi ai Bisericii lui Hristos, care sunt destul de orbi încât să creadă că ”numele lui Isus” îi va salva chiar din mijlocul apostaziei, şi blasfemiilor în care trăiesc şi pe care le acceptă, nepăsători la înfricoşatul avertisment al Domnului: ”Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea” (Matei 7, 22-23) .

Mântuitorul Însuşi ne-a avertizat: Atunci, de vă va zice cineva: ”Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi si prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, si pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi. Căci precum fulgerul iese de la răsărit si se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24, 23-27). ”Tatăl nostru” se încheie cu rugăciunea către Dumnezeu ca El să ne izbăvească de cel viclean. Dar cine se poate ţine de mână cu Hristos ? Cine poate sta alături de Dumnezeu ? Nu le-a grăit Hristos evreilor: ”iată, se va lăsa casa voastră pustie” (Matei 23, 38) ?” Prorocia s-a împlinit - spune Sfântul Nicolae Velimirovici -, evreii nu au nici jertfe, nici preoţie. Amândouă ”au trecut la cei botezaţi în acel ceas când catapeteasma Templului s-a rupt de sus şi până jos” . Nici musulmanii nu au nici jertfe, nici preoţie. Nu le spune oare, evreilor, evreul Pavel ce a devenit Creştin Ortodox şi Apostolul lui Dumnezeu: ”Hristos e sfârşit Legii” (Romani 10, 4) ? Aşadar, cum se poate ca ceea ce este pustiit, ceea ce s-a sfârşit, ceea ce este lepădat şi înlocuit cu altceva nou, să fie pus pe picior de egalitate şi să se ţină de mână cu credinţa vie a lui Hristos ? Şi Mohamed însuşi, cu toată duşmănia sa faţă de creştini, recunoaşte şi pune în Coran faptul că Iisus, fiul Mariei, va judeca lumea, prin urmare şi pe Mohamed însuşi. Şi atunci, de unde această nivelare şi egalizare ? De unde poate veni o asemenea viziune, întrebaţi ? De la ispititorul, diavolul.

Cea de-a doua venire a lui Hristos va fi cu neputinţă de confundat. Ea se va întâmpla deodată. Va veni din cer: ”Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer pe Acest Iisus Care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1,11), şi va hotărî sfârşitul acestei lumi. Nu poate exista nici un fel de ”pregătire” pentru Hristos, în afară de aceea pe care şi-o lucrează fiecare creştin ortodox prin căinţă pentru păcatele lui, spovedanie, priveghere, şi rugăciune. Cei care se ”pregătesc” altfel pentru acest sfârşit, care spun că el este undeva ”aici” - mai ales ”aici” în Templul din Ierusalim - sau care predică pe ”Isus vine curând”, fără să menţioneze marile înşelăciuni care preced venirea Sa, sunt vădit profeţii ale lui Antihrist, falsul Hristos, care trebuie să vină mai întâi spre a ispiti lumea, inclusiv pe toţi ”creştinii” care nu sunt sau care nu devin cu adevărat ortodocşi. Nu există nici un fel de ”mileniu” viitor. Pentru cei vrednici să-l primească, ”mileniul” apocaliptic (Apocalipsa 20, 6) este chiar acum; este viaţa plină de har din Biserica Ortodoxă, de-a lungul acestei ”mii de ani”, ce desparte prima venire a lui Hristos, adică de la întrupare până la venirea lui Antihrist. Aceasta este învăţătura ortodoxă a Sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Andrei al Cezareii, şi a altor Sfinţi Părinţi. Faptul că protestanţii eretici aşteaptă venirea ”mileniului” cândva în viitor, nu face altceva decât să întărească mărturisirea lor că în prezent ei nu îl trăiesc, şi anume că ei se află în afara lui, adică în afara Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, al Cărui har dumnezeiesc nu l-au gustat.

Răspunsul ortodox la fiecare nouă schimbare si chiar la epoca finală şi teribilă a lui Antihrist, este această Evanghelie a lui Hristos, pe care singură Biserica Ortodoxă a păstrat-o neschimbată, prin Sfânta Tradiţie a Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei în linie neîntreruptă de la Hristos şi Apostolii Săi şi prin darul Duhului Sfânt. Pe acesta singură Biserica Ortodoxă îl împărtăşeşte si numai celor credincioşi, care sunt pecetluiţi cu Sfânta Taină a Mirungerii şi care au păstrat neîntinată această adevărată pecete a darului Duhului Sfânt. Amin. Sfântul Apostol Pavel continuă şi el acelaşi avertisment despre venirea lui Antihrist cu această poruncă: ”Deci dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tesaloniceni 2, 15). Sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: ”Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit, să fie anatema!” (Galateni 1, 7-9). Ţine chiar de natura lui Antihrist să prezinte împărăţia satanei, ca şi când ar fi a lui Hristos. Cu atât mai mult trebuie să lupte astfel Creştinii Ortodocşi din ziua de azi, care sunt înconjuraţi din toate părţile de un creştinism fals, care are propriul său arsenal de experienţe ale ”harului” şi ”Duhului Sfânt”, putând cita pe de rost din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi, pentru a-şi ”întări” propriile erezii! Cu siguranţă trăim vremurile de pe urmă, când înşelăciunea este atât de subtilă încât amăgeşte, de este cu putinţă, şi pe cei aleşi (Matei 24, 24).

Falşii prooroci ai timpurilor noastre anunţă cu glas din ce în ce mai puternic apropierea ”noii ere a Duhului Sfânt”, a ”noii Cincizecimi”, a ”punctului Omega”. Este exact ceea ce se numeşte, în adevăratele profeţii ale Bisericii Ortodoxe, domnia lui Antihrist. Această profeţie, tocmai acum în zilele noastre, începe să se împlinească, cu forţa unei puteri demonice. Întreaga atmosferă spirituală contemporană se încarcă cu puterea experimentelor oculte de iniţiere demonică şi aceasta, pe măsură ce ”taina nelegiuirii” intră în faza penultimă, în care începe să posede sufletele oamenilor şi, într-adevăr, nu numai pe ale lor, ci chiar pe ale celor aleşi ai Bisericii lui Hristos, de-i va fi cu putinţă. Împotriva acestei ”experienţe religioase” de mare forţă, Creştinii Ortodocşi trebuie să se trezească şi să se înarmeze cu adevărat, să devină pe deplin conştienţi de ceea ce înseamnă Ortodoxia creştină si în ce chip scopurile sale sunt total diferite de ale tuturor celorlalte religii, fie ele ”creştine” sau necreştine. Fie ca toţi Creştinii Ortodocşi să se întărească pentru marea bătălie care îi aşteaptă, şi să nu uite niciodată că, în Hristos, victoria este deja a noastră. Căci El ne-a promis că porţile iadului nu vor birui Biserica Sa (Matei 16,18) şi că pentru cei aleşi El va scurta zilele urgiei şi strâmtorii celei de pe urmă (Matei 24, 22). Şi apoi, cu adevărat, dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? (Romani 8, 31). Chiar în mijlocul celor mai sălbatice ispite, nouă ni s-a poruncit: ”îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan, 16: 33).

Să trăim deci şi noi, aşa cum au făcut-o toţi adevăraţii Creştini Ortodocşi înaintea noastră, cu certitudinea că toate cele ce se văd au un sfârşit şi că Mântuitorul nostru Iisus Hristos va veni curând; căci Cel Ce mărturiseşte acestea, zice: ”Da, vin curând”. Amin! ”Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22, 20). Chiar dacă toate neamurile şi toate popoarele se vor închina fiarei care s-a ridicat din abis să corupă pe cei ce locuiesc pe pământ, ostaşii lui Hristos, ai Bisericii Ortodoxe, vor cânta: ”Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu” . Să urâţi toată greşeala, erezia şi învăţătura potrivnică Bisericii Ortodoxe, ca nişte buni ostaşi ai lui Hristos, ca să luaţi cununa cea nestricăcioasă în ceruri. Mult curaj le vor trebui celor puţini spre a se împotrivi duhurilor lumii, cu riscul de a fi socotiţi smintiţi, nebuni sau răzvrătiţi şi de a fi supuşi abuzurilor puterii. Multă înţelepciune va trebui unui Creştin Ortodox ca să discearnă adevărul acolo unde restul vor vedea o nebunie. Pentru timpurile noastre o viclenie a veacurilor este necredinţa deghizată în credinţă şi otrava îndulcită. Cine se va lăsa înşelat de aparenţe, va fi pierdut. Va trebui să distingem Biserica de lume, pentru că destinul lumii e veacul, iar al Bisericii e veşnicia. Până la sfârşitul timpurilor, Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Ortodoxă va fi ţinta tuturor prigoanelor şi nu greşim când spunem că va trăi în mici comunităţi unite între ele în Trupul şi Sângele lui Hristos, în Sfântul Duh, păstrând Credinţa şi Tradiţia Ortodoxă neîntinate. Nu te teme frate al nostru ortodox, soră a noastră ortodoxă, căci cu tine e Hristos cel Răstignit! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pre noi. Amin.


Te poţi conecta pe un Hub de îndrumare şi misiune creştin ortodoxă, de combatere a ecumenismului, a sectelor create de oameni şi a ereziilor ===>>> dublu click pe acest link: dchub://ortodox.sytes.net:4012



Cautare


Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele insemnari

Blog Status

Vizitatori:111.524
Insemnari:16
Comentarii:0

Arhiva

Blogarama - The Blog Directory
† Fi-vor închinate aceste pagini Ţie, Doamne, ca să trăiesc după ce mor †
† Mulţumesc Bunului Dumnezeu că a îngăduit şi unui vas slab şi neputincios cum sunt, să slujească Bisericii Ortodoxe Române †
† Slavă şi mulţumire Bunului Dumnezeu pentru toate darurile şi binecuvântările Sale †
Copyright © 2007
® Toate drepturile rezervate
Mărturisitor Ortodox
Pentru propuneri, sugestii, trimiteţi e-mail: marturisitorortodox@yahoo.com BlogCatalog.roDirectory of Religion Blogsblog search directory
Vă puteţi conecta pe un Hub de îndrumare şi misiune creştin ortodoxă, de combatere a ecumenismului, a sectelor create de oameni şi a ereziilor, puteţi fi alături de noi, dând dublu click direct pe acest link: dchub://ortodox.sytes.net:4012

Blog Flux Pinger - reliable ping service.
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare